Exemplul solidarizării macedoromânilor constănțeni

Ascultă articolul

Emil ȚÎRCOMNICU ■

Un document, identificat în arhiva Societății de Cultură Macedo-Română pe 4 februarie 1909, dovedește solidarizarea pentru a facilita accesul tânărului Mihai Ion Tărpa din Constanța, născut în Magarova – Macedonia, la o bursă de educație în străinătate.

Colonia macedoromână din Constanța, numită așa pentru că acolo unde se stabileau macedoromânii în afara ținuturilor de baștină constituiau „colonii”, formată în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și consolidată în primii ani ai secolului al XX-lea, ajungând, după informațiile publicate de Anastase Hâciu în cartea sa Aromânii. Comerț, industrie arte, expansiune, civilizație, apărută în anul 1936 și premiată de Academia Română cu premiul „Năsturel”, cea mai bună monografie privind expansiunea macedoromânilor, la 250-300 de familii până în anul 1913 (pag. 487), era solidară și acționa în vederea protejării intereselor membrilor săi, promovând și interesele statului român, România fiind considerată Patria mumă a aromânilor.

            Documentul înregistrat la Societatea de Cultură Macedo-Română, cu nr. 77 din 14 februarie 1909, expediat din Constanța la 4 februarie 1909, oferă un elocvent exemplu al acestei solidarități comunitare, aromânii din Constanța simțindu-se datori să intervină pentru a sprijini pe tânărul Mihai Ion Tărpa, născut în Magarova, pentru a avea acces la studii, și care se afla în acel moment într-o situație dificilă. Acesta era absolvent al Școlii Comerciale de la Salonic, o unitate de învățământ etalon pentru aromânii din Imperiul Otoman. Venind în România pentru a-și continua studiile, și solicitând o bursă de studiu, se vedea amânat pentru o perioadă destul de mare în raport cu resursele sale. Peste ani, Mihai Ion Tărpa a ajuns un om de afaceri important al comunității din Constanța.

            La 1909, plângându-se probabil în cadrul comunității aromânilor constănțeni, la persoanele importante ale acesteia, un grup de elită al aromânilor au făcut o prezentare a situației acestui tânăr în scrisoarea trimisă Societății de Cultură Macedo-Română.

            „Domnule Președinte,

            Subsemnații Români Macedoneni, cetățeni din Constanța și membri ai Societății de Cultură Macedo-Română, venim respectuoși a Vă supune următoarea rugăciune:

            Domnul Mihai Ion Tărpa, originar din comuna Magarova (Macedonia) și absolvent al școalei comerciale Române de la Salonic, dorind a-și continua studiile și lipsit de mijloace, încă din anul trecut a formulat o cerere la Onor. Minister de Externe prin D^l Lazăr Duma, rugându-l să i se acorde din bugetul școalelor Române din Turcia, o bursă, cu care să poată merge în străinătate și să-și completeze studiile la una din universitățile comerciale.

            Deși în principiu s-a recunoscut că această cerere a D^lui M. Tărpa e dreaptă, dar atunci nefiind burse disponibile pentru străinătate, a trebuit să se mulțumească cu perspectiva de a fi mai norocos de la aprilie viitor.

            Însă, Dl. M. Tărpa n-a pierdut timpul, ci în vederea de a face practică s-a alăturat de societatea „Plugarul Român” din localitate, unde, în schimbul unui salariu modest, a servit ca contabil în cursul anului expirat.

            Dispoziția lăudabilă înnăscută în acest tânăr pentru studii mai înalte și succesele la lecțiuni obținute de dânsul până a fost în școală, îl predestină în a se ridica la un nivel mai înalt în cariera ce a îmbrățișat.

            Apoi și frumosul trecut al familiei sale pledează în favoarea D^lui M. Tărpa. Familia Tărpa dintru început, în mod cu totul dezinteresat, a îmbrățișat cu multă căldură și patriotism cauza Română și, luptând până la o extremă bărbăție pentru sănta dreptate cu implacabilii Magaroveni grecomani, ca să scape teafări, și-a impus de bună-voie expatrierea.

            Toate acestea ne-au condus pe noi subsemnații să luam apărarea tânărului în chestiune, rugându-vă foarte respectuoși, să bine-voiți a interveni prin puternica D^ei Voastre influență pe lângă locurile competinte, și cu începerea anului nou bugetar a face să-i se acorde acestui tânăr o bursă convenabilă pentru străinătate.

            Din cele expuse mai sus e evident, Domnule Președinte, că aci noi nu solicităm de la D^a-voastră vr’un favor persona, ci mobilul principal al inițiativei noastre este aprecierea însușirilor bune a le tinerilor merituoși și încurajarea lor, cum și recunoașterea serviciilor familiilor mai de frunte, care s-au jertfit pe altarul național.

            Apanajul unor asemenea familii fiind devotamentul și abnegația pentru nație, după complectarea studiilor comerciale în străinătate, tânărul M. Tărpa reîntorcându-se în patrie, cu siguranță va păși cu mai multă râvnă și succes pe cărarea desemnată de părinți și rudele sale.

            Satisfacerea unor asemenea legitime cereri va dovedi încă o dată că slaba noastră cooperațiune al propășirea înaltei instituțiuni de cultură ce cu demnitate o patronați e pe deplin justificată și va fi un nou imbold pentru a vă urma fără ezitare și cu încredere și pe viitor.

            Primiți, Vă rugăm Domnule Președinte, asigurarea deosebitei noastre considerațiuni.

            Constanța, 4 Februarie 1909   

            T.G. Dabo, D.V. Apostolina, T.Gh. Rizescu, Nache Constantinescu, G. Biciola, Petru Vulcan, T.V. Milița, Gh.M. Gheorghiu, C. Nicolau, D. Niculescu.

            Domniei Sale,

            Domnului Dr Leonte, Președintele

Societății de Cultură Macedo-Română București”

(SANIC, fond SCMR, dos. 42, f. 21-22).

            Rezoluția la această scrisoare, notată în colțul de sus din stânga al ei, de două ori, a fost că se va interveni la Ministerul d Externe.

Note:

Magarova este un sat de lângă Bitolia (Bitola), aflat la 1909 în Imperiul otoman, astăzi în sudul Republicii Macedonia de Nord.

              Școala Comercială Română din Salonic a fost una din instituțiile de elită ale României din Imperiul Otoman, după 1913 în Grecia, care a format și educat generații de aromâni, până la mijlocul secolului al XX-lea, având profesori de elită selectați din rândul intelectualilor aromâni, dar și detașați din România.

              Magaroveni grecomani erau acei locuitori aromâni din Magarova care se considerau greci în scopul întinderii stăpânirii grecești peste acele ținuturi ale Macedoniei otomane, și care, în acest scop, îi persecutau pe ceilalți aromâni care se considerau români, persecuții care au ajuns în acele vremuri duse le extrem.

[/responsivevoice]