Tănase PETRENCO ■
În a două jumătate a lunii noiembrie 2023, jurnaliștii James O’Brien, Tom Stocks și Pete Jones publicau o nouă filă din proiectul de raportare a criminalității organizate și a corupției Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP).
OCCRP este o rețea globală de jurnaliști de investigație specializați în expunerea crimei organizate și a corupției, organizație non-profit fondată în 2006, care aprindea la intensitate maximă reflectoarele pentru a face lumina prin cotloanele întunecate și suspecte ale organizației UEFA în care stă instalat drept stăpîn din 2016 slovenul Aleksander Čeferin. Președintele organizației. Ceea ce nu ieșea la iveală la o privire sumară cu ochiul liber, a devenit într-o clipă bătător la ochi.
Coruperea fotbalului european prin strategia îngăduitoare a lăsatului cu vederea tocmai de către cei din conducerea organizației care se declară sus și tare promotorii ideii de fair play financiar. Aceștia i-au permis ani în șir lui Abramovich să transforme clubul Chelsea într-o bestie care mătură cu adversarii, calcă în picioare, și ridică trofee pe bani grei intrați în vistieria clubului pe căi suspecte, extrem cleptocratice, depravate, precum dezvăluie raportul celor de la OCCRP pe care îl veți putea analiza în rindurile care urmează.
Nu înainte de a afla mai întîi despre profiturile sănătoase ale actorilor principali implicați în coruperea și alterarea competițiilor fotbalului organizate de UEFA. Și ale celor preocupați mai degrabă să îi lase pe pungași să își facă treaba atîta timp cît tilharia dă roadele scontate ale umflării diverselor conturi.
Conform rapoartelor financiare, Aleksander Čeferin a câștigat aproape19,9 milioane de dolari în salariu total și compensații de la UEFA și FIFA de când a devenit președinte al UEFA în 2016. Compensația să anuală a crescut semnificativ de-a lungul anilor, de la aproximativ 1,82 milioane de dolari în primul său sezon la 3,7 milioane de dolari în cel mai recent an fiscal.
Roman Abramovich a cumpărat Chelsea pentru 140 de milioane de lire sterline în 2003 de la fostul proprietar Ken Bates. A investit în fel și chip fonduri semnificative în club, inclusiv din 2016 de cînd este Ceferin președinte, pînă la ieșirea pe ușa din dos care i-a fost impusă de către guvernul britanic.
Cheltuielile cu Chelsea erau protejate prin angajarea de experți în domeniul juridic care aveau rolul de a cîștiga timp prin amînarea verdictelor sau sentințelor. Tertipuri avocățești costisitoare de care Ceferin nu era deloc străin pentru că fusese și el avocat de meserie înaintea preluării organizației fotbalului European. Această simpatie pentru colegii de breaslă, adevărații body garzi ai lui Abramovich în confruntările acestuia cu legea, i-a costat scump pe rivali și bineînțeles pe cei cu posibilități financiare reduse în fotbal, cum ar fi conducatorii echipelor pe care ne-am obisnuit sa le numim cu nedreptate mici, și a dus la o eră de success fără precedent pentru Chelsea sau alte cluburi cu posibilitati si strategii similare.
Mandatul lui Roman Abramovich ca proprietar al clubului Chelsea FC, din 2003 până în 2022 le-a adus actualilor campioni mondiali la nivelul cluburilor 21 de trofee majore, inclusiv cinci titluri din Premier League și două din Liga Campionilor. Un efect transformator asupra clubului la finele căruia Abramovich a înregistrat un profit astronomic cu îngăduința sau mai degrabă spus potectia discretă a UEFA. A vândut clubul în 2022 pentru 4,25 miliarde de lire sterline unui consorțiu condus de Todd Boehly.
Dar să îi lăsăm pe cei de la OCCR să își prezinte constatările așa cum au fost ele publicate în Noiembrie 2023 de către publicația Cyprus Confidențial:
Plățile secrete ale lui Abramovich pentru fotbal au încălcat regulile de fair-play financiar.
INVESTIGAȚIE: Documente provenite din surse publice au dezvăluit că firmele offshore ale fostului proprietar al clubului Chelsea, Roman Abramovich, au efectuat plăți secrete în valoare de zeci de milioane de dolari către agenți, cluburi, scouteri și directori de fotbal.
∙ Plățile pentru afaceri legate de fotbal nu au trecut prin registrele Chelsea și este posibil să fi încălcat regulile UEFA privind Fair Play-ul Financiar care limitează cheltuielile cluburilor. Experții spun că acest lucru ar fi putut oferi lui Chelsea un avantaj nedrept față de rivalii săi.
∙ Un avocat specializat în sport și un scouter de fotbal plătiți de companiile offshore ale lui Abramovich au confirmat amândoi că onorariile erau pentru muncă legată de Chelsea. „Mă așteptam că plata să fie procesată prin conturile Chelsea”, a spus unul dintre ei.
∙ O firmă din Insulele Virgine Britanice, deținută de Abramovich, a finanțat, de asemenea, în secret o contestație în justiție împotriva Financial Fair Play.Firmele offshore ale lui Abramovich au împrumutat zeci de milioane de dolari unei companii deținute în cele din urmă de Vadim Giner, fiul președintelui CSKA Moscova, Evgeny Giner. CSKA Moscova era o echipă rivală de fotbal care juca în aceeași competiție UEFA ca și Chelsea, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la influența lui Abramovich asupra proprietarilor echipei și la un posibil conflict de interese.Vestea a venit exact în momentul în care echipa de fotbal câștigătoare a campionatului, Chelsea FC, a plecat într-un turneu de pregătire în China și Singapore, în iulie 2017. Antonio Conte, managerul clubului, semnase un nou contract pe doi ani, care punea capăt săptămânilor de speculații privind viitorul său.Fanii au fost încântați. „Cel mai bun manager din lume și dincolo de ea”, a scris cineva ca răspuns la anunțul făcut de Chelsea pe rețelele de socializare.Contractul de antrenor era considerat cel mai profitabil din istoria lui Chelsea. Italianul Conte, ale cărui sărbători extravagante de pe marginea terenului au cucerit inimile suporterilor clubului, urma sa câștige aproximativ 9,6 milioane de lire sterline (aproximativ 12,5 milioane de dolari) pe an, consolidându-și locul printre cei mai bine plătiți manageri din lume.Dar Roman Abramovich, proprietarul miliardar rus al lui Chelsea, nu semna doar un contract cu Conte în ziua respectivă.În aceeași marți din vara anului 2017, o companie din Insulele Virgine Britanice, deținută de Abramovich, a fost de acord să plătească 10 milioane de lire sterline (aproximativ 13 milioane de dolari) lui Federico Pastorello, un agent de fotbal italian care a declarat pentru ziarul britanic The Telegraph că a fost „foarte implicat când [Conte] era antrenor la Chelsea”.Spre deosebire de semnarea contractului foarte public de către Conte, această tranzacție s-a petrecut în spatele unui val secret offshore și nu a mai fost dezvăluită niciodată.
Abramovich a fost de acord să-i facă plata lui Pastorello prin achiziționarea unei părți majoritare într-o companie obscură pe care o deținea în statul american Delaware, numită Excellence Investment Fund – EIF, LLC. Firma nu avea profil public și nu este clar ce active deținea care să justifice prețul de milioane de lire sterline.
Compania lui Abramovich care a făcut achiziția, Conibair Holdings Limited, nu avea nicio legătură formală cu Chelsea. Despre Conibair Holdings se stia doar ca servise drept companie holding pentru avionul privat al lui Abramovich.
Întrebat dacă plata are legătură cu semnarea unui nou contract cu Conte, Pastorello a refuzat să comenteze, dar a spus: „Conte nu este clientul nostru”. Pastorello a declarat pentru The Telegraph în 2021 că nu era agentul lui Conte, dar a recunoscut că l-a ajutat în 2017 cu un potențial transfer de jucător care a eșuat. Conte nu a răspuns solicitărilor de comentarii. (Nu există nicio sugestie privind vreo abatere din partea lui Conte.)
Acordul este unul dintre cele peste o duzină de tranzacții legate de fotbal luate in colimator de OCCRP care implică plăți efectuate de firmele offshore ale lui Abramovich.
Dosarele provin de la furnizorul cipriot de servicii corporative MeritServus. Documentele divulgate au fost obținute de grupul Distributed Denial of Secrets și initial impartite cu OCCRP și Guardian.
Alte tranzacțîi de milioane de euro îl leagă pe fostul proprietar al lui Chelsea de John Bico, fostul agent al vedetei lui Chelsea și a Belgiei, Eden Hazard, și de miliardarul rus Suleiman Kerimov, la acea vreme proprietarul clubului rus Anji Makhachkala, care i-a transferat pe jucătorii vedetă Samuel Eto’o și Willian la Chelsea.
Constatările ridică semne de întrebare cu privire la modul în care Abramovich a finanțat succesul pe teren al lui Chelsea. Experții spun că tranzacțiile ar fi ncălcat regulile Fair Play-ului Financiar (FFP), introduse de Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) în 2011 pentru a reduce cheltuielile cluburilor și a proteja integritatea și durabilitatea financiară a fotbalului european.
Prin canalizarea plăților prin propriile companii, Abramovich ar fi redus artificial costurile care ar fi trebuit să fie luate în considerare la calcularea limitelor de cheltuieli ale lui Chelsea conform regulilor FFP (fair play foanciar) — permițând practic clubului să cheltuiască mai mult decât era permis și oferindu-i un avantaj nedrept față de rivalii săi.
„Dacă un club ascunde cheltuieli precum salariile sau amortizarea transferurilor plătind aceste sume prin intermediul altor entități, este posibil să încalce regulile FFP”, a declarat pentru OCCRP Samuel Cuthbert, avocat specializat în drept sportiv la Outer Temple Chambers, cu sediul la Londra, după ce a analizat dosarele divulgate. „Practic, ar eluda cerințele de reglementare, care limitează capacitatea de a cheltui, și ar face cheltuieli în plus nepermise prin intermediul unei companii offshore.”
Două persoane care au primit plăți de la firmele offshore ale lui Abramovich au confirmat că banii erau pentru activități legate de Chelsea.
Frank Arnesen, fostul director sportiv al lui Chelsea, a primit 250.000 de lire sterline (aproximativ 387.000 de dolari) pentru „servicii de consultanță în fotbal”, în baza unui acord, descoperit în scurgerea de informațîi, cu Ovington Worldwide Limited, compania lui Abramovich. Întrebat despre această înțelegere, Arnesen le-a spus reporterilor: „M-aș fi așteptat ca plata să fie procesată prin conturile Chelsea, dar am primit-o printr-o altă entitate. Am înțeles că terța parte și Chelsea au convenit asupra acestui lucru.”
Separat, un avocat care a intentat o acțiune în justiție împotriva lui FFP a declarat că o parte din onorariile sale au fost plătite de o firmă Abramovich din Insulele Virgine Britanice în numele lui Chelsea.
Regulile FFP vizează asigurarea faptului că cheltuielile cluburilor rămân în concordanță cu câștigurile, limitând volumul trazactiilor prin care un binefăcător super-bogat precum Abramovici poate finanța o echipă. Însă regulile au reprezentat o amenințare la adresa ambițiilor lui Abramovich pentru Chelsea. Când a achiziționat pentru prima dată clubul în anii 2000, oligarhul miliardar a cheltuit sute de milioane de lire sterline pe jucători, aducând lui Chelsea succesul mult așteptat. Chiar și după introducerea regulilor FFP, Chelsea a continuat să facă transferuri spectaculoase. Sub conducerea lui Abramovich, echipa a câștigat cinci titluri în Premier League și două trofee UEFA Champions League.
Sancțiunile pentru încălcarea regulilor FFP pot include amenzi, deduceri de puncte, excluderea din competiții, plafonarea salariilor jucătorilor și retragerea premiilor.
Kieran Maguire, autorul cărții „Prețul fotbalului”, a declarat că efectuarea plăților prin intermediul companiilor lui Abramovich ar fi fost utilă pentru Chelsea, deoarece cheltuielile uriașe ale clubului au însemnat că acesta a fost aproape de a depăși limitele de pierderi financiare.
„Dacă există dovezi că clubul a folosit tranzacții cu terți pentru a eluda regulile de profitabilitate și sustenabilitate, atunci sancțiunile ar fi or financiare, sau soldate cu deducerea de puncte”, a declarat el pentru The Guardian, partenerul OCCRP.
Cuthbert, avocatul specializat în drept sportiv, a declarat că ocolirea regulilor FFP ar putea oferi unui club un avantaj nedrept față de rivalii săi. „Regulile FFP sunt menite să faciliteze sustenabilitatea, să prevină ceea ce este adesea denumit în aceste cercuri dopaj financiar. Nerespectarea plafoanelor de cheltuieli poate face un club care nu respectă aceste reguli mai competitiv pe piețele de transferuri.”
Dosarele dezvăluie, de asemenea, cum firmele lui Abramovich au împrumutat zeci de milioane de dolari unei companii deținute în cele din urmă de fiul președintelui clubului rus CSKA Moscova. Această companie a furnizat milioane de dolari echipei ruse, care la acea vreme a concurat împotriva lui Chelsea în Liga Campionilor.
Abramovich nu a răspuns la întrebările trimise prin e-mail despre acordurile divulgate.
Chelsea, care și-a schimbat proprietarul anul trecut, a declarat: „Aceste acuzații sunt anterioare proprietății actuale a clubului… și nu se referă la nici o persoană care se află în prezent la club”.
Acesta a adăugat: „În timpul unui proces amănunțit de due diligence înainte de finalizarea achiziției, grupul de proprietari a luat cunoștință de o posibilă raportare financiară incompletă privind istoria tranzacțiilor din perioada de proprietate anterioară a Clubului… Clubul a raportat în mod proactiv aceste aspecte tuturor autorităților de reglementare în fotbal aplicabile.”
UEFA a amendat Chelsea cu 10 milioane de euro (11 milioane de dolari) în iulie pentru încălcarea regulilor FFP în perioada în care Abramovich era proprietarul clubului, dar a declarat că nu poate comenta cu privire la tranzacții specifice. Clubul este, de asemenea, investigat de Premier League engleză pentru potențiale încălcări ale FFP. Asociația de Fotbal, forul de conducere al fotbalului englez, a declarat: „Investigăm”. Nu este clar la ce tranzacții se referă amenda și investigațiile.
Jens Sejer Andersen, directorul internațional al Play the Game, o inițiativă derulată de Institutul Danez pentru Studii Sportive care își propune să îmbunătățească standardele etice și să promoveze buna guvernanță în sport, a declarat că regulile fair playului financiar FFP nu s-au dovedit eficiente.
„Are într-adevăr un anumit impact, dar este și prea ușor de ocolit. Acest lucru este în detrimentul fotbalului, în principal pentru că distruge echilibrul competitiv și subminează încrederea în credibilitatea organismelor de conducere.”
Combaterea „fair play-ului” din culise
Când Roman Abramovich a cumpărat Chelsea în 2003, banii nu pareau a fi o problemă. A cheltuit zeci de milioane de lire sterline pentru a achiziționa jucători de top din întreaga lume. Investiția a dat roade: Doi ani mai târziu, echipa a câștigat primul său trofeu din Premier League.
Cheltuielile fără precedent au inaugurat o nouă eră a sumelor mari de bani în fotbalul european.
Echipa engleză Manchester City, fără un trofeu major din 1976, a câștigat șapte titluri în Premier League după ce grupul Abu Dhabi United, condus de șeicul emiratez Mansour bin Zayed Al Nahyan, a achiziționat clubul în 2008 și a cumpărat câțiva dintre cei mai buni jucători din lume. În Franța, Qatar Sports Investment, deținută de fondul suveran de investiții al Qatarului, a cumpărat Paris Saint Germain, care a câștigat apoi nouă din următoarele 11 titluri din Ligue 1 datorită unor jucători de top precum Neymar și Kylian Mbappé.
Însă criticii au obiectat la faptul că averea personală a proprietarilor joacă un rol exagerat în determinarea succesului pe teren, plângându-se că acest lucru subminează integritatea competitivă. Arsène Wenger, fostul manager al clubului de fotbal Arsenal, un rival major al lui Chelsea, a numit acest lucru „dopaj financiar”. Apelurile la reglementare au culminat cu adoptarea regulilor UEFA privind programul de finanțare corectă (FFP), care limitau cheltuielile la un procent din veniturile unui club.
Aceste reguli au subminat modelul de afaceri al lui Abramovich la Chelsea, determinându-l pe miliardar să acționeze.
Dosarele MeritServus, divulgate publicului larg, arată că, pe 17 februarie 2014, compania sa din Insulele Virgine Britanice, Leiston Holdings Limited, a fost de acord să acopere 100.000 de lire sterline (aproximativ 168.000 de dolari) reprezentând onorariile avocaților suportate de JLD Activities Sarl, o companie luxemburgheză deținută de avocatul sportiv Jean-Louis Dupont, faimos pentru obținerea „Hotărârii Bosman” din 1995 la Curtea de Justiție a UE, care le-a acordat jucătorilor din UE o mai mare libertate contractuală de a se transfera la alte cluburi.
De data aceasta, Dupont care conducea o acțiune în justiție împotriva FFP la Comisia Europeană și la o instanță din Belgia, intentată inițial de agentul de fotbal Daniel Striani a spus că el și clienții săi considerau că FFP pretinde cu falsitate că urmareste fair playul financiar și că promovează eliminarea adversarilor, mai bine spus a concurenței. Rapoartele de la acea vreme au comparat activitatea juridică a lui Dupont cu grupările cluburilor Manchester City și Paris Saint Germain – ambele fiind criticate pentru cheltuieli extravagante – dar nu și Chelsea.
Totuși, Leiston Holdings, compania lui Abramovich, avea un „interes comercial” în rezultatul procedurilor, conform unui acord din dosarele divulgate. Contractul impunea companiei Dupont să furnizeze lunar actualizări privind contestația legală și să se consulte cu Leiston Holdings cu privire la „orice decizie strategică majoră referitoare la proceduri”.
Însă Dupont nu a reușit să anuleze regulile: în anul următor, Curtea de Justiție a UE a respins o cerere de hotărâre din partea Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles.
Striani, clientul lui Dupont care a intentat primul apelul în instanță, a declarat reporterilor că nu știa de acordul dintre firma lui Dupont și Leiston Holdings, compania lui Abramovich. „Am plătit eu însumi onorariile lui Dupont și nu aș fi acceptat ca un club sau altcineva să le plătească în numele meu.”
Dupont a confirmat reporterilor că Chelsea a fost de acord cu procesul, spunând că clubul a dorit să combată „ceea ce consideră a fi o ilegalitate gravă în temeiul legislației Uniunii Europene”. Cu toate acestea, nu a dorit să fie asociat public cu procesul și se temea de represalii din partea UEFA dacă poziția sa ar fi fost cunoscută.
„Presupun că dintr-o doză mare de precauție (față de UEFA, care are acces la conturile cluburilor…) Chelsea a considerat potrivit ca plata să nu fie efectuată direct de către club”, a declarat Dupont într-un răspuns scris la întrebările reporterilor.
El a adăugat că serviciile de sprijin „discret” într-un proces este legală în instanțele europene și că nu știa că Abramovici era proprietarul Leiston Holdings.
Plăți pentru sala de consiliu
Una dintre cele mai influențe persoane de la Chelsea în timpul erei Abramovici a fost membrul consiliului de administrație ruso-canadian Marina Granovskaia. În calitate de director, Granovskaia a fost implicată în multe aspecte ale succesului lui Chelsea pe teren și în afara lui, inclusiv transferuri de jucători și negocieri de contracte. Se pare că a preluat responsabilități suplimentare după ce directorul general Ron Gourlay a demisionat din funcție în octombrie 2014.
La două săptămâni după demisia sa, Ovington Worldwide, înregistrată în Insulele Virgine Britanice, a fost de acord să acorde trei împrumuturi companiei Granovskaia, în valoare totală de 12,5 milioane de lire sterline (20 de milioane de dolari), conform documentelor divulgate. Conform contractelor de credit, împrumuturile erau destinate finanțării achiziției de proprietăți și, într-un caz, „în orice scop”.
Cel puțin 7,5 milioane de lire sterline (10,94 milioane de dolari) din această datorie urmau să fie anulate în baza unor acte ulterioare de iertare a datoriilor. Copiile actelor divulgate au fost semnate de compania lui Abramovich, dar nu și de Granovskaia. Dacă ar fi fost contrasemnate, acordurile ar fi dovedit fără vreun semn de îndoială că Granovskaia a primit efectiv milioane de lire sterline pentru participarea să în aceste manevre.
Pe lângă împrumuturi, între 2010 și 2019, Ovington Worldwide a fost de acord să-i plătească cel puțin 1,63 milioane de lire sterline (aproximativ 2,36 milioane de dolari) în baza unui acord de servicii de consultanță pentru „evaluare financiară, fiscală și juridică”.
Granovskaia are un profil public redus, iar reporterii nu au reușit să obțină datele sale de contact personale sau pe cele ale unui representant al ei. Întrebările despre acorduri au fost trimise unei companii din Marea Britanie, deținută și condusă de Granovskaia, dar nu s-a primit niciun răspuns. Reporterii au cerut, de asemenea, echipei Chelsea să transmită întrebări către Granovskaia. Întrebat dacă acordurile care o implică pe Granovskaia în acest triunghi reprezintă o formă de remunerare pentru munca sa la Chelsea, clubul a refuzat să comenteze.
Neill Wood, cercetător invitat în cadrul departamentului de Finanțe Sportive și Fotbalistice de la Universitatea Loughborough, a declarat că orice plăți nedeclarate pentru servicii legate de Chelsea, inclusiv salariile directorilor, ar încălca regulile FFP.
„Cine este exclusiv director la clubul de fotbal și nu are alt loc de muncă și primește plăți care sînt practic neînregistrate în registre… este complice la o încălcare a regulilor.”
Agenți, Cercetași și Academii
În anii 2010, firmele lui Abramovich au semnat mai multe contracte cu agenți de jucători sau scouteri care au fost implicați în transferurile unor jucători importanți la Chelsea de-a lungul anilor. Reporterii nu au găsit nici o dovadă care să sugereze că plățile ar fi fost legate de transferuri specifice de jucători.
Printre beneficiari se numără agentul francez John Bico-Penaque, cunoscut mai ales pentru că l-a reprezentat pe atacantul belgian Eden Hazard când s-a mutat la Chelsea în iunie 2012. Hazard a devenit unul dintre superstarurile erei Abramovich, câștigând două campionate engleze din Premier League și marcând golul decisiv pentru câștigarea Cupei Angliei.
Bico a devenit ulterior director general la clubul belgian Royal White Star Bruxelles, care a încheiat un „acord de parteneriat” cu Chelsea în 2015. Royal White Star a fost dizolvat în 2017 după ce a intrat în dificultăți financiare.
În martie 2013, Leiston Holdings, compania lui Abramovici, a fost de acord să plătească 7 milioane de euro (8,97 milioane de dolari) către Gulf Value FZE , o companie înregistrată în Emiratele Arabe Unite, deținută de Bico, pentru „servicii legate de cercetare și consultanță în sport”. Acordul urma să fie valabil pe cinci ani, dar a fost reziliat anticipat, în iulie 2016. Solicitările de comentarii trimise la numere de telefon despre care se știe că au fost utilizate de Bico au rămas fără răspuns.
Un alt beneficiar pare să fi fost influentul agent sârb Vladica „Vlado” Lemic, descris ca prieten al lui Abramovici în mai multe articole de presă de la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010. Lemic ar fi fost implicat în transferurile lui Branislav Ivanovic și Nemanja Matic, două vedete sârbe care s-au alăturat lui Chelsea în 2008 și 2009.
Între 2013 și 2016, companiile deținute de Abramovich au semnat mai multe acorduri de consultanță cu Top Pro Sport Investments SA, cu sediul în Luxemburg, acum desființată, care era condusă de Lemic, deși proprietarul său final era necunoscut, și cu Top Sports Consulting LLC, înregistrată în Bosnia și Herțegovina, deținută de fratele lui Lemic. În total, acordurile, pentru scoutingul de tineri jucători de fotbal talentați, valorau până la 7,25 milioane de euro (9,05 milioane de dolari) și 1 milion de lire sterline (1,53 milioane de dolari).
Nu există nicio indicație în acorduri că activitatea de consultanță ar fi fost legată de Chelsea. O solicitare de comentarii trimisă către Top Sports Consulting a rămas fără răspuns.
Leiston Holdings, compania lui Abramovici, a semnat, de asemenea, contracte de scouting în valoare de 144.000 de euro (186.000 de dolari) cu Pieter de Visser, un renumit scouter olandez căruia i se atribuie uneori meritul de a le fi adus în atenția lui Abramovici pe legendele lui Chelsea, Arjen Robben și Petr Cech.
Acordurile nu menționează afacerile cu Chelsea. De Visser a spus: „Nu știu nimic despre aceste plăți pentru servicii de scouting către contul meu bancar privat.”
În noiembrie 2013, Leiston Holdings, compania lui Abramovici, a semnat un acord de 1 milion de lire sterline (1,62 milioane de dolari) care i-ar oferi companiei drepturi prioritare de a achiziționa orice jucător produs de Association des Jeunes Espoirs de Bobo, o academie de fotbal din Burkina Faso, în următorii 10 ani.
Acordul a fost semnat de David Traoré, secretarul general al academiei la acea vreme. Cu trei săptămâni mai devreme, fratele său, vedetă în ascensiune Bertrand Traoré, în vârstă de 18 ani, acceptase un contract pe 4,5 ani cu Chelsea și se alăturase oficial clubului trei luni mai târziu, când s-a deschis perioada de transferuri din Premier League, în ianuarie 2014.
Chelsea a declarat ulterior că, înainte de a se alătura clubului în ianuarie, Traore fusese parte la un acord de opțiune „care a permis clubului să obțină înregistrarea sa în ianuarie 2014”. Nu este clar dacă acordul de opțiune citat de Chelsea în declarația data de club este același cu acordul analizat de OCCRP.
Solicitările de comentarii din partea lui Bertrand și David Traore, trimise prin intermediul actualului club al lui Bertrand Traore, Aston Villa FC, au rămas fără răspuns.
Tranzacții offshore și semnări de superstaruri
În vara anului 2013, Chelsea a achiziționat doi jucători importanți: internaționalul brazilian Willian și legendarul atacant camerunez Samuel Eto’o, ambii venind la club de la echipa rusă FC Anji Makhachkala, cunoscută sub numele de FC Anji. Willian a devenit o forță motrice a succesului lui Chelsea, jucând la club până în 2020 și câștigând Premier League de două ori în primele trei sezoane.
Cu două luni înainte ca cei doi să semneze contractul, compania lui Abramovici, Leiston Holdings, a semnat contracte de „scouting și alte consultanțe legate de fotbal”, în valoare totală de 24 de milioane de euro (31,8 milioane de dolari), cu două companii obscure din Insulele Virgine Britanice, înființate de o firmă elvețiană care pare să fi acționat ca paravan pentru proprietarul FC Anji, omul de afaceri rus Suleiman Kerimov, și familia sa.
Urmărirea tranzacțiilor până la Kerimov
Proprietatea celor două firme din Insulele Virgine Britanice care au semnat acorduri cu compania lui Abramovich este ascunsă în spatele regulilor de secretizare offshore, dar dovezile din dosarele scurse și sancțiunile Trezoreriei SUA i-au ajutat pe reporteri să lege investigațiile de Kerimov și familia sa.
„Clientul principal” al celor două firme offshore a fost Swiru Holding AG – o firmă elvețiană (redenumită ulterior Alstone Investment AG) al cărei director financiar a fost Nariman Gadzhiev, nepotul lui Kerimov, conform unor seturi separate de corespondență ieșite la suprafață.
Acționând în numele Swiru Holding, Gadzhiev a fost trecut ca persoană de contact pentru o firmă din Bermuda deținută parțial de Kerimov, conform unor dosare scoase la iveală de la firma de avocatură offshore Appleby.
Anul trecut, Departamentul Trezoreriei SUA i-a sancționat pe Kerimov și Gadzhiev, descriindu-l pe acesta din urmă drept „un principal facilitator financiar pentru Kerimov”. De asemenea, a sancționat Swiru Holding pentru că este deținută sau controlată de cetățeanul elvețian Laurin Katz, pe care l-a sancționat pentru că a acționat în numele fiicei lui Kerimov.
O anchetă BBC din 2022 a raportat înregistrări judiciare referitoare la o anchetă franceză privind evaziunea fiscală a lui Kerimov, care i-a identificat pe Kerimov și familia sa drept „beneficiari efectivi și exclusivi” ai unor proprietăți franceze de lux deținute cândva de Swiru Holding.
Kerimov și Gadjiev nu au comentat public cu privire la relatările din presă sau la sancțiunile americane.
The Times a relatat că o anchetă în curs a Premier League privind plățile efectuate către companii offshore în timpul mandatului lui Abramovici la Chelsea va include „examinarea tranzacțiilor financiare legate de transferurile lui Willian și Samuel Eto’o”. Citând surse anonime, ziarul a relatat că plățile ar fi putut fi efectuate separat de comisioanele oficiale de transfer plătite pentru cei doi jucători. Premier League a refuzat să comenteze.
Nu este clar dacă plățile către firmele legate de Kerimov fac parte din ancheta Premier League.
Acordurile ulterioare semnate în anul următor menționează că cele două firme au furnizat serviciile companiei lui Abramovich, dar nu au oferit alte detalii.
Deși cheltuielile lui Abramovici la Chelsea au fost extraordinare pentru club, timp de câțiva ani în anii 2010 s-ar părea că Kerimov era hotărât să-l întreacă. El a investit sume uriașe în FC Anji după ce a cumpărat clubul în 2011.
Kerimov, originar din Daghestan, îl convinsese pe Eto’o să renunțe la fotbalul european de elită de la Milano pentru o viață în capitală republicii ruse, Mahacikala, un focar de violență alimentat de criminalitate, rivalități etnice și insurgență religioasă, cu un contract de 423.000 de euro (aproximativ 610.000 de dolari) pe săptămână, un salariu record mondial la acea vreme. Nu că Eto’o ar fi petrecut mult timp în Mahacikala – el și ceilalți jucători erau stabiliți la Moscova, zburând în Daghestan doar pentru meciuri din cauza violențelor răspândite în regiune.
Semnarea lui Eto’o a fost urmată de cea a legendarului fundaș brazilian Roberto Carlos, căruia Kerimov i-ar fi dăruit un Bugatti de milioane de dolari. Pe lângă transferurile unor jucători de renume, Kerimov a finanțat construcția unui nou stadion pentru club.
Însă FC Anji nu a avut același succes ca Chelsea în Anglia. După doar două sezoane și cu puține semne de îmbunătățire, Kerimov a redus bugetul clubului cu până la 70 de milioane de dolari, după declarațiile președintelui de atunci, Konstantin Remchukov.
Avocații lui Kerimov nu au răspuns la întrebările despre acordurile cu Abramovich. Anul trecut, FC Anji și-a pierdut licența de a concura profesional în Rusia după ce a intrat în dificultăți financiare.
Conflict de interese
Într-o seară de octombrie 2004, la Londra, jucătorii lui Chelsea s-au aliniat pentru primul meci al clubului din UEFA Champions League împotriva ȚSKA Moscova. Căpitanul John Terry a deschis scorul în ceea ce avea să fie prima dintre cele două victorii împotriva echipei ruse în acea toamnă.
Privind din interiorul stadionului Stamford Bridge al lui Chelsea în acea seară, un Roman Abramovich mulțumit avea încă un motiv de sărbătoare.
In luna precedentă, o anchetă UEFA concluzionase că miliardarul nu deținea nici o „poziție de control” la CSKA Moscova, după ce s-au facut acuzatii despre legături necorespunzătoare cu campioana Rusiei. Atunci când o companie petrolieră pe care o deținea la acea vreme, Sibneft, a încheiat un contract de sponsorizare de 54 de milioane de dolari pe trei ani cu clubul.
Regulile UEFA prevăd că „nicio persoană fizică sau juridică nu poate avea controlul sau influența asupra mai multor cluburi care participă la o competiție intercluburi UEFA” pentru a evita conflictele de interese și a asigura integritatea competitivă. Deoarece proprietarul majoritar al Sibneft era Abramovici, sponsorizarea de către acesta a ȚSKA Moscova a ridicat întrebări incomode pentru UEFA.
În imaginile de la meciul dintre Chelsea și ȚSKA Moscova din 2004, Abramovici este văzut stând în picioare și zâmbind alături de președintele clubului rus, Evgeny Giner. Cei doi au fost descriși în articolele de presă de atunci drept „prieteni apropiați”. Însă documentele scurse indică faptul că apropierea s-a extins la aranjamente financiare secrete care au depășit acordul Sibneft, legându-l pe Abramovich mai direct de președintele ȚSKA Moscova decât s-a relatat anterior.
Între 2010 și 2016, trei companii din Insulele Virgine Britanice deținute de Abramovici au fost de acord să împrumute în total 82,7 milioane de dolari plus 9,5 milioane de euro (12,46 milioane de dolari) companiei Spencerdale Limited , cu sediul în Insulele Virgine Britanice, ale cărei acțiuni erau deținute de o altă companie din Insulele Virgine Britanice, deținută de fiul lui Giner, Vadim.
Împrumuturile erau destinate „scopurilor corporative generale” și finanțării „investițiilor în imobiliare comerciale”, conform acordurilor consultate de OCCRP. În mai multe cazuri, Evgeny Giner a garantat personal împrumuturile.
Un împrumut, în valoare de 50 de milioane de dolari, a fost acordat în februarie 2012. La acea vreme, Chelsea și ȚSKA Moscova concurau în Liga Campionilor și ar fi putut juca una împotriva celeilalte, dacă ȚSKA Moscova ar fi avansat în finală competiției. Chelsea a câștigat competiția.
După ce a primit împrumuturi de la companiile lui Abramovici, Spencerdale a acordat milioane de dolari către CSKA Moscova, conform conturilor financiare ale companiei-mamă din Marea Britanie. Un împrumut, în valoare de 12,5 milioane de dolari, a fost destinat finanțării achiziției atacantului brazilian Victor Vinícius Coelho dos Santos, cunoscut sub numele de Vitinho. Spencerdale a împrumutat, de asemenea, 6,5 milioane de dolari către OJSC Oktyabr Training, Sports and Recreațional Center, o companie afiliată a CSKA Moscova din Rusia. Conform conturilor financiare consolidate ale firmei-mamă a CSKA Moscova, până în 2015, Spencerdale acordase grupului aproximativ 23,3 milioane de dolari.
Nu se știe dacă fondurile folosite pentru cumpărarea lui Vitinho sau cele împrumutate lui Oktyabr provin din împrumuturile companiilor lui Abramovici. Dar cel puțin un acord prevedea transferul de bani de la firma lui Abramovici la Spencerdale pentru afaceri legate de fotbal.
În 2010, compania lui Abramovici, Ovington Worldwide, a semnat un acord de consultanță în valoare de 2,5 milioane de euro (3,39 milioane de dolari) cu Spencerdale, care urma să „localizeze noi talente fotbalistice” pentru Ovington Worldwide „și entitățile sale afiliate”.
Aranjamentele amintesc de împrumuturile substanțiale acordate de Abramovici clubului olandez Vitesse Arnhem, dezvăluite la începutul acestui an de partenerii media ai OCCRP, The Guardian și The Bureau of Investigation Journalism. Abramovici fusese investigat de două ori de asociația olandeză de fotbal pentru legături financiare cu Vitesse, dar ambele anchete au concluzionat că Abramovici nu a exercitat influență asupra clubului. Cu toate acestea, publicarea de noi detalii care arată cum Abramovici a finanțat Vitesse cu împrumuturi de peste 100 de milioane de euro a determinat o nouă anchetă în luna mai. (Asociația olandeză de fotbal a declarat că ancheta sa este încă în desfășurare, dar a refuzat să comenteze mai departe.)
Au existat și alte împrumuturi care îi legau pe Abramovici și pe Giner: în 2008, Giner a garantat personal împrumuturi în valoare de 210 milioane de dolari pe care firma lui Abramovici, Leiston Holdings, le-a acordat către trei companii cipriote care operau în domeniul financiar.
CSKA Moscova nu a răspuns solicitărilor de comentarii adresate lui Evgeny și Vadim Giner. Vadim Giner nu a răspuns la un e-mail trimis pe adresa sa personală de e-mail.
Schimbarea averii
După 19 ani de conducere, Abramovici a vândut Chelsea, după ce a fost sancționat de guvernul britanic în urma invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia. Mandatul său la club i-a adus un succes fără precedent: Chelsea a câștigat 21 de trofee interne și internaționale, inclusiv o victorie în finala Ligii Campionilor împotriva lui Manchester City în 2021.
Soarta echipei s-a schimbat in anii care au urmat. Victoriile recente in Conference League si in campionatul mondial al cluburilor sint rezultatul implicatiei altor magnati precum grupul care îi include și pe directorul executiv al Guggenheim Partners, Mark Walter, și pe miliardarul elvețian Hansjörg Wyss care par a pune ordine si rezultate in vistieria si vitrina clubului desi nu se poate vorbi inca despre o comparatie cu nivelul rezultatelor consecutive din anii in care lui Abramovici i se permitea sa plece la vinatoare de trofee de catre UEFA.
În 2022, imediat dupa incheierea erei Abramovici, Chelsea a terminat pe locul doisprezece în Premier League – cel mai slab clasament din 1994 – și nu a reușit să se califice la niciunul dintre turneele majore ale UEFA, Liga Campionilor șau Europa League.
Clubul s-a confruntat cu probleme și în afara terenului. Pe lângă amenda de milioane de euro primită de la UEFA în iulie, Chelsea s-ar putea confrunta cu sancțiuni suplimentare dacă ancheta în curs a Premier League descoperă încălcări ale regulilor de funcționare a clubului (FFP) în timpul mandatului lui Abramovich, a declarat Cuthbert, avocatul specializat în dreptul sportului, pentru OCCRP.
Însă penalizările retroactive nu pot anula rezultatele competițiilor anterioare, iar dacă s-ar constata că Chelsea a obținut un avantaj nedrept, acest lucru ar putea dăuna grav reputației sportului, a spus Cuthbert.
„Orice incercare de a obține un avantaj nedrept denaturează competiția în favoarea unui anumit club și subminează integritatea fotbalului. Încălcarea regulilor subminează integritatea”, a spus el.
„Este vorba despre cluburi care ar trebui sa joace corect și despre faptul că sunt percepute ca jucând corect. Și fără aceste două lucruri, încrederea în joc scade.”
Verificarea faptelor a fost asigurată de Biroul de verificare al OCCRP
Cât despre concluzii ce putem spune mai mult decât că în tot acest timp avocatul Čeferin a stat în tronul lui mulțumit, preocupat cu număratul de zor al banilor, cei aproape 20 de milioane de euro pe care și i-a asumat în anii de când este la conducerea UEFA. Nu s-a implicat să intervină cu acțiuni preventive eficiente, ci mai degrabă a preferat să ia decizii reactive tardive după ce faptele s-au consumat, și doar dupa ce conturile diferiților implicați au dospit corespunzător după așteptările celor din culise. În timp ce titlurile și-au urmat drumul către cei care pompau după cum ne arată rindurile de mai sus bunăstare prin toate mijloacele. În jungla financiară care a devenit UEFA. Amenzile și penalizarile constituie un procentaj mic din volumul creativ cu tentă ilicită a tranzacțiilor, acestea mirosind mai degrabă a plată pentru protecția temporară oferită prin lipsa acțiunilor preventive ale organizatiei. Către sistemul UEFA pentru îngăduința cu care sistemul lui Čeferin a înlesnit netezirea drumurilor anumitor cluburi către acea glorie la care nu visaseră să ajungă vreodată.
[/responsivevoice]
