Stoica LASCU ■
În urmă cu un secol ia ființă, oficial, prin Înalt Decret Regal – nr. 810, din 1 martie 1926 –, Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea; în octombrie anul precedent, profesorul Ioan Borcea, de la Facultatea de Științe a Universității din Iași (înființată în 1860; între 1933 și 1942 s-a denumit Universitatea Mihăileană, în 1942 – Cuza Vodă, iar din 1948 – Alexandru Ioan Cuza), fusese numit, deja, director. Viitorul prestigios institut de cercetare marină, de reputație europeană, va purta numele de „Regele Ferdinand I”, începând din noiembrie 1930. Sufletul ei a fost profesorul Ioan Borcea (30 ianuarie 1879-30 iulie 1936) – o personalitate (așa cum scriam la comemorarea a nouă decenii de la dispariție) cu o „dimensiunea științifică, de factură europeană, remarcabil om de știință în domeniul biologiei marine mondiale (recunoscută ca atare de către prestigioase universități din Europa și Statele Unite, unde a fondat laboratoare și societăți de zoologei marină) și calitatea sa de om al Cetății (a fost și ministru), cu vederi democratice și antifasciste (s-a pronunțat ca atare în Parlament, în cuvântări publice, articole și interviuri) – membru-fondator al Academiei de Științe din România (martie 1935)”. Zilele acestea (23-25 c.), a fost marcat, la Agigea, prin Conferința științifică aniversară la Stațiunea Biologică Marină „Prof. dr. Ioan Borcea” Agigea: „Un secol de cercetare: de la tradiție la inovare (1926–2026)” – organizată sub auspiciile Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași –, Centenarul acestui prestigios institut de cercetare, cel mai reprezentativ, istoricește, cred, al Dobrogei – de eri și de azi. Programul acestei reuniuni aniversative – cu participare internațională – s-a constituit din trei teme principale: Mărturii dintr-un veac de cercetare, dedicată istoricului stațiunii; Sesiunea de comunicări științifice, dedicate științelor vieții, științelor Pământului și cercetării interdisciplinare; Sesiunea interdisciplinară, axată pe perspective integrate asupra ecosistemelor costiere și a comunităților locale. Întru remember aniversar, iată câteva repere ale evoluției sale din primii 15 ani de activitate...
___________
Informațiuni
Director al staţiunii zoologice marine dela Agigea (jud. Constanţa) a fost numit d. prof. I. Borcea, dela facultatea de ştiinţe din Iaşi. Această staţiune este menită a cerceta fauna mării Negre de pe litoralul român şi în special studiul peştilor. Pe lângă aceasta staţiunea va servi ca institut de demonstraţiuni pentru studenţii în ştiinţele naturale – („Universul”, 8 octombrie 1925).
Informațiuni
D. profesor universitar I. Borcea a fost numit director al staţiunii zoologice marine dela Agigea-Constanța – („Adevěrul”, 12 martie 1926).
Informațiuni
Stațiunea zoologică marină dela Agigea, pe coasta Mării Negre este terminată. În cursul anului școlar curent studenții naturaliști dela cele patru Universități vor face lucrările practice asupra animalelor marine în această stațiune – („Îndreptarea”, 9 octombrie 1926).
Vizita M.S. Regelui la Agigea
M.S. Regele însoțit de d-nii: Al. Vaida prim ministru, general Samsonovici, ministrul armatei, V.V. Tilea, subsecretar de stat la președinția consiliului, general Popescu, comandantul div. 9-a, amiral Bălănescu, comandantul diviziei de mare, general Manu, comandantul corpului II armată, generalul Olteanu, inspector general al marinei și general Ilasievici, mareșalul palatului, a vizitat eri, între orele 17-19,30 stațiunea zoologică marină „Regele Ferdinand I” dela Agigea.
În acelaș timp Marele Voevod Mihai, care plecase cu canoniera Stihi, dela Constanța, s’a oprit la Eforie, unde a făcut loc pe plaja O.N.E.F. înapoindu-se tot cu camioneta, la orele 20 la Constanța.
La Agigea M.S. Regele a fost primit de d.prof. universitar Borcea, directorul stațiunei, studenții și studentele aflători la cursuri.
D. Borcea, a condus pe Suveran prin toate laboratoarele și încăperile stațiunei dându-i explicațiuni asupra studiilor ce se fac asupra faunei mării negre.
Aci Suveranul a avut de rezolvit un litigiu care exista între stațiunea zoologică și ministerul armatei. E vorba de 2 cazemate de beton, rămase din timpul războiului cari au fost socotite proprietatea stațiunei ministerul armatei revendicându-și și el drepturi de proprietate, intenționând să instaleze în ele 2 baterii de coastă.
În urma lămuririlor date de d. ministru al armatei, d. Borcea și-a luat angajamentul față de Suveran să cedeze ambele cazemate.
La orele 19,15 M.S. Regele și însoțitorii s’au înapoiat la Constanța.
La orele 20 a avut loc dineul pe vaporul „România” la care au participat Regele, miniștrii și invitații. Regele va asista la balul Ligei Navale, dela Cercul Militar, iar la orele 23,30 va părăsi Constanța, reîntorcându-se la București. George Pleșoianu – („Calendarul”, 17 august 1932).
Suveranul a luat patronajul stațiunei zoologice dela Agigea
CONSTANȚA 21.— Am relatat că M.S. Regele a vizitat cu ocazia serbărilor maritime dela Constanța și stațiunea zoologică marină „Regele Ferdinand” dela Agigea, condus fiind de d. profesor universitar Borcea. După ce M.S. a vizitat terenul stațiunei, țărmul și cazematele revendicate de ministerul armatei a intrat pentru a doua oară în laboratorii, unde s’a interesat amănunțit de mersul stațiunei stând o oră și jumătate. M.S. a rămas adânc impresionat. La eșire a dat ordin mareșalului palatului ca din caseta particulară să dea 200.000lei, comunicând oficial că stațiunea zoologică va trece sub înaltul Său patronaj.
La eșire s’a adresat d-lui profesor Borcea cu următoarele cuvinte: „Tu Borcea și eu vom pieri. Caută deci te rog a pregăti pe altul care să ducă mai departe opera începută”. D. prof. Borcea a mulțumit Suveranului și a asigurat că va face tot posibilul pentru îndeplinirea dorinței – („ Calendarul”, 23 august 1932).
Cursurile dela stațiunea zoologică Agigea
CONSTANȚA, 19.— La 1 iulie a.c. au început cursurile la stațiunea zoologică marină de la Agigea.
Pentru prima serie au venit un grup de 15 studenți, profesori și asistenți universitari dela Iași, care sub conducerea d-lui prof. Borcea, cercetează pe mare cu bărcile și apoi în laboratoare fauna Mării Negre.
La aceste cursuri au participat și un grup de studenți ai societății ,,Prietenii naturei” din Iași, cari au părăsit azi stațiunea.
La 1 august vor urma cursurile seria 2-a de studenți și profesori.
Și-au anunțat sosirea la stațiune și opt profesori universitari germani sub conducerea prof. Pax din Breslau, cari vor face studii la Agigea.
Cu acest prilej relevăm greutățile prin care trece stațiunea zoologică Agigea, care cu greu poate face față cerințelor și menirei de a cerceta marea, spre a da la iveală studii importante asupra faunei, ce interesează în înalt grad economia națională.
Ea nu are alt venit decât acel realizat din pescuitul în mare prin străduința intendentului stațiunei d. Gavrilescu, care exploatează un punct de pescărie al stațiunei.
— D. prof. univ. Borcea din Iași, neobosit cercetător al mării noastre, a scos un volum de 400 pagini asupra cercetărilor făcute la Agigea până în prezent de d-sa și asistenți. Volumul este închinat M.S. Regelui – („Ordinea”, 22 iulie 1934).
Staţiunea de zoologie marină dela Agigea
Plănuită în 1925, a luat oficial fiinţă printr’un decret regal cu data de 1 martie 1926. Este instalată pe malul Mării Negre alături de lacul Agigea la 10 km de Constanţa şi 3 km 500 m de lacul Terarghiol. S’a ridicat pe locul unor cazărmi părăsite şi cuprinde două corpui de cladin cu etaje şi cu o vastă terasă. La interior, staţiunea este înzestrată cu toate instalaţiile necesare studiilor celor mai perfecte. D. prof. Borcea, directorul staţiunii, căruia i se datoreşte iniţiativa şi înfiinţarea ei, a avut dela început concursul nepreţuit al dlui ministru Angelescu, al d-rului Lupu şi al prof. Bâznăşanu.
Anul trecut însăşi M.S. Regele a rezolvit un echivoc de proprietate asupra unui teren ce se dispută între staţiunea zoologică şi organele militare. Cu această ocazie s’a consacrat de capul Statului marea importanţă a acestui institut. Regele a rămas înaltul director şi protector al staţiunii.
În activitatea ei, staţiunea dela Agigea prezintă două tendinţe, una didactică şi alta practică. În această instituţie se specializează unii naturalişti români şi îşi completează cunoştinţele practice de zoologie şi biologie studenţii candidaţi la licenţa în ştiinţe naturale. Trebue să amintim că această staţiune împreună cu a doua staţiune zoologică, aceea dela Sinaia creată de prof. Popovici Bâznăşanu, constitue baza principală pentru noua direcţie în care este orientat azi studiul zoologiei. D-nii prof. Borcea şi Bâznăşanu s’au silit să dea zoologiei un caracter biologic. Sforţările lor au reuşit fiindcă lucrările ce se fac azi sunt toate lucrări biologice şi cu tendinţă de aplicare la economia practică.
Dar crearea staţiunii de zoologie a mai venit şi din nevoia de a se cunoaşte viaţa mării şi a peştilor şi a se întreprinde aci cercetări pentru rezolvirea problemelor ce se pun în producţia pescuitului.
În ultimul timp d.prof. Borcea şi colaboratorii lui prin cercetări din cele mai asidue au ajuns la rezultate extraordinar de interesante. Volume întregi din analele ştiinţifice ale universităţii din Iaşi cuprind numai concluziile cercetărilor ce se fac asupra peştilor de pe litoralul Mării Negre. Sunt puncte noi de care exploatarea pescăriilor trebue să ţină seama. Peştii trebuesc protejaţi şi înmulţiţi şi după aceea numai să se întreprindă pescuitul.
Staţiunea de zoologie marină de la Agigea se află acum pe drumul ce o duce la un rol de o importanţă de neînchipuit, atât pentru ţara noastră cât şi pentru străinătate. După exemplul staţiunii zoologice dela Roscof din Bretania, care a ajuns să aibă o reputaţie mondială, tot aşa şi staţiunea de la Agigea începe să-şi stabilească o reputaţie cel puţin europeană. S’a putut afla din ziare că şi în vara asta vor lucra la Agigea mai mulţi naturalişti streini.
Dr. George D. Vasiliu, dela secţia de piscicultură a institutului zootehnic – („Universul”, august 1934).
Activitatea ştiinţifică a Universităţii Mihăilene Staţia de zoologie marină dela Agigea (jud. Constanţa)
Cu toate ciuntirile pe care le-a suferit şi cu tot tratamentul vitreg, de care se bucură din partea centrului, universitatea din Iaşi continuă a desfăşura o activitate ştiinţifică creatoare, dintre cele mai lăudabile.
Ar fi de ajuns să menţionăm că, sub auspiciile acestui înalt for de cultură, apar trei vechi şi mari reviste ştiinţifice, dintre cele mai importante din ţară.
Annales Scientifiques de l’Université de Jassy, Revue Médico-Chirurgicale (Buletinul Soc. de Medici şi Naturalişti) şi Revista Ştiinţifică „V. Adamachi”.
Dar, câţi ieşeni le cunosc şi câţi mai cu samă sânt abonaţi la aceste reviste! Ieşanul este în genere un blazat, gata să recunoască superioritatea Bucureştilor pe terenul cultural şi ştiinţific, gata să creadă că, spiritul ţării întregi, competinţa în toate domeniile şi capacitatea, sânt monopolul Capitalei.
Căzându-mi în mână ultimul volum (XIX) al valoroaselor Annales Scientifiques – care apar sub îngrijirea unuia din cei mai distinşi profesori ieşeni, d-l I. Borcea – am putut să constat răsfoindu-l, că respectul adevărului şi onestitatea în cercetări constituiesc unele de apangiile ştiinţei ieşene. În acest volum, dedicat regelui Carol al II-lea, al cărui portret se află pe prima pagină, prof. I. Borcea publică o serie de lucrări, în special asupra faunei Mării Negre, datorite fie lui personal, fie colaboratorilor săi, lucrări efectuate mai toate, la Staţiunea zoologică marină „Regele Ferdinand I” de la Agigea (judeţul Constanţa).
Gelos de cercetările întreprinse de savanţii ruşi în vechea lor Staţiune zoologică dela Sebastopol, prof. Borcea n’a cruţat nici timp, nici sănătate, până nu a văzut înjghebată staţiunea zoologică dela Agigea, al cărui înalt protector a fost întăi regele Ferdinand şi apoi regele Carol al II-lea.
Nu este exemplu mai strălucit de tenacitate şi perseverenţă în urmărirea unui scop înalt, decât crearea acestui institut oceanografic românesc la malul Mării Negre, aşezământ care constituie unul din titlurile de glorie ale Iaşilor.
Dacă Bucureştii se pot lăuda cu Muzeul lor de Istorie Naturală din cele mai frumoase din Europa, şi Iaşii se pot mândri cu acest institut de zoologie marină de sub auspiciile universaţii mihăilene, care este chemat să joace un rol de prima mână în viitor.
Istoria, deşi recentă, a acestui institut a fost expusă de prof. Borcea la I-ul Congres al Naturaliştilor din România (Cluj, April 1928).
Recunoscută oficial în Martie 1926 prin decretul regal No. 810, Staţiunea de zoologie marină dela Agigea, a fost organizată cu încetul, graţie mai ales creditului de 2 milioane lei alocat de d-1 dr. N. Lupu în 1927 (an când a îndeplinit funcția de ministru al Instrucțiunilor Publice, respectiv ministru al Muncii Cooperației și Asigurărilor Sociale – n.n.), cât şi creditelor mai mici acordate în diverse rânduri de d-l dr. C. Angelescu (ca titular la Ministerul Instrucțiunii Publice/Educației Naționale – n.n.).
Staţiunea posedă o suprafaţă de 9 Ha teren, dea lungul litoralului mării, cedată de Ministerul de Domenii. Mare parte din teren e plantată cu pomi, o porţiune mai mică, încercuită cu sârmă conţine plante fu rare caracteristice regiunii, între care Ephedra. Pe acest teren aşezat la cîţiva kilometri la Constanţa, spre Eforie, se ridică mai multe clădiri. O clădire mai mică cuprinde laboratorul, acvariile şi locuinţa directorului cu câteva săli de colecţii şi de lucru. O clădire mare cuprinde camerile de primire pentru cercetătorii străini sau romîni care lucrează vara la staţiune, precum şi camerile pentru studenţi. În afară de aceste, există alte clădiri mai mici: uzina electrică şi laboratorul studenților chiar la malul mării unde se află şi coliba pescarilor, iar în curte, popota bucătăria şi locuinţa administratorului.
Aşezată între lacurile Tekirghiol, Agigea-ghiol şi M. Neagră, pe un litoral variat ca aspect şi faciesuri, Staţiunea zoologică dela Agigea este menită să joace în viitor rolul Roscoff-ului de pe coasta Atlanticului francez.
Cu toate subvenţiile extrem de reduse şi cu toate încercările făcute în atâtea rânduri de Ministerul Apărării Naţionale spre a pune mâna pe staţiune – ceia ce a adus atâtea enervări profesorului Borcea, la Agigea se desfăşoară o muncă ştiinţifică metodică în direcția faunisticei marine cu aplicaţii a căror importanţă în ceia ce priveşte pescuitul maritim, se întrevede deja. Aceste cercetări vor conduce desigur, la raţionalizarea unei ramuri de bogăţie însemnate a ţării, rămasă în suferinţă din cauza insuficientei pregătiri ştiinţice a celor ce au condus şi conduc destinele pescăriilor statului.
Volumul consacrat activităţii laboratorului dela Agigea, de 407 pagini cu peste 200 figuri şi fotografii, cuprinde articole semnate de:
Prof. I. Borcea, H. D’Ancona, d-na Lucia Borcea, d-na Elena Petrescu, d-rele O. Nekrasoff, A. Antoniu, Aurelia Bosinceanu, d-nii Cernătescu, Şuster, Radu, Cărăuş şi Băcescu. Din citirea acestui frumos volum, putem vedea ce roade produce munca cinstită şi perseverentă, pusă în serviciul ştiinţei şi al ţării. Recensent – („Opinia”, 28 septembrie 1934).
Suveranul se interesează de cercetările ştiinţifice ale d-lui prof. Ioan Borcea
Cu sprijinul acordat de M.S. Regele, D-l Profesor I. Borcea, directorul staţiunei de cercetări maritime dela Agigea (Constanţa), împreună cu d-nii asistenţi Băcescu, Cărăuș, Calinicenco şi Gavrilescu, au efectuat timp de patru zile (28 august-1 septembre) dragage şi pescuit pelagic în largul Mărei Negre şi anume dela Capul Caliacra la răsărit, până la distanţă de 70 mile dela coastă şi adâncime 350 metri; în golful de Balcic dela coastă spre sud până la distanţă de 50 mile şi 105 metri adâncime; apoi în regiunea de coastă dela Caliacra la Constanța la adâncimi variind între 40 și 85 metri.
S’a închiriat şi amenajat pentru cercetări o pilotină a portului Constanța, cu care s’au făcut sondaje în 25 puncte sau stații riguros reperate. S’au luat date interesante batymetrice, hydrografice, recoltându-se şi un interesant material zoologic între care şi unele forme noi.
M.S. Regele a avut un interes deosebit pentru aceasta expediţie, pe care a finanţat-o, luând zilnic ştiri prin căpităniile porturilor Balcic, Cavarna şi Mangalia – („Opinia”, 5 septembrie 1935).
Știinţa pentru toţi
Staţiunea Zoologică Marină, „Regele Ferdinand” dela Agigea-Constanţa
Ce este o staţiune zoologică marină.—Aşezarea staţiunii zoologice marine dela Agigea.—Activitatea ei ştiinţifică.— Ctitorul și comemorarea lui.— Mari realizări la staţiunea dela Agigea
de Raul Călinescu, conferenţiar universitar
Cine pleacă cu trenul dela Constanţa spre Eforie şi se apropie de limanul Agigea, începe să vadă în stânga „Adăpostul Municipiului Bucureşti” şi apoi, pe dreapta, halta Agigea, aşezată cam la un capăt al cordonului, de nisip ce separă lacul Agigea de plaja cu acelaş nume.
În halta Agigea trenul opreşte vara un minut. În acest anotimp, călătorii din tren puteau vedea în vremuri normale cum numeroşi studenţi naturalişti şi cercetători mai vârstnici ai naturii, coborau aici.
După ce trenul se pune din nou în mişcare, la capătul celălalt al cordonului litoral apare preventoriul Agigea, dependenţă a ministerului sănătăţii, după care, trenul coteşte la dreapta, pe lângă liman, lăsând în stânga dunele fixate de săbiile cenuşii ale orzului sălbatic, tivite de panglica albastră-argintie a mării.
Coborând în halta Agigea şi luând-o drept pe litoral, călătorul vede cu mirare, dincolo de instalaţiile preventoriului, o clădire lungă, cu două etaje, de dimensiuni impunătoare şi de coloare albă strălucitoare, flancată în părţi de câte o clădire mai mică. La poartă se observă o firmă pe care stă scris: „Staţiunea zoologică marină Regele Ferdinand”.
Ce este o staţiune zoologică marină? Este o instituţie ştiinţifică, prevăzută cu toate aparatele şi uneltele necesare pentru explorarea şi studierea Faunei mării ca şi a condiţiilor de vieţuire a animalelor în mare, cu scopul de a se trage concluzii ştiinţifice şi mai ales practice în vederea ameliorării pescuitului.
Asemenea staţiuni zoologice marine sunt numeroase în ţările înaintate în cultură ca Franţa, Germania, Anglia şi Italia. Celebre sunt staţiunile zoologice dela Roscoff (Franţa), Helgoland (Germania) şi Napoli (Italia).
Staţiuni zoologice marine au şi vecinii noştri, sârbii şi bulgarii, la Split (Spalato), pe coasta Adriaticei şi la Varna, pe ţărmul bulgăresc al Mării Negre.
Pe ţărmul nostru în afară de cea dela Agigea, mai există o staţiune zoologică la Tăbăcărie-Mamaia, pendinte de P.A.R.I.D. şi condusă de distinsul naturalist Popovici. Staţiunea zoologică dela Agigea există de 13 ani. Instituţie relativ tânără, a înregistrat în acest scurt interval de timp numeroase şi grele peripeţii, dar şi unele dintre cele mai fericite momente. Azi instituţia dela Agigea are o activitate ştiinţifică recunoscută şi un istoric glorios.
Acum 13 ani, pe locul unde astăzi se ridică maiestoasă staţiunea zoologică marină, nu era decât un câmp acoperit de dune, care cotropeau dinspre mare o clădire scundă şi ruinată ca şi o tranşee de beton, ruinată şi ea, rămase din timpul ocupaţiei germane. Bălării înalte până la brâu, creşteau pretutindeni şi acopereau aceste resturi. Şerpi, broaşte ţestoase, popândăi, sitari şi vulpi, se furişau nestingherite de nimeni prin acest paradis al singurătăţii. Spre mare, doar câţiva pescari, care trăiau ca troglodiţii în peştera săpată în lutul ţărmului, mai tulburau din când în când liniştea scurtului popas al păsărilor călătoare!
Şi într’o bună zi a trecut pe acolo un mare naturalist care a văzut ce atâţia ochi nu văzuseră până atunci. Şi anume că în acest loc sunt întrunite toate condiţiile favorabile pentru a-l folosi ca punct de plecare pentru cercetări atât maritime, cât şi de altă natură, spre lagunele şi braţele deltei, cât şi terestre, pentru studiul faunei şi florei de stepă, cu atât mai mult cu cât se află destul de aproape (10 km) de Constanţa, important centru de aprovizionare şi nod de comunicaţie.
Ochii acestui naturalist s’au umezit atunci de bucuria unui gând curat, care a mişcat adânc sufletul său mare. Şi de-atunci n’a mai avut tihnă până când nu şi-a văzut visul cu ochii, spre binele patriei.
Acest mare naturalist a fost zoologul Ioan Borcea, fost profesor al universităţii din Iaşi, săvârşit întru Domnul la anul 1936, luna iulie, ziua 29, chiar pe litoralul mării, pe care a îndrăgit-o atâta, dus din laboratorul dela Agigea la spitalul din Constanţa şi mort după 24 ore dela ultima şedinţă ştiinţifică pe care o avusese cu studenţii şi asistenţii săi la staţiune. S’au împlinit deci, de curând, tocmai 4 ani de când trupul său se odihneşte împăcat în cavoul familiei dela Racova – iar sufletul său, împletit cu duhul vremurilor eroice ale staţiunii, create de el, de frământări şi înfăptuiri mari, de eroism şi suferinţă, de speranţe şi deznădejdi, de victorie şi înfrângere, plutesc în preajma zidurilor laboratoarelor, se amestecă în umbrele prăfuite ale rafturilor cu colecţii, urmăresc pretutindeni pe vizitatorul staţiunii, se ridică sub paşii ce-i face pe aleele presărate cu scoici de mare, vuiesc la ţărmul mării, în dreptul laboratoarelor studenţeşti şi planează seara peste tot terenul staţiunii, pierzându-se înlumina becurilor electrice de pe ţărmul mării, ce strălucesc ca un şirag de mărgăritare dela Constanţa până la Eforie şi Carmen Sylva.
Cine a fost Ioan Borcea şi cea însemnat activitatea lui pentru ştiinţa românească va rămâne deapururi încrustat, cu litere de foc, în istoria zoologiei naţionale şi chiar mondiale. Din acest punct de vedere e necesar să arătăm aici că pentru marile sale merite ştiinţifice, Borcea, deşi strein, a fost ales să prezideze adunarea generală a societăţii zoologice a Franţei, în 1932, onorându-ne astfel ţara peste hotare.
Staţiunea zoologică de la Agigea a început să funcţioneze şi să producă opera de creaţie ştiinţifică într’o vreme când clădirile nici nu erau terminate, atât de năprasnic era dorul lui Borcea de a lucra aici pe tărâmul hidrobiologiei.
Şi a realizat-o fără biurocraţie şi formalism, dar cu multă dragoste de ştiinţă, corectitudine şi jertfă de sine.
Atât el cât şi colaboratorii lui au lucrat şi atunci ca şi mai târziu, în condiţii grele, incomode, dar au înregistrat frumoase rezultate de care sunt pline Analele ştiinţifice ale universităţii din Iaşi şi dările de seamă ale Institutului de ştiinţe din Bucureşti.
În fiecare vară Borcea îşi aducea aici şi studenţii, pe cheltuiala staţiunii şi adesea chiar pe a lui însuşi, formându-şi din aceştia câţiva buni cercetători şi apoi colaboratori.
Modest îmbrăcat, într’un halat modest, cu fileul într’o mână şi cu borcanul într’alta, acest munte de om pleca dis de dimineaţă, cu pas vânjos, pe aleea ce duce la debarcader, unde-l aştepta barca plină de studenţi, ce-1 divinizau.
După moartea profesorului Borcea, la conducerea staţiunii a venit prof. C. Motaş, fost elev şi colaborator al ctitorului instituţiei ştiinţifice dela Agigea şi cel mai indicat urmaş al său.
Şi d-sa, întocmai ca şi înaintaşul său, luptă cu diverse şi mari greutăţi, în deosebi financiare. Prea puţin este ajutat de autorităţile ce tutelează staţiunea şi se întâmplă câteodată ca alte instituţii, mai bogate, să înţeleagă mai bine rostul staţiunii zoologice dela Agigea şi s’o ajute, cum au făcut-o, de pildă, Institutul de cercetări agronomice al României şi Institutul Cantacuzino, spre onoarea conducătorilor lor.
Aşteptăm timpuri bune şi mai liniştite pentru ca din ce în ce mai bine înzestrată de noul director, staţiunea zoologică, creată cu atâta risipă de suflet, să poată primi din nou numărul de altădată al cercetătorilor care să poată lucra aici, fără niciun fel de stingheriră, pentru promovarea ştiinţei româneşti în genere şi al studiului faunei Mării Negre în deosebi, justificându-şi scopul iniţial şi toate strădaniile de până acum – („Universul”, 21 august 1940).
Cronica ştiinţifică
Staţiunea Zoologică Maritimă dela Agigea
–
Importanța ei ştiinţifică.- Starea actuală şi nevoile el
de Raul Călinescu, conferenţiar universitar
Fauna Mării Negre a fost cunoscută multă vreme numai prin studiile care s’au făcut în institutele de cercetări maritime dela Sevastopol şi Vama.
Dar din pricină că aceste institute erau prea puţine la număr, rezultatele erau şi ele destul de incomplete şi în niciun caz nu se putea face o coordonare pe baza unui material bogat de observaţii.
Această reţea de institute având ca obiect studiul faunei Mării Negre s’a îmbogăţit, din 1926, cu două instituţii similare româneşti, care au contribuit foarte mult la lămurirea problemelor biogeografice ale acestei mări.
Prima, a fost înfiinţată la Agigea, jud. Constanţa, de ilustrul zoolog român, azi decedat, profesorul Ioan Borcea, a cărui tumultoasă viaţă a marcat o importantă epocă în desvoltarea zoologiei în ţara noastră. Azi această staţiune se află sub luminata conducerea d-lui prof. I. Botez şi conştiincioasa gospodărire a d-lui dr. Sergiu Cărăuşu, asistentul staţiunii.
Cea de-a doua a fost creiată la Mamaia-Tăbăcărie, de Nestorul Zoologiei şi Pisciculturii româneşti, d. Grigorie Antipa, directorul Muzeului de Istorie Naturală. Azi ea se află sub conducerea viguroasă a d-lui dr. Zaharia Popovici, cunoscutul hidrobiolog român dela Mamaia.
Staţiunea zoologică maritimă dela Agigea este aşezată pe un teren cu o întindere de 24 hectare, pe malul mării, în dreptul satului Agigea, între mare şi lacurile Agigea şi Tekirghiol, la un kilometru şi jumătate de gara Agigea, la 1 km distanţă de Eforie şi la 10 km spre Sud de oraşul Constanţa.
Ea a fost recunoscută oficial prin decret regal, la 1 martie 1926, şi ţine de Universitatea din Iaşi.
Terenul pe care se află instalaţiile staţiunii a fost cedat ministerului culturii naţionale de către ministerul agriculturii şi domeniilor.
Acest teren a fost ales de întemeietorul instituţiei cu un scop bine determinat: marea varietate de faciesuri maritime, adică de asociaţii de faună în anumite condiţii de viaţă, pe o suprafaţă foarte restrânsă – şi posibilitatea de a studia aceste diferite asociaţii de animale fără deplasări prea mari din laborator pe ’ntinsul litoralului.
Într’adevăr, aici se găsesc reprezentate, pe o întindere cât se poate de îngustă de litoral, mai toate faciesurile Mării Negre: pietros, nisipos, mâlos, ierbos etc., iar pe terenul staţiunii cresc unele plante foarte rare pentru flora ţării, între care şi relicta terţiară Ephedra, aşa că acest teren este o rezervaţie naturală de cel mai mare interes ştiinţific.
Pe de altă parte apropierea de oraşul Constanţa, cu putinţa unei aprovizionări potrivite şi cu variate legături de comunicaţie, fac din această alegere una cum nu ce putea mai potrivită pentru scopurile ştiinţifice ce urmau a fi atinse.
Pe terenul staţiunii zoologice dela Agigea se află mai multe clădiri, dintre care mai importante sunt două: clădirea principală cu două etaje, cuprinzând încăperile personalului şi ale cercetătorilor ce lucrează aici în timpul verii; clădirea laboratorului zoologic, cu acvariile, colecţiile, biblioteca de specialitate şi locuinţa directorului.
Staţiunea are instalaţie electrică şi pentru apă.
Cercetătorii iau masa, în condiţii foarte convenabile, la cantina instituţiei, condusă cu însufleţire de d-na Diaconu.
***
Vreme îndelungată s’a crezut că fauna Mării Negre este săracă pe litoralul nostru. Jaloanele puse de profesorul Borcea, apoi propriile sale cercetări faunistice şi ale colaboratorilor săi ca şi ale tuturor oamenilor noştri de ştiinţă, care s’au perindat prin acest sanctuar ştiinţific dela Agigea, au dovedit, din contră, că fauna noastră de pe litoralul Mării Negre este şi bogată şi foarte interesantă.
Studiile publicate în marile noastre periodice ştiinţifice, ca: Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, Buletinul Academiei de Ştiinţe, Buletinul Secţiunii ştiinţifice a Academiei Române, Buletinul Naturaliştilor din România etc., iar mai de curând Lucrările Staţiunii Zoologice Agigea, au luminat din plin o sumă de probleme rămase încă obscure, privitoare atât la fauna propriu-zisă a Mării Negre, cât şi la condiţiile de viaţă ale animalelor de pe litoralul nostru, ca şi asupra migraţiei lor, cu importante aplicaţii practice în pescăria maritimă.
***
Staţiunea zoologică dela Agigea a fost întotdeauna bine cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate, prin studiile ce s’au făcut în laboratoarele ei; a fost vizitată altădată de numeroşi învăţaţi străini, care şi acum, pe timp de războiu, îi mai cer publicaţiile, a găzduit numeroşi profesori universitari şi secundari români de Ştiinţe Naturale care s’au interesat de studiul faunei Mării Negre şi care au făcut cercetări aici, ca şi de multe serii de studenţi dela toate universităţile noastre, ce s’au instruit temeinic în biogeografia Mării Negre şi au strâns un bogat şi variat material de studiu pentru colecţiile lor.
În vremea din urmă, pentru motive binecuvântate, de apărare naţională, marina noastră a ocupat, pe temeiul unei convenţii provizorii, mai bine de jumătate din terenul acestei instituţii, care a avut un rol bine precizat în progresul ţării – teren ce a fost întotdeauna socotit de importanţă strategică. Prin această convenţie urma să se cedeze staţiunii, în schimbul celor 13 hectare de teren şi a celor 550 m de plaje folosite pentru scopurile de mai sus, 8 hectare de teren arabil şi 197 m de plaje, prin exproprierea acestei modeste suprafeţe din moşia A. Butărăscu, vecină cu staţiunea şi pentru care se şi întocmiseră decretele-legi necesare.
Se pare că a intervenit un punct nou de vedere, după care exproprierea stabilită n’a mai fost perfectată, ceea ce constitue un mare neajuns pentru staţiune.
Ştim însă că director al universităţii din Iaşi urmăreşte cu cel mai viu interes această chestiune şi tot aşa d. ministru al culturii naţionale a fost şi este un partizan hotărît al exproprierii.
Ar fi de dorit ca această operaţie să se facă fără întârziere atât pentru satisfacerea nevoilor de apărare naţională cât şi a celor de cultură şi ştiinţă naţională, pentru care Staţiunea zoologică a contribuit şi contribue cu o parte atât de mare – („Universul”, 2 august 1943).
Staţiunea Zoologică Maritimă de la Agigea și creatorul ei
de Raul Călinescu, conferențiar universitar
În ziua de 3 august a.c. s’a desvelit la Staţiunea Zoologică maritimă dela Agigea, placa comemorativă a ctitorului acestei instituţii ştiinţifice, profesorul Ioan Borcea, cu care ocazie s’a făcut şi o slujbă religioasă pentru pomenirea acestui savant român, la 11 ani dela moartea sa.
Ioan Borcea s’a născut în anul 1879, în comuna Buhoci, din jud. Bacău. Studiile şi le-a făcut la Iaşi şi la Paris, unde şi-a luat doctoratul în ştiinţe naturale (1905). În 1912 a fost numit profesor de zoologie la Universitatea din Iaşi, unde a funcţionat până la moarte. După o viaţă aprigă, închinată ştiinţei şi catedrei, profesorul Borcea a trecut în lumea umbrelor, în vara anului 1936, la 30 iulie, în plină maturitate degândire şi creaţie ştiinţifică, în vârstă de abia 57 ani.
Excelentele sale calităţi au făcut din el un mare savant şi un mare profesor, fiind ajutat din răsputeri de dna Lucia Borcea, fiica savantului Nicolae Leon, fost rector al universităţii din Iaşi.
Ca om, profesorul Borcea afost dotat de la natură cu o inteligenţă vie, o voinţă fermă, împinsă până la extrem, o putere de muncă ce ieşea din comun şi care era în perfectă concordanţă cu statura sa masivă, energică şi impunătoare, o perseverenţă tenace şi de neînfrânt, chiar şi în faţa celor mai mari dificultăţi, o probitate şi o corectitudine exemplară în toate acţiunile sale, o fire clocotitoare şi câteodată chiar violentă, mai ales atunci când nedreptăţile semenilor, superficialitatea şi făţărnicia în ştiinţă şi vieaţă, leza înaltele sale sentimente de cinste, de dreptate şi de etică socială, sensibilitatea sa ascuţită şi neţărmurita sa dragoste pentru adevăr şi pentru ştiinţă, pe care a slujit-o, cu desinteresare, şi căreia i-a consacrat tot timpul său, vieaţa şi averea sa.
Toate aceste calităţi au făcut din Borcea un om de acţiune,un combatant consecvent, un organizator excepţional, un mare om de ştiinţă şi un profesor adevărat, aşa cum puțini se mai găsesc în zilele noastre.
Ca om de ştiinţă, Borcea s’a remarcat mai ales în domeniul biologiei marine. În acest scop el a creiat, din nimic, staţiunea zoologică maritimă dela Agigea. Alegerea locului n’a fost întâmplătoare, ci, din potrivă, s’a ţinut seama de toate condiţiile fizice pe cari zona litorală a Mării Negre le întruneşte la Agigea. Pentru realizarea staţiunii, truda lui Borcea a fost enormă, prea puţini fiind dispuşi să-l ajute şi întâmpinând în cale tot felul de adversităţi. Multă vreme, cu mijloace dintre cele mai rudimentare, a strâns la Agigea, din mare şi din locurile litorale, un material extrem de preţios, care, numai în parte studiat, e în Muzeul de Istorie Naturală servit ca bază pentru numeroase studii apărute în diferite reviste streine şi româneşti, dar mai ales în Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi.
Lucrările pe care le-au întreprins aici diferiţi cercetători români şi streini, sunt multiple şi diverse, atât din domeniul hidrobiologiei cât şi al faunei terestre, al biochimiei şi fiziologiei animalelor marine, al florei şi geologiei litoralului, etc. Au lucrat aici mulţi savanţi streini ca: Sundquist, Blinski, Iavlovski, Sivakovna, Ştefanski, Iakubisiak, Antonovici, Rahme, Gelineo, etc, apoi mulţi cercetători români dela toNaturaate centrele noastre universitare.
Meritele ştiinţifice ale lui Borcea au fost apreciate mai ales în streinătate. Astfel, în 1932, el a fost ales membru titular şi preşedinte al Societăţii zoologice a Franţei, iar în 1935 a fost invitat să ţină conferinţe ştiinţifice în Franţa şi America.
Prin opera sa ştiinţifică, Borcea rămâne în istoria ştiinţei româneşti, nu numai un pionier, un adevărat deschizător de drumuri, ci şi un vajnic purtător de torţă, ce răspândeşte şi azi lumină vie, într’un domeniu care până la el zăcea în întunerec deplin.
În cortegiul lampadoforilor ştiinţei româneşti torţa aprinsă de Borcea din focul sacru al sufletului său mare, stă în fruntea făcliilor şi luminează până departe.
Ca profesor, Borcea a lăsat o amintire neştearsă foştilor săi elevi, după însăş mărturisirea acestora. Amfiteatrul de zoologie al Universităţii din Iaşi, gemea întotdeauna de studenţi naturalişti, geografi şi agronomi – şi vibra de glasul lui sonor care domina toată încăperea şi ţinea trează atenţia tuturora.
O expunere limpede, în care faptele cele mai complicate era uprezentate pe înţelesul tuturor, făcea ca lecţia să se întipărească bine în mintea fiecărui student. Lucrările practice, explicaţiile dela sfârşitul anului şcolar, date în Muzeul de Istorie Naturală – şi mai cu seamă excursiile zoologice pe care le făcea cu studenţii săi, le completau acestora, în chip fericit, cunoştinţele teoretice, dându-le o pregătire temeinică.
Rezultatele acţiunii pedagogice de formare a naturaliştilor, au fost la înălţimea strădaniilor sale. Naturalişti apreciaţi ca Sergiu Cărăuşu, Aurelia Cărăuşu ori Mihai Băcescu, ca să nu cităm decât pe cei mai tineri, sunt opera sa vie, care-i continuă, îna celaş spirit, activitatea sa ştiinţifică.
A-şi face elevi de felul celor citaţi, nu îi e dat oricărui profesor şi – desigur – aceasta este o mare însuşire, care cere mult tact pedagogic, o dragoste fierbinte de ţară şi o aprigă conştiinţă a răspunderii față de viitorime, pe care profesorul Borcea le-a avut din plin – („Universul, 13 august 1947).
Staţiunea zoologică marină de la Agigea, focar de ştiinţă nouă
„Povestea peştelui numit anghila (ţipar) e o poveste ciudată” spuse directorul staţiunii zoologice marine din Agigea. „În fiecare an, din îndepărtatele ape reci, din fluviile şi râurile lumii, nenumărate anghile se îndreaptă spre insulele Bermude pentru a-şi depune ouăle. Călătoria lor e lungă, durează ani de zile iar la capătul ei, anghilele, după ce şi-au depus ouăle, mor. Dar, nici o anghilă matură nu se întoarce în apele dulci. Dealungul fluviilor se vor întoarce micii peştişori care au ieşit din ouăle depuse lângă insulele Bermude. Peste câţiva ani, ei vor porni iarăşi pe drum pentru a da naştere vieţii noi cu preţul vieţii lor!
O astfel de araghilă a fost pescuită şi de staţiunea noastră. O puteţi vedea într-unul din aquarile muzeului marin. Noi am prins-o acum un an şi jumătate, în drumul ei spre Bermude. De atunci ea constitue obiectul unei interesante experienţe. De când a fost pescuită, adică de un an şi jumătate, această anghilă trăieşte fără hrană. Ne întrebăm cât timp va rezista peştele la aceste condiţii de viaţă”.
Numeroase sunt experienţele săvârşite de Staţiunea zoologică marină din Agigea. Într’un cadru minunat, pe malul mării Negre cercetătorii se bucură de condiţii de lucru deosebite. Staţiunea dela Agigease află aşezată într’un punct geografic care permite studiul bogăţiilor mării din toate punctele de vedere. Aci cercetătorii nu găsesc numai un fund marin care cuprinde toate varietăţile geologice ale fundului Mării Negre, dar şi posibilităţi de pescuit neobişnuit de bune. Staţiunea zoologică marină este un însemnat focar, de ştiinţă. Încă din 1925, de când a fost întemeiată de savantul I. Borcea, staţiunea a dat numeroase lucrări de mare valoare pentru ţara noastră, lucrări care constitue un îndreptar asupra posibilităţilor de valorificare ale bogăţiilor mării.
Regimul de democraţie populară a dat staţiunii de la Agigea noi posibilităţi de lucru şi o îmbunătățire radicală a condiţiilor de cercetare. Ajutorul sovietic se concretizează în trimeterea unui mare număr de cărţi ce oglindesc rezultatele experienţelor sovietice precum şi înzestrarea staţiunii cu diferite instrumente şi aparate.
În momentul de față Stațiunea zoologică marină din Agigea este un factor însemnat în desvoltarea economiei patriei noastre în drum spre socialism.
O activitate bogată
În general activitatea staţiunii din Agigea nu se mărgineşte numai la cercetarea Mării Negre. Desigur că acesta este scopul principal al lucrărilor. Dar, răsfoind registrul în care vizitatorii consemnează impresiile sau rezultatele cercetărilor lor, vom avea prilejul să constatăm cât este de multilaterală şi de variată activitatea oamenilor de ştiinţă care vin să lucreze aci. Lucrări de anatomie comparată, studii de botanică, de fiziologie animală, iată numai câteva dintre preocupările acestora. În laboratoarele bine utilate ale staţiunii, se studiază neîncetat. Pe terenurile din jurul ei, se găsesc plantaţii experimentale unde cercetătorii caută să adapteze diferite plante la climatul dobrogean, pe baza concepţiei miciuriniste. Tot aci se realizează primele perdele protectoare de păduri.
Un alt aspect al activității stațiunii este acela de culturalizare a regiunii dobrogene. În colaborare cu diferite organizaţii şi cu Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii staţiunea organizează conferinţe pe întreg litoralul arătând oamenilor muncii minunatele bogăţii ale Mării Negre.
Staţiunea creşte mereu noi cadre de naturalişti pe care îi găzduieşte dându-le posibilitatea de a cerceta şi de a lucra în condiţii foarte bune. Studenţii pot să se bucure de biblioteca foarte bogată a staţiunii, bibliotecă ce conţine numeroase cărţi de mare valoare. Deosebit de interesante sunt cărţile trimise dela Sevastopol care sunt un îndreptar în munca oamenilor de ştiinţă.
„Avem numeroase cărţi care se află într’un singur exemplar în ţara noastră. Iată de pildă un atlas care cuprinde toate varietăţile de peşti din Uniunea Sovietică, înfăţişate în planşe colorate şi cu explicaţii foarte interesante. Lucrările ce ne vin din Uniunea Sovietică îmbrăţişează cele mai diferite domenii ştiinţifice: cărţi de helioterapie, de chimie farmaceutică, de fiziologie comparată etc. Nicicând nu am mai avut asemenea condiţii de lucru”, ne spune dr. Carăuşu, directorul staţiunii.
În afară de bibliotecă, însă, studenţii, alături de cercetătorii din cadrul Institutelor Academiei RPR sau din alte colective, pot să se bucure de laboratoarele deosebit de bine dotate cu utilaj modern. Am văzut microscoape dintre cele mai puternice, aquarii încăpătoare, instalaţii de oxigenare necontenită a apei, laboratoare speciale permiţând cele mai largi experienţe. Cu deosebită mândrie ne arăta dr. Cărăuşu mesele speciale de chimie care rezistă la acizi, aquariile colorate diferit şi umplute cu apă marină care vor arăta dacă peştii sunt impresionaţi de culoare şi, prin urmare, dacă are vreo importanţă culoarea plasei pentru pescuitul lor. Fiecare experienţă are un scop practic şi rezultatele au importanţă în ameliorarea mijloacelor de pescuit în mărirea cunoştinţelor noastre despre vietăţile din Marea Neagră.
Roadele tuturor acestor experienţe se află concretizate în numeroase lucrări. Directorul Institutului pregăteşte un tratat de Ichtiologie (studiul peştilor), s’au făcut numeroase comunicări despre diverse probleme, cercetătorii au studiat îndelung problema stavridului, peşte de o mare importanţă economică pentru ţara noastră, s’a cercetat acţiunea anumitor extracte din peşti asupra inimii etc.
Toate acestea ne dovedesc încă odată însemnătatea deosebită a acestei stațiuni, focar de ştiinţă.
Muzeul marin
Una dintre cele mai interesante realizări ale staţiunii este, fără îndoială, muzeul măriri. Aci, vizitatorii pot vedea nenumărate specii de peşti, cu explicaţii care fac mai uşoară înţelegerea celor expuse. Se pot vedea în acest muzeu marin aquarii cu peşti vii, cu apa tulburată de curentul neîncetat de aer pompat de o instalaţie centrală, „Inima aquariilor”, cum o numeşte dr. Cărăuşu. Ace trăeşte tiparul prins în urmă cu un an şi jumătate.
Muzeul cuprinde meduze transparente, lemn mâncat de cel mai mare duşman al vapoarelor şi bărcilor, „terredo navalis”, crabi, scoici, ouă de rechin etc.
***
Staţiunea zoologică marină dela Agigea şi muzeul măriri constitue un însemnat factor de progres al ştiinţei şi economiei patriei noastre. Călăuziţi de principiile ştiinţei sovietice, în strânsă colaborare cu savanţii ţărilor de democraţie populară, cercetătorii aduc neîncetat noi realizări. Ileana Răzvan – („Universul”, 31 iulie 1951).
