Dan MIHĂESCU ■
Ai cu ce mă’ ai cu ce!
Când este vorba despre alegeri, campanie electorală, tehnici și tactici de manipulare ori sensibilizare, orice este posibil și totul este îngăduit.
Azi de dimineață îmi transmite amicul Ștefănuț, aflat în postnatal, un link urmat de întrebarea precipitată, „Stai jos?”. Ce să fac mă așez, scot tacticos ochelarii din toc, îi atârn pe nas și dau drumul la vizionare, pe PC.
Tușesc, mă foiesc, mă uit în spate să văd dacă nu-i vreo farsă. El odată m-a pus și să conversez cu holograma lui pe mobil în vreme ce mă suna la poartă la videofon, așa că, știi ce zic? Îl întreb dacă nu-i vreo producție IA, zice că nu. Sun la protagonist, pun aceeași întrebare și el îmi zice tot așa. „Nu maestre, dar de unde ți-a venit asta?” Bine, zic, atunci las-o așa că o tratez altfel.
Constat că n-am probleme de regie, adică nu i se înscenează nimic, nu-s la camera ascunsă ci pur și simplu ăla-i filmul și aia-i distribuția originară după un scenariu al autorilor, desigur. Pun încă o dată, privesc și mă crucesc. Este ceva ireal și încă nu știu dacă să-i suspectez de prostie sau de manipulare prin psihologie inversă.
Singurul necaz este că interlocutorul reporterului și-a păstrat decorul din cadru înlocuind miserupismul cotidian cu un hăirupism fals șantieristic, așa că am simțit nevoia să atenuez posibilul șoc emoțional al telespectatorilor cu câteva, zic eu, binevenite inserturi descriptiv-explicative, în context.
În rest, textul, replicile scenariului realist melo-dramatic, chiar și interpretare, sunt calchiate și urmează clișeul renumitelor producții Divertis, Distractis+Mupetts din vremea bună a studenției noastre.
Dar priviți și judecați singuri, vă rog cum este cu Ars Amatoria, adică arta iubirii chiar și de sine! https://youtu.be/vGj-v3zh1gA
