Dan MIHĂESCU ■
La începutul lunii mai, 2010, Shogunul și-a jucat ultima carte în procesul în care miza era chiar viața sa, punând pe masa judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție un document elocvent tăinuit de procurori și de conducerea Petromin SA, bilanțul contabil care dovedea că statul român încasase un beneficiu de 5 milioane USD din Compania Minerva Shipping, în urma asocierii Petromin-Ermis Maritime.
În fața acestei evidențe instanța supremă aprobă cererea de revizuire a sentinței precedente pe care o casează integral. Călin Marinescu aștepta această decizie pe o plajă din Grecia, unde-și oferise un răgaz de cinci zile ca să respire, poate pentru ultima dată, aerul libertății îngemănat la orizont de siniliul celest și azurul marin.
“Și ce ai fi făcut dacă instanța supremă nu vă absolvea de vină, te întorceai la pușcărie în România?”, l-am întrebat firesc. “Bineînțeles, păi ce era să fac?” “Glumești, te dai mare acuma”, plusez eu. “Nu frate, păi unde să mă duc la vârsta mea? Ce puteam să mai fac? Tu te uiți la papagalii ăștia care se joacă de-a Evadatul? Nu există așa ceva în viața reală. Te aduce de oriunde, chiar și cu ceva întârziere, dar tot te aduce. Și apoi recuperezi, că ei au timp”, și-a încheiat Shogunul istorisirea despre zorii negri ai justiției noastre așa cum i-a prins el, în dimineața democrației românești.
Urmare întregii istorii, cu o sentință favorabilă acordată de CEDO, care a constatat că i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil și accesul la justiție, Călin Marinescu și colegii săi de suferință, a formulat o acțiune civilă la Tribunalul Constanța, Secția Civilă, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Conform art. 504 din Codul de Procedură Penală, persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urmă rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare iar Shogunul, în temei legal a decis să uzeze de dreptul său. Astfel după 17 ani de hăituire în “justiția cu cheiță politică” și alți doi ani și două luni de închisoare pentru un inventat prejudiciu de 105,5 milioane USD, i-a cerut statului român să-i acorde despăgubiri financiare, pentru tot răul pe care i l-a făcut.
“Judecând cauza instanța constată că reclamantul a suferit de privare de libertate în mod nelegal, acesta fiind achitat pentru faptele ce au făcut obiect de cercetare, prin Decizia nr. 1820/7.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauză, reclamantul a suferit atât un prejudiciu material, reprezentat de lipsa drepturilor bănești aferente contractelor de muncă pe perioada privării de libertate, cât și unul psihic și moral în perioada în care liberatatea i-a fost restrânsă.
Reclamantul a fost arestat pe o perioada de aproximativ doi ani, la dată arestării acesta avea calitatea de Director, în timpul detenției a suferit un atac de cord în urma căruia a fost operat, starea de sănătate deteriorându-se iremediabil. În toată perioada menționată s-a făcut o adevărată campanie în presă de compromitere a reclamantului, care era prezentat ca o persoană care a contribuit la devalizarea averii sociale a țării.
Durata neobișnuit de îndelungată a procedurii juridice derulate și finalizate cu achitarea reclamantului, starea de incertitudine cu privire la situația personală, familială și profesională și afectarea imaginii persoanei s-a menținut timp de 17 ani, pe întreaga durată a desfășurării procesului penal.
Ulterior condamnării, reclamantul a fost nevoit să accepte slujbe sub nivelul său de pregătire profesională, fiind evident că din cauza întinderii procedurii în timp, reclamantul a fost lipsit în această perioadă de șanse reale în ceea ce privește ascensiunea în cariera sa profesională și bunăstarea materială.
Nu este de neglijat nici afectarea certă a vieții de familie și modul în care copiii reclamantului au fost afectați de trauma suportată de tatăl lor și cum s-a răsfrânt toată această situație asupra lor.
Mediatizarea excesivă, intensă și de lungă durată a întregului proces desfășurat, atât în presă cât și la televiziunea locală și națională, această prezență constanță a reclamantului în sfera de percepție a publicului a fost de natură a afecta iremediabil, în sens negativ imaginea persoanei expuse”, se arată în sentință.
Din aceiași serie sunt de interes și:
Episodul 1 / Încep dezvăluiri devastatoare pentru mafia de stat
Episodul 3/ Procesul Minerva – posibilă temă de studiu în facultățile de Drept din România
