Manuel VLĂDUȚ ■
„Nu există dragoste mai mare, decât atunci când cineva își dă sufletul său pentru semenii săi. Vedem cum băieții noștri luptă și acționează eroic în această operațiune. (…) Aceste cuvinte sunt din textele sfinte ale creștinismului, din ceea ce le este scump celor care mărturisesc aceste lucruri. Dar totul constă în faptul că sunt valori universale pentru toate popoarele, mai ales pentru poporul nostru. Dovadă este modul cum luptă băieții noștri, umăr la umăr, se ajută, se apară reciproc și dacă este nevoie, ca pe propriul frate, îl apără cu propriul trup pe câmpul de luptă. Noi nu am avut așa unitate de foarte mult timp, așa se întâmplă că începutul operațiunii (sic) a coincis, pur și simplu cu ziua de naștere a unuia dintre comandanții noștri sfinți, care nu a pierdut nici o bătălie. Luptele vor duce mereu la slava Rusiei. Așa să fie mereu, acum și pentru totdeauna!”
– Vladimir Putin, discurs 18 martie 2022 pe Stadionul Luzhniki.
Astfel şi-a nuanţat kaghebistul de serviciu, teroristul nr.1 al lumii, Vladimir Vladimirovici Putin, discursul său delirant în fața a 200.000 de ruși exaltați, în cadrul spectacolului funest din 18 martie de pe Stadionul Luzhniki, care l-ar fi făcut să pălească de invidie pe însuși Stalin. Am privit fețele oamenilor, ale tinerilor ruși euforizați de cuvintele „tătucului” Putin și nu am putut să nu-i asemăn cu tinerii germani din detașamentele „Hitlerjungend” – ce-şi ovaționau isterizați fuhrerul cu mustața-muscă și care mai târziu şi-au dat vieţile pentru psihopatul conducător, cu credința că o fac în slujba unei cauze naţionale, nobile și drepte!
Dar cine sunt acești „băieți” ai Mamei Rusia, ce „luptă și acționează eroic în această operațiune”? Lăsându-i de-o parte pe militarii în termen luați prizonieri de ucraineni, care apar în postările social-media video plângând „eroic” și care se fac că nu știu ce caută acolo-pe frontul din Ucraina, asemeni predecesorilor lor cu feţe de kalmîci din componenţa trupelor sovietice ce au invadat Ungaria (1956) sau Cehoslovacia (1968) Putin i-a distribuit în roluri de salvatori şi mântuitori ai frăţiei slave şi ai tradiţiei creştine şi pe măcelarii musulmani din ai sceleratului său confrate musulman, Kadîrov. Başca, a mai invitat la la acest veritabil kurban ucrainean şi câteva mii de mercenari sirieni deja denazificaţi şi pacificaţi, ca să lupte de partea armatei ruse, deocamdată cam ne-Putin-cioasă în faţa patrioţilor ce-şi apără ţara şi neamul!
Și cum „nu există dragoste mai mare decât atunci când cineva își dă sufletul pentru prietenii săi”, ne-Putin-ciosul kaghebist de la Kremlin, cu frica lui Dumnezeu şi năzăriri sovietice, afirmă sentenţios că aceste cuvinte sunt din textele sfinte ale creștinismului, fără a ţine cont că „băieții” cu feţele împodobite de bărbi salafite, care mănâncă doar carne de rumegătoare cu copita despicată şi devotaţi aceluiaş concept de dragoste universală dar doar faţă de aproapele lor, scandează profetic înainte de a-i măcelări cu adâncă pioșenie pe frații lor creștini-ortotocși ucraineni, „Allahu Akbar!”
Realizați că nu există cinic mai mare decât “piosul criminal de război” Putin? Cum poți arunca în luptă împotriva creștinilor ortodocși ucraineni, bande de mercenari jihadiști ceceni și sirieni, în timp ce pe steagul tău veghează însuși Sfântul Gheorghe Purtătorul de Biruință, Învingătorul Balaurului? Cum poți batjocori imaginea Sfântului Gheorghe, a cărui panglică o porți cu mândrie în piept, aruncând hoarde de jihadiști nemiloşi împotriva unui popor frate, slav și ortodox, deopotrivă? Dacă aceasta este cea de-a Treia Romă, sub steagul căreia visul țarilor ruși s-ar fi putut împlini, cum va justifica ne-Putin-ciosul de la Kremlin, în fața lumii creștine, crimele comise de acești fanatici islamiști pe pământ ortodox? Oare Prea-Bărbosul Kiril al Rusiei o fi dat binecuvântarea sa acestor închinători ai lui Allah? Le-o fi aghesmuit oare trupele cu aceeași pioșenie cu care a stropit rachetele trimise pentru a distruge orașele și satele ucrainene?
Cum poți sărbători oare „reunificarea Crimeei” cu zâmbetul pe față, alături de 200.000 de ruși fericiți și „mai uniți ca niciodată”, în timp ce femei, copii și bătrâni nevinovați mor în Ucraina-soră, loviți de rachetele și bombele tale? Mai crede oare cineva acum, în nevinovăția poporului rus, care aprobă războiul personal al lui Putin împotriva întregii lumi? Când totul se va fi sfârșit, vor mai putea oare rușii, prieteni și neamuri odinioară cu ucrainenii, să-i privească în ochi pe aceștia din urmă? Eu mă îndoiesc sincer şi-mi exprim convingerea că acest război, aproape de granițele noastre, nu va face decât să unească din ce în ce mai tare oamenii, popoarele vechiului continent, și că aducerea hoardelor islamiste la luptă pe tărâm creștin, va face ca unitatea Europei tradiţional creștine să renască, într-o nouă și uriașă Cruciadă, a Solidarității și a Omeniei!
Surse: digi24.ro ,
Sursa foto: Profimedia Images; Twiter; Podul.ro
