Călin MARINESCU ■
Am parafrazat celebra expresie latină “Omnia vincit amor”(„Dragostea învinge totul”) din poemul fluviu Bucolice, X, 69 (37 î.Hr.) al poetului roman Vergilius, pentru a exemplifica matricea unei stări de fapt pereemptorii și perpetue ce ne însoțește de 35 de ani ca o fatalitate, ori ca o boală incurabilă, ca să fiu mai explicit.
Deci, asistăm de mai bine de o lună la așa zise negocieri pentru formarea unei coaliții declarată proeuropenă, care să salveze România din marasmul economic în care a eșuat, cârmuită din “covrigul de Buzău” al răposatului guvern PSD-PNL. Bine, la capitoulul fatalități trecm și lunile de incertitudine ce au urmat încercării de lovitură de stat, orchestrată de falanga securiștilor fruntași, în rezervă și retragere dar activi ca argintul viu, susținuți și finanțați, fără discuție, de Kremlin.
Profesionalismul cu care a fost indusă unei pături largi a populației ideea că este necesară “schimbarea” materilizată prin guru Călin Georgescu, a dus la o perioadă prea lungă de interimate ce a dinamitat ecosistemul financiar fragil al țării, așa cum a fost el lăsat de funestul prim-ministru Marcel Ciolacu. Vorbim aici despre deriva economiei românești către un deficit financiar nemaiîntâlnit împletit cu o inflație scăpată din frâu.
Dacă economia reală, cea privată, care evident crează plus valoare, s-a descurcat binișor până la sfârșitul anului trecut, în noile condiții create de presiunea interimatelor din administrația centrală românească, al ordinelor executive mirabolante amestecate cu baletul politic internațional derutant, ale Președintelui Donald Trump, aceasta a început să sufere, cu rezultate dezastroase pentru nivelul general de trai a populației.
În condițiile în care fiecare zi conta pentru a demonstra până la urmă o stabilitate politică a României, cele patru partide care au format noua coaliție de guvernare și-au permis îndelungate negocieri, PSD excelând în tergiversarea acestora, zi de zi. Socialiștii de caviar, sub bagheta lui ‘Shakin’ Grindeanu, au jucat “uite popa, nu e popa”, cum zice românul, inducând permanent ideea că ar putea intra în opoziție, pentru a-și menține o poziție de forță față de partenerii de discuție.
Presată de membrii de partid cu funcții în administrațiile locale, conducerea centrală interimară a PSD (dar poate că și interimatul a fost o cauză a tergiversărilor), s-a decis să-și afirme participarea la guvernare, dar nu înainte de a obține ceea ce și-a dorit.
În primul rând, fără a viza funcția de primă responsabiltate a prim-ministrului, socialiștii de caviar au reușit ca după lamentabila guvernare liberală de un an și 10 luni a lui Ciucă, PSD să preia conducerea guvernului, dupăprin rețeta guvernării rotative, din legistratura care încheiată la finalul lui 2024.
Acum istoria nse repetă, cu un ciclu invers, cum nu se putea mai bine. Perioada cea mai nepopulară a actualui guvern, cea care va fi marcată de decizii nepopulare, de nemulțumiri și proteste civice, din cauza sărăcirii cetățenilor, va fi decontată de PNL. Apoi, din vara anului 2027, PSD va ieși alb, imaculat din cutie, fratele cel bun cu cabouri din străinătate ce va reseta mare parte din măsurile fiscale nepopulare luate anterior, atât cât e nevoie ca la următoarele alegeri să obțină cât mai multe voturi și eventual să își mențină prima poziția în Parlament.
Fiind totuși cel mai important partid din actualul Parlament, la împărțirea ciolanelor PSD a obținut șase ministere, toate importante, un loc de vicepriministru, secretariatul ganeral al guvernului plus un loc la Curtea Constituțională. Toate astea în condițiile în care toate măsurile nepopulare pe care Guvernul va fi obligat să le legifereze în următoarea perioadă, din cauza situației dezastruase a finanțelor publice, vor fi decontate de PNL.
Culmea, l-am văzut de două ori pe fostul Prim minstru Marcel Ciolacu susținând cu candoare că situația financiară a țării nu se află nici pe departe într-o situație deosebită.
Este evident că spiritul gregar al PSD, moștenit de la cel care i-a născut și i-a crescut, președintele Ion Iliescu, cel care nu a ezitat ca să se mențină la putere chemând minerii la București ca să facă orbage frica-n români cu ciomegele, s-a perpetuat peste timp. Astfel partidul a reușit să se mențină în capul mesei cu bucate, de fiecare dată, atât la putere cât și în opoziție. Iar când n-a fost în opoziție și croit una după chipul și asemănarea sa.
Rememorez cu plăcere că doar o scurtă perioada, când alegerile au adus la putere Convenția Democratică din România (CDR), evident fară PDSR (PSD), am prins și socialiștii lui Iliescu și Adrian Năstase și-au umplut plămânii cu oxigen astfel că au revenit, mai puternici și mai hotărâți să nu mai plece niciodată de la putere.
Faptul că după ultima lor guvernare au pustiit țara și au adus finanțele publice către încetare de plăți, prin măsuri populiste, pentru a obține cât mai multe voturi la alegerile parlamentare din decembrie 2024, nu ia deranjat să lupte pentru a domina și actualul guvern condus de reformatorul Bolojan. După cum a declarat ‘Shakin’ Grindeanu, cel mai puternic partid din parlament nu poate fi a șaptea roată la căruță, zic, chiar dacă cotiga stă să se răstoarne. La vremuri noi, tot ei!
Este adevărat că fără PSD guvernul n-ar avea o majoritate parlamentară care să îi asigure buna desfăsurare a politicilor convenite prin Programul de guvernare aprobat de Parlament.
Deci, la vremuri noi tot voi, cum am zis!
[/responsivevoice]
