Paloma PETRESCU ■
Absolvenții de liceu din promoția 2023 au intrat în clasa I în anul școlar 2011-2012 când au fost înmatriculaţi 206.055 copii. Dintre aceștia, în 2019 au finalizat clasa a VIII-a 174.473 elevi. Dintre ei, 154.956 s-au înscris la evaluarea națională, dar numai 146.105 au fost prezenți la probele de examen și au intrat ulterior în repartizare computerizată pentru continuarea studiilor la liceu sau școli profesionale.
În 2023, s-au înscris la examenul național de bacalaureat 114.050 absolvenți din seria curentă, dar au participat efectiv doar 111.415.
Să reluăm datele, de altfel oficiale, preluate din statisticile Ministerului Educației precum și din rapoartele întocmite și transmise către Guvern și Parlament, în luna octombrie a fiecărui an, după încheierea tuturor acțiunilor anului școlar anterior.
Deci, dintre cei 206.055 elevi înscriși în clasa I în 2011 doar 146.105 au rămas în sistem continuând parcursul educațional la liceu sau școală profesională. Dar despre cei 59.950 care s-au pierdut între clasa a I (2011) și a IX-a (2019), ce știm?
Mai nimic! Doar supoziții … Bănuim că între cei 59.950 de cetățeni români, 29% dintre cei care au intrat în clasa I în 2011 sunt corigenții, repetenții, neșcolarizații, probabil plecați cu familiile în străinătate, dar câți sunt în fiecare categorie? care a fost parcursul lor școlar ulterior … ?
Dacă tot vorbim despre digitalizare, da, doar vorbim, integrarea bazelor de date ale diverselor instituții publice ne-ar putea ajuta să urmărim parcursul acestor tineri! Dar oare există trasabilitate sau fiecare își ține evidența ei, pe ascuns, doar ca să își justifice existența?
Offf! Atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri; cu toate că fiind instituții publice, susținute financiar în mare parte de contribuțiile cetățenilor, transparența ar fi cam obligatorie.
Dintre cei 111.415 tineri prezenți la examenul de bacalaureat sesiunea iulie 2023, 87.226 au promovat inițial, examenul obținând media de minimum 6,00. S-au înregistrat însă 54.632 contestații, dintre care în 51.646 de cazuri notele au fost modificate, iar numărul promovaților a crescut la 94.004.
54.632 de contestații! Nu e cam mult? Peste 40% dintre lucrări, dacă luăm în considerație numărul total de participanți (serie curentă și serii precedente) la examen, așa cum declară Ministerul Educației, au fost reevaluate în etapa de contestații.
Oare dă de gândit cuiva numărul mare de contestații admise? O fi grila de evaluare? O fi despre formularea subiectelor? Timpul foarte scurt de evaluare? Calitatea, corectorilor? Etica profesională? Superficialitate? Chiar și din motive obiective, cum ar fi numărul mic de corectori și timpul scurt de realizare a evaluării, superficialitatea prestației este un factor deloc motivant pentru candidați.
Iată, de exemplu, ce susţine ziarul Botoşani.ro despre realitatea procesului de evaluare şi vreau să vă spun că aceste observaţii sunt îngrijorătoare, dacă sunt reale și nu am niciun motiv să cred altfel.
Conform succintei analize prezentate aici se poate vedea că 4.317 candidați (3,4%) au fost admiși în plus, după etapa de contestații. Dacă decidenții s-ar uita atent la cifre ar înțelege probabil că lucrurile nu merg în sensul progresului, chiar în România Educată!
Poate procedura de lucru, monitorizarea procesului, pregătirea resursei umane, cerințe de calitate, precum și posibile sancțiuni, ar fi domenii vizate de o analiză temeinică, la vârf.
Structura ciclului liceal se cere revizuită.
Cum? Simplu de tot, uite așa:
La finalul clasei a X-a, când elevii au 16 ani, ar putea opta pentru continuarea liceului, încă doi ani, fie pentru pregătirea pentru bacalaureat pe filiera și profilul dorit sau doar pentru absolvirea liceului. Disciplinele din trunchiul comun pot fi stabilite în funcție de filieră, profil și opțiunile elevilor, pentru oricare dintre cele două trasee. Astfel, în ultimii doi ani de liceu, fiecare elev știe deja ce drum și-a ales, numărul de discipline va fi mai mic, iar accentul se va pune pe învățarea mai ales practică, prin implicarea efectivă, în funcție de opțiunea exprimată.
Dar să nu uităm și că de la 16 ani tinerii se pot angaja pe piața muncii și mulți o fac, deci învățământ obligatoriu de 12 clase … e cam în contradicție cu prevederile Codului Muncii.
Evident că serviciile de orientare în carieră ar trebui să funcționeze impecabil, cel puțin de la începutul clasei a X-a. Ce spuneți?
Nu ar fi România educată cea care inovează în sensul propunerilor noastre, pentru că așa se întâmplă deja cel puțin în Spania, Marea Britanie, Germania. În aceste țări cultura generală se încheie la finalul clasei a X-a, iar în ultimii doi ani de liceu se merge deja pe o pre-specializare. Acest mod de structurare a învățământului secundar superior ar spori, pentru fiecare tânăr, motivația și încrederea în șansele proprii.
Generația mea, promoția de liceu 1988 și nu numai, a dat examen de treaptă la sfârșitul clasei a X-a. Un examen asemănator cu cel de admitere în liceu.
O departajare prin care unii au mers mai departe, alții s-au orientat spre meserii, școli profesionale… Cred că ar fi un lucru bun și acum. Cei mai buni și perseverenți, au mers spre bacalaureat, spre facultăți. Nu cred că e nevoie ca toți să fim absolvenți de studii universitare, doar de dragul unei diplome! Altfel, vorba lui Creangă: „Dacă toți s-ar face popi, nu ar mai avea cine să ne tragă ciubotele!”
Și asta deja se întâmplă…
Mulțumesc pentru comentariu. A trecut ceva vreme de atunci, nu spun că a fost rău sau bine, doar … așa a fost, iar generațiile ieșite atunci de pe băncile școlii erau pregătiți, zic eu, pentru a deveni adulți respectabili. Acum însă suntem într-o altă etapă, avem datoria de a pregăti tinerii nu doar pentru a avea o diplomă, și pentru piața muncii internă și externă de azi, dacă nu, chiar pentru cea de mâine. Avem obligația morală să-i pregătim pentru pentru a fi buni și la locuri de muncă din România dar și din UE; e dreptul lor să aleagă. Acestea fiind spuse, acum tinerii trebuie să aibă liceul absolvit ca să poată să-și găsească locuri de muncă calificate; de aceea absolvirea liceului este obligatorie, dar nu neapărat participarea și promovabilitatea examenului de bacalaureat. Aceasta a fost supoziția de la care am pornit în propunerea mea de restructurare a ciclului liceal.
Interesant articol, felicitări Sentinelei!
Un subiect dificil, pentru că sistemul educaţional românesc este bolnav. Vedem acest lucru în fiecare zi, pe stradă, în magazine, în traficul auto, ba chiar şi în modul cum “se manifestă” proepinenţii guvernului României. Legea educaţiei, recent promulgată cu surle şi trâmbiţe de însuşi dl. Prezident al republicii carpatine (treabă serioasă, România educată), nu este altceva decât o combinaţie de alifii de proastă calitate cu pretenţii de leacuri universale în bolile învăţământului. Este o lege care priveşte parcă spre trecut, nu spre viitor. Astăzi, în perioada de intrare incisivă în viaţa noastră a inteligenţei artificiale (IA), noi speriem lumea cu pericolele ei în loc să încercăm să dirijăm educaţia spre a profita eficient de beneficiile IA. Cel mai mult mă amuză aşa zisele pericole ale IA în sistemul de învăţământ, vezi Doamne, toţi elevii şi studenţii vor prezenta lucrări făcute apelând la IA. Evident, pe un sistem educaţional tocmit pe calapodul noilor legi ale educaţiei, IA va desăvârşi dezastrul. Păi, doamnelor şi domnilor, IA înseamnă chiar inteligenţă, înseamnă instrumente inteligente, hai să le folosim cu inteligenţă, inclusiv în învăţământ (sau în primul rând). Să nu uităm că IA funcţionează doar pe baza inteligenţei umane, pe baza unor algoritmi şi modele impuse prin inteligenţă umană şi pe baza unor baze de date care înglobează tot ce a produs inteligenţa umană. IA nu trebuie să fie un bau-bau, trebuie să fie ceea ce este, un instrument complex de lucru pentru oameni în toate domeniile vieţii. Folosirea cu succes a IA depinde de modul cum vor fi educaţi copiii şi nepoţii noştri. Asta înseamnă educaţie orientată spre viitor. Din păcate, sistemul organizaţional anchilozat de învăţământ (citiţi vă rog din lege doar capitolele referitoare la organizare, conducere, inspectorate, minister al educaţiei) nu ne va da nicio şansă, iar IA, în loc să producă binefacere, va produce doar zmei urâcioşi şi primitivi.
Mulțumesc pentru aprecieri stimate domn. IA este foarte util, ne simplifică munca, dacă înțelegem că noi trebuie să-l folosim și să nu ne lăsăm manipulați sau să-l folosim pentru furtișaguri. Sigur că va dura până ce o masă critică a profesorilor de azi va accepta că tabla și creta sunt depășite de mult, că profesorii au de a face cu copii și tineri care se simt mai confortabil cu google decât cu dicționarul, sunt mai abili în stabilirea de conexiuni oriunde, că trebuie să-și seteze alte competențe de a corecta, verifica, planifica, organiza, evalua activitățile de învățare. Cel mai simplu însă este să negi utilitatea unor instrumente noi, pe care din cauză că nu știi să le folosești în interesul cunoașterii, rămâi în rutina ta și le prezinți ca bau-bau rău de tot. IA nu înlocuiește profesorul, dacă acesta știe că IA este un instrument complementar la toate cele pe care le utilizează și nu le înlocuiește, ci le aduce valoare. Apreciez și suntem total de acord cu poziția dvs. Dacă ar fi mai mulți de aceeași părere cu noi … poate schimbarea de paradigmă a educației chiar s-ar schimba.