Leonard MOCANU ■
În articolul de astăzi, vă voi spune o poveste despre una dintre cele mai iubite companii publice ale Constanței, RAJAS. A. Probabil că nu puțini au observat prețul pe care clienții RAJA îl plătesc pe metrul cub de apă, unul dintre cele mai piperate din România. Dacă veți discuta cu unul dintre numeroșii specialiști ai companiei acesta vă va spune că prețul nu este mare, deoarece zona noastră geografică este una dintre puținele la care apa se scoate din subteran cu pompe de mare putere, care consumă electricitate, în timp ce în alte zone ale României apa curge de la izvor, direct în paharul românului sau că în preţul de cost intră şi creditele bancare, cu tot cu dobânzile aferente, obţinute pentrru modernizarea reţeleleor de distribuţi, de canalizare şi epurare. Oare doar acesta să fie motivul? Să vedem!
Tot constănțeanul s-a obișnuit ca orașul său drag să fie un imens șantier, în care o regie își face treaba pe o stradă (adică sparge, înlocuiește, astupă), după care imediat o alta face același lucru, într-o spirală interminabilă a lipsei de sincronizare și de respect față de cetățean. Ca să nu mai vorbim calitatea de mântuială a lucrărilor, care obligă la reluarea acestora, după ce tocmai s-a turnat asfaltul, iar tronsonul a fost redeschis circulației. Spre exemplificare, craterele imense apărute pe Bulevardul Aurel Vlaicu, unde altundeva decât în fața somptuosului sediu al…RAJA.
Și pentru că mi se poate reproșa că ”țin cu ursul”, să vă relatez o întâmplare, încă în curs de derulare pe o stradă din Cumpăna. Cu aproximativ o lună în urmă, pe strada Eternității (sau Cimitirului) a apărut ca din senin, într-o sâmbătă, din asfalt, un ditamai izvorul, care se prelingea susurând duios către cea mai apropiată canalizare, din strada Constanței. Au fost necesare, evident, 48 de ore pentru ca echipele de intervenție să catadicsească să intervină. Adică abia luni. De ce să se deranjeze domniile lor în weekend, când toată lumea bună merge la plajă sau la neamuri? Ce contează zecile, poate chiar sutele de metri cubi scurşi pe apă Sâmbetei, pe care cineva îi plătește. Oare cine? Lucrarea a fost finalizată într-o zi, dar groapa a fost doar astupată, acoperirea cu asfalt petrecându-se după alte două săptămâni, și nu prin grija companiei.
Și iată că în urmă cu două zile, de sub asfaltul proaspăt turnat a răsărit timid un alt firicel de apă, care a pornit-o la vale spre canalizare. Evident un început de avarie (la o lucrare finalizată cu doar o lună în urmă), evident un alt weekend fără intervenție și o zi de luni, în care echipele RAJA s-au angajat plenar în rezolvarea problemei. Cât de plenar, se poate vedea din fotografie, unde câțiva „intervenţionişti” muncesc, unul sprijină gardul și butonează telefonul, iar altul îi acordă asistență tehnică. Văzându-mă că fotografiez, cel cu telefonul mi-a atras atenția că e o intervenție RAJA în desfășurare. Adică ei muncesc, nu gândesc.
Iată, deci, și pentru ce prețul metrului cub de apă este atâta cât este la Constanța. Să mai amintim întreruperile periodice de apă, cu golirea instalațiilor și umplerea acestora cu aer care, trece evident, ca orice fluid care se respectă, prin apometrele noastre, dând acele peste cap. Înțeleg acum și care au fost ”serviciile deosebite” pentru care numele fostului director al RAJA a ajuns la loc de cinste, nume de stradă în Cumpăna.
