Ioana Raluca TOTU ■
Un paradox care spune multe despre România de astăzi
Potrivit celui mai recent Studiu Eurobarometru, 73% dintre români consideră că apartenența la Uniunea Europeană a fost benefică pentru țară. În același timp, doar 63% spun că sunt mulțumiți de calitatea vieții lor, cu douăzeci de puncte procentuale sub media europeană.
La prima vedere pare o contradicție. Din punctul meu de vedere, nu este.
Cred că acest sondaj transmite un mesaj foarte interesant. Românii nu sunt dezamăgiți de Uniunea Europeană. Sunt dezamăgiți că România nu reușește să valorifice pe deplin oportunitățile pe care apartenența la Uniunea Europeană le oferă. Și e o diferență esențială.
Ani la rând am avut tendința să punem în aceeași categorie Bruxelles-ul și București-ul. Dacă lucrurile mergeau bine, meritul era împărțit. Dacă însă lucrurile mergeau prost, vina se plimbă de la unii la alții. Astăzi, românii par să facă mult mai clar diferența.
Știm că Uniunea Europeană (UE) poate finanța construcția unei autostrăzi, dar nu poate organiza licitația în locul autorităților române. UE poate contribui financiar la construirea unui spital modern, însă nu poate administra sistemul sanitar. UE poate pune la dispoziție miliarde de euro prin fonduri europene, dar nu poate obliga administrația românească să le cheltuiască eficient și nici să execute bugetul alocat.
Europa creează oportunități. România decide ce face cu ele. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le arată acest Eurobarometru. Pare că românii induc, indirect, e adevărat, ideea că nu trebuie să mai așteptăm ca Bruxelles-ul să rezolve probleme care țin, în primul rând, de noi.
Au trecut aproape douăzeci de ani de la aderare și, în acest timp, România s-a schimbat enorm.
Economia este de câteva ori mai mare decât în 2007. Exporturile au crescut spectaculos, investițiile străine au creat sute de mii de locuri de muncă, iar fondurile europene au finanțat autostrăzi, școli, spitale, rețele de apă, proiecte de digitalizare și modernizarea multor comunități.
Ar fi nedrept să spunem că apartenența la Uniunea Europeană nu a schimbat România. A făcut-o. Poate mai mult decât ne dăm seama, a făcut-o prin deschiderea oportunităților de colaborare, schimburi de experiență și proiecte comunitare.
Dar cred că cea mai importantă schimbare nu este cea economică, ci cea de mentalitate.
Europa ne-a oferit un termen de comparație
Astăzi nu ne mai comparăm cu județul vecin sau cu țările din regiune. Ne comparăm cu Viena, Amsterdam, Copenhaga sau Berlin. Vedem cum funcționează administrația, transportul public, spitalele sau școlile și ne întrebăm, firesc, de ce nu poate fi la fel și acasă?
Paradoxal, tocmai Europa a ridicat standardele după care judecăm România, dar România, prin intermediul celor care o reprezintă acolo, nu e străină de ele.
Iar aici cred că se află explicația diferenței dintre încrederea în Uniunea Europeană și satisfacția față de propria viață. Nu pentru că România nu ar fi progresat. România a progresat enorm, dar odată ce ai văzut cât de bine pot funcționa lucrurile în alte țări, începi să observi mult mai clar cât mai este de recuperat.
Același lucru se vede și atunci când vorbim despre costul vieții. Nu este doar o preocupare a românilor, ci a întregii Europe. Aproape jumătate dintre europeni spun că inflația și costul vieții ar trebui să fie principala prioritate a Parlamentului European.
După pandemie, criza energetică și inflația ultimilor ani, mulți oameni au senzația că muncesc mai mult doar pentru a-și păstra același nivel de trai. Salariile au crescut, dar au crescut și ratele, costul locuințelor, prețurile alimentelor, cheltuielile pentru educație și sănătate.
Există o diferență între a câștiga mai mult și a trăi mai bine. Iar cele două nu merg întotdeauna împreună.
Poate de aceea mulți români privesc cu optimism spre Europa, dar cu mai multă rezervă spre propria situație financiară.
Și nici aici nu cred că oamenii dau vina pe Uniunea Europeană, din contră: ei cer mai mult de la statul român. Vor o administrație mai eficientă, servicii publice mai bune și investiții care să se vadă în viața de zi cu zi. Iar după aproape două decenii de apartenență la UE, cred că au tot dreptul să adreseze aceste cereri.
Siguranță și unitate
Există însă un rezultat al Eurobarometrului care mi se pare și mai relevant. Pentru prima dată după mult timp, Uniunea Europeană nu mai este percepută în primul rând ca un proiect economic. Într-o lume tot mai instabilă, ea începe să fie văzută ca un spațiu de siguranță.
75% dintre europeni spun că Uniunea Europeană reprezintă un loc al stabilității într-o lume tot mai agitată, iar 40% consideră că principalul beneficiu al apartenenței este contribuția la protejarea păcii și la consolidarea securității. Nu este greu de înțeles de ce.
Avem un război la granița Uniunii Europene, tensiuni geopolitice tot mai mari și o ordine internațională care pare mai fragilă decât oricând în ultimele decenii. Pentru o țară aflată la frontiera estică a Uniunii Europene și a NATO, apartenența la aceste structuri nu mai înseamnă doar fonduri europene sau libertatea de circulație, înseamnă stabilitate, predictibilitate și apartenența la o comunitate construită în jurul unor valori democratice comune.
Poate tocmai de aceea încrederea românilor în Uniunea Europeană rămâne ridicată chiar și atunci când evaluarea calități propriei vieți este mai rezervată. Aceasta pare a fi adevărata concluzie a acestui sondaj.
Românii nu cer mai puțină Europă. Cer mai multă Românie!
Cer o administrație capabilă să transforme oportunitățile europene în rezultate concrete. Cer autostrăzi terminate, nu doar finanțate. Spitale funcționale, nu doar proiecte aprobate. Școli competitive, nu doar strategii și promisiuni.
Fondurile europene au fost și rămân una dintre cele mai mari șanse pe care le-a avut România în ultimele decenii. Dar prosperitatea nu vine automat odată cu apartenența la Uniunea Europeană. Ea depinde de capacitatea fiecărui stat de a transforma oportunitățile în rezultate.
Poate că acesta este și cel mai optimist mesaj al Eurobarometrului: nemulțumirea românilor nu este expresia unei respingeri a Europei, ci expresia unor așteptări mai mari.
Europa ne-a schimbat economia. Ne-a schimbat infrastructura. Ne-a schimbat modul în care circulăm, muncim și învățăm. Dar, mai presus de toate, ne-a schimbat standardele.
Astăzi nu ne mai mulțumim să fim mai bine decât ieri. Vrem să fim la fel de bine ca restul Europei.
Și poate că acesta este cel mai important semn al maturizării noastre ca societate. Nu ne mai întrebăm dacă Uniunea Europeană a fost bună pentru România. Cifrele arată că majoritatea românilor cred că da. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este alta:
Ce facem noi, în România, cu această șansă?
Pentru că, poate pentru prima dată de la aderarea României la UE înțelegem că răspunsul nu se află la Bruxelles. Răspunsul se află aici, acasă! Iar adevărata competiție nu mai este între România și Europa, ci între România de astăzi și România pe care știm că o putem construi.
Bibliografie:
- https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3752
- https://www.economica.net/romanii-se-simt-bine-si-in-siguranta-in-uniunea-europeana-datele-celui-mai-recent-eurobarometru_955408.html?uord=RQ-WLiX/hTPdRm%3DzUkD2lrSFLfMvwsJIQr4m5RBEWf1_tGTaQqKqIE2MvZeqR4c%3Du2drTtmUVTlVUfP-mFk5R6aqUakxzJNzNfAvw/M6-W-8TBmFJPkchjTyQFS0JkAnyGB%3DMXFn
- https://business-review.eu/news/romania-stays-broadly-pro-eu-but-reports-lower-quality-of-life-satisfaction-than-bloc-average-eurobarometer-297905
