Anca OPREA ■
Motto: Adevăratul scop al educației este de a antrena mintea să gândească, inima să simtă și mâna să acționeze. Annie Besant
Sfârșit de august… timpul pare că se scurge încet, relaxat… este încă vacanță.
Septembrie se apropie cu semnele sale: o adiere de vânt mai răcoroasă, primele frunze uscate, ziua se simte mai scurtă decât la începutul verii.
Prin librării începe să se simtă mirosul de caiete noi, apar ghiozdănelele prin vitrine, ofertele pentru uniforme și rechizite …
Se apropie începutul anului școlar!
Mereu cu emoții! Cine nu recunoaște acest lucru?
Cei care vin prima dată la grădiniță sau la școală, în clasa pregătitoare, sunt cei mai emoționați! Nu numai copiii, ci și părinții și bunicii lor. Se programează special perioade de concediu pentru a acorda copilului timp să se obișnuiască cu noul program.
Micii școlari încep să simtă că acum învățătura e ceva, este o activitate serioasă care îl implică și pe el.
Emoții au și elevii care intră în clasa a V-a. Cum va fi cu atâția profesori? Cum va fi dirigintele? Poate au schimbat și școala , colectivul …și atunci adaptarea este mai dificilă!
,, Bobocii,, de clasa a IX-a sunt și ei emoționați și curioși! Sunt liceeni… după atâtea emoții cu examenele și cu repartiția din vară. Pentru ei ,, vacanța mare chiar a fost mică,, anul acesta.
Pentru toți, reîntâlnirea cu colegii, primirea noilor colegi, noua sală de clasă, manualele pentru acest an școlar, noii profesori, noile reguli, toate aceste evenimente sunt momente de emoție.
Profesorii au și ei emoții și acel ,, freamăt,, de început de an! Încadrarea, pregătirea claselor, revederea colegilor, discuțiile din cancelarie! Da… este greu, este stresant, dar este frumos!
Activitatea cu copiii dă forță pozitivă ! Întotdeauna!
Nu putem să nu ne gândim la minunatul roman cu caracter autobiografic „Cișmigiu & Comp” scris de Grigore Băjenaru. Proaspăt elev la Liceul Gheorge Lazăr, din București, elev de gimnaziu, însă, anul I de liceu atunci, clasa a V-a , acum.
Bătrânul liceu mereu tânăr, își primea și atunci ca și acum noii elevi, cu sobrietate, dar și cu bucurie.
Scriitorul evocă anii de școală cu nostalgie, cu bucurie și cu mult bun simț față de profesorii pe care i-a avut.
Ajuns el însuși, peste ani, profesor de limba și literatura română, evocă cu fin umor momente ,,nemuritoare,, din viața sa de elev, reamintite la întâlnirea cu foștii colegi, după douăzeci de ani.
Cât de frumos creează atmosfera acelui început de septembrie!!!
„Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă zilele de toamnă cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori râsul seamănă cu plânsul, sau răsăritul cu amurgul!…După o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac,maiestuos și frumos pentru mine ca niciun alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăposit opt ani de zile micile griji și necazuri, îndoielile de dragoste, intrigile copilărești, naivele aventuri, primele versuri furate orelor de curs și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian?”
Foștii elevi de oriunde, ajunși maturi , în mod sigur se regăsesc în emoția acestor rânduri, iar actualii elevii se pregătesc să trăiască propriile aventuri și experiențe , care repetă la nesfârșit aceleași idei, chiar dacă mijloacele diferă conform timpului!
Actualii, foștii și îndrăznesc să spun , viitorii elevi, se regăsesc sau se vor regăsi în imaginea acelor elevi … care își poreclesc profesorii, care îmbină emoții diferite față de profesori, admirație, furie, teamă; aceia care trăiesc emoțiile lucrărilor de control, a tezelor, evaluărilor și care… încearcă sau reușesc să copieze, când nu sunt pregătiți!
Simțim bucuria elevilor foarte buni care merg la diferite concursuri școlare și mândria fără margini când obțin un premiu bun , care îi onorează, la fel ca personajul principal al romanului. Sunt prezentate și aventurile din timpul excursiei cu școala și apoi, consecințele…
Toate aceste amintiri prezentate cu talent literar, cu emoție, cu fin umor arată că toți elevii, fie ei din orice epocă și din orice țară , au emoții și aventuri asemănătoare, realizând imaginea „elevului universal” cu toate calitățile și defectele sale, cu toate provocările și realizările sale.
Aceste pagini ale „Cișmigiu & comp” sunt și un îndemn către cadrele didactice care, pe lângă informațiile pe care le transmit, pe lângă deprinderile pe care le formează, să acorde atenție și stării emoționale ale elevilor, cele de zi cu zi.
Mai multă încredere în cadrele didactice, mai mult respect! Empatie reciprocă : profesori, copii, părinți. Toți își doresc același lucru: copiii să învețe, să fie bine pregătiți pentru viața de adult autonom și independent.
Să ne bucurăm de fiecare început de an școlar! Să avem încredere și speranță!!! Să ne pregătim să urăm și anul acesta: Septembrie, bine-ai venit!!!
[/responsivevoice]
Ce frumos ai descris, Anca! Mi-e dor de tine!