Dumitru MOINESCU ■
Există așa ceva? Este o prostie, încă una (după capul ignarilor), sau o cunoaștere în adâncuri a istoriei? Există naționalismul etnic, acea formă bazată pe etnie, adică legături de sânge, strămoși comuni, tradiții! Este o comunitate de origine, adică Blut und Boden. În stat există ei – etnicii puri, în vreme ce restul sunt naționalități conlocuitoare (precum erau definiți restul cetățenilor români în vremea comunismului) și doar tolerate!
Există și naționalism civic definit prin valori politice comune, prin cetățenie, care se poate dobândi legal indiferent de rasă, religie, origine etnică.
Cetățenii aderă la idei liberale precum libertatea, egalitatea, toleranță, statul de drept. „Naționalismul sănătos nu înseamnă să strigi sloganuri…ci să construiești lucruri funcționale…instituții puternice…integrarea în UE calea prin care România își poate garanta securitatea și modernitatea…Țara asta are o istorie, noi nu venim de nicăieri…” Spicuiri din discursul Președintelui! Are dreptate Nicușor Dan, dar furioșii, tribaliștii de dreapta sau de stânga, îl acuză inventând lucruri pe care el nu le-a spus!
Despre istorie, ce știm și cum trecem de la fapte, pe care și semi-educații le știu, la înțelegerea sensurilor! Fără naționalismul „sănătos” al lui Kogălniceanu, Alecsandri și al Cocuței Conachi, Moldova ar fi rămas sub conducere fanariotă și supusă Imperiului Otoman. Fără naționalismul „sănătos” al lui Bălcescu, Brătianu, C.A. Rosetti, Christian Tell și susținerea grupului lor, în 1859, pentru Alexandru Ioan Cuza ca domnitor, n-am fi avut România! Fără „Școala Ardeleană” și naționalismul ei „sănătos” exprimat prin Virtus Română Rediviva n-am fi avut nici personalități precum Iuliu Maniu, Iuliu Hossu care au luptat, pe tărâmul ideilor și al acțiunilor, pentru România Mare!
Conștientizăm contribuția Reginei Maria, o nemțoaică însuflețită de naționalism „sănătos” românesc, ce a pledat în fața lui Clemenceau și a lui Woodrow Wilson pentru cauza României?
Există două state în care, forme ale naționalismul „sănătos”, au contribuit la constituirea lor, Statele Unite ale Americii și Germania! Ce-ar fi fost America fără „Common sense„, a lui Thomas Paine, și fără acțiunea lui George Washington? Ce-ar fi fost Germania fără Volksgeist (Spiritul poporului) – „naționalismul cultural” al lui Gottfried Herder? Ar fi putut apărea ideea Uniunii Europene (UE) fără Manifestul de la Ventotene (1941) care se intitula „Pentru o Europa liberă și unită!” scris de Altiero Spinelli (Părinte fondator) și Ernesto Rossi?
Naționalismul civic sau voluntarist a apărut în timpul iluminismului odată cu Revoluția Americană (1776) și Revoluția Franceză (1789) când loialitatea a trecut dinspre monarh către republica constituțională, și către popor! „Națiunea este o asociere voluntară a indivizilor, uniți prin legi comune, și îndatoriri civice împărtășite, mai degrabă decât prin legături de sânge” – Richard Price „Națiunea este un plebiscit cotidian subliniind voința colectivă de a trăi împreuna, mai degrabă decât rasa, limba, geografia” – Ernest Renan! Cine poate, face saltul intelectual de la particular
la general, de la exemple la sensuri! Un matematician care știe, și folosește instrumentul numit inducție matematică! Intelectualii fataliști, critici ai președintelui, trebuie să învețe să distingă între naționalismul sănătos-civic, promovat de Nicușor Dan și ultranaționalismul palingenetic al cărui exponent este Călin Georgescu! Nicușor Dan: „Îmi propun să restabilesc punți de dialog esențiale între cei care de mai mult de un an trăiesc pe baricade politice și ideologice contrare și care se amenință reciproc!„. Călin Georgescu: „Apă, hrană, energie, neam, epoca de aur, stat suveranist-distributor!„.
Intelectualii, cei satirizați de Julien Benda în pamfletul “ Trădarea cărturarilor”, se erijează în sacerdoți laici considerându-se lideri spirituali în statele seculare! Sunt și la noi din aceștia ce-și căuta legitimitate și statut social prin critică imatură, negare, respingere, alunecând lejer de la idealism la fundamentalism! „O tendință de a lua poziții extreme, un gust pentru universal și abstract, o dorință de puritate morală, o lipsă de înțelepciune practică și o aroganță intelectuală lucrează pentru a induce o empatie selectivă, un simt selectiv al dreptății, o insensibilitate față de context, o lipsă de perspectivă; o nerăbdare în fața prudenței și a sobrietății, o lipsă de realism și o încredere excesivă în sine.” (Richard Posner Public Intellectuals: A Study of Decline)!
Nu criticați ce nu înțelegeți !
responsivevoice
