Corina-Mihaela APOSTOLEANU ■
Profesoara Marina Cușa, membră a Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Dobrogea și-a făcut auzită vocea în lumea literară, publicând o serie de volume foarte bine primite de critică și distinse cu premii ale breslei. Menționăm cărțile de poezie: „Poemele mature”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2009, „Grădina japoneză: haiku, tanka, renku, haibun”, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017 – Premiul pentru creație de factură tradițională niponă la Concursul Național „Virgil Caraivan”, 2018; cărți de critică literară: „Orizontul cărților: Recenzii și eseuri” vol 1, Editura Ex Ponto, Constanța, 2016;, vol 2, Editura Ex Ponto, Constanța, 2021; romanul „Întâlnire virtuală,” Editura Ex Ponto, Constanța 2012, recompensat cu Premiul de debut al Filialei Dobrogea a USR.
De această dată, Marina Cușa aduce în fața cititorilor o carte dedicată vârstelor mici, inspirată de nepoțelul ei, în vârstă de cinci ani. Este vorba despre „10 povești pentru pitici empatici”, apărută la Cișmigiu Books în 2025.
Se știe că literatura pentru copii este o „piatră de încercare” a scriitorilor, fiind mult mai greu să te adresezi unor vârste foarte tinere pe care trebuie să le „convingă” printr-un demers artistic specific. Marina Cușa acceptă această provocare și o duce la bun sfârșit, cu sentimentul împlinii unei datorii scriitoricești și familiale.
Autoarea își dorește să dezvolte sentimentul de empatie, după cum mărturisește într-un cuvânt adresat părinților și în sprijinul acestei idei, consideră că: Un copil empatic devine mai repede cuminte (cu-minte), iar roadele muncii părinților nu întârzie să se vadă.
Pictorița Tana Dinu ilustrează volumul în spiritul poveștilor spuse de Marina Cușa, dovedind încă o dată complementaritate dintre text și imagine, care, în situația cărților pentru copii își are un rol bine definit. Poveștile se adresează unor suflete sensibile, copiilor ce descoperă lumea prin intermediul poveștilor citite de părinți și datorită propriei experiențe de cititori. În acest context, multe dintre personajele poveștilor sunt animale. Copiii se simt atrași de „lumea celor care nu cuvântă”, sunt mai atenți la întâmplările viețuitoarelor și sunt gata să accepte mai ușor comandamentele morale. Poveștile încep cu formula cunoscută: A fost odată ca niciodată…, căci ne n-ar fi, nu s-ar povesti, apropiindu-i pe cititori de basm. Titlurile poveștilor: Prietenii, Visul copilului, Cioara hrăpăreață, Ursoaica și puiul, Rândunica și cucul, Pisicul rătăcit, au rolul de a stârni atenția copiilor și de a le sugera conținutul.
Îndelungata carieră didactică a Marinei Cușa reprezintă unul dintre marile atuuri în înțelegerea „mecanismelor” care declanșează dorința de a citi și apropierea de cărți.
Scriitoarea oferă un nou prilej de a-i descoperi valențele literare, foarte diferite, în care se poate exprima cu firescul maturității expresiei artistice.
[/responsivevoice]
