Acasă Cetăţeanul supărat # Sătulă de bravură #

# Sătulă de bravură #

1034
1
Sursa foto: nytimes.com

Andra Luiza MANOLIU / medic primar medicină de familie ■

Andra Luiza MANOLIU

Unii nu au înțeles că omenirea nu s-a mai confruntat de zeci de ani cu o situație epidemică asemănătoare cu cea din ultimul an și, pentru că nu au înțeles, le propun să lucreze măcar o zi pe ATI, dacă au pregătire medicală.

Celor fără pregătire medicală care refuză sfatul medicului, le recomand să îl refuze până la capăt ca să demonstreze lumii întregi că au curaj real, nu un curaj de tip electoral.

Sunt uimită cum omul schimbă o frică, cu alta: frica de boală, cu frica de vaccinare care s-a dovedit a fi mult mai puțin nocivă decât boala. Mă întreb: celor care le este frică de efectele secundare ale vaccinării de ce nu le este frică de efectele secundare atât imediate, cât și pe termen lung ale infecției?

Cei care se erijează în apărători ai libertății omului, uită că această libertate nu a reușit să fie îngrădită în închisorile regimurilor totalitare și nu va putea fi îngrădită nicicând, câtă vreme omul înțelege că ADEVĂRATA LIBERTATE este cea a sufletului.

Medicul de familie are, printre altele, rolul de a răspunde întrebărilor. Din păcate, nu toți oamenii îl întreabă, ci interoghează net-ul, neștiind să diferențieze adevărul de pseudo-adevăr, întrucât minciuna este prea bătătoare la ochi și a fost înlocuită cu pseudo-adevărul.

Sursa foto: www.emhealth.org

Munca la distanță a medicului de familie vis-a-vis de persoanele confirmate pozitiv este mai stresantă decât cea de la cabinet, întrucât ține de posibilitatea financiară a pacientului de a-și achiziționa un pulsoximetru, de a cumpăra tratamentul care nu numai că nu este compensat de CNAS dar, de multe ori, este scump (în situația în care este nevoie de introducerea anticoagulantelor care nu se compensează pentru COVID și nici fără scrisoare medicală de la cardiolog, de exemplu).

Șocant este că oamenii nu își pun problema că quercetina, hidroxiclorochina, ivermectina sau diverse bălării „stimulatoare” ale imunității, despre care nu au auzit până în pandemie, pentru că nu cresc în România, au devenit brusc vedete, că nu își pun problema ineficienței sau efectelor adverse ale acestora, ci doar a ineficienței și a  efectelor adverse ale vaccinurilor, nu înțeleg că atunci când zmeul atacă cu buzduganul, nu te poți apăra cu o platoșă din paie, nu înțeleg de ce atâția compatrioți se victimizează și își simt libertatea amenințată de un vaccin, dar nu și-o simt amenințată de tot harnașamentul care îi poate aștepta la ATI sau care poate lipsi atunci când sistemul sanitar este depășit de situație, dacă au ghinionul să fie printre cei 10% care răspund inadecvat la lupta cu virusul.

Sursa foto: nytimes.com

Se pare că De Ce-urile mele nu coincid cu ale altora care se avântă în afirmații nefondate referitoare la boala însăși, la tratamentul ei și la ridiculizarea acestui virus.

Mai mult decât SARS-COV2 devine un stres, pentru multă lume, pandemia informațională sau, mai bine zis, pandemia pseudo-informațională și, pentru că sunt adepta dictonului „orice pasăre, pe limba ei piere”, rămân cu speranța că, până la urmă, tot ceea ce este pseudo va fi dat uitării, dar morții vor rămâne în memoria aparținătorilor…

# pentru discernământ #

Publicitate
Articolul precedentInconştienţă sinucigaşă în Canada
Articolul următorDe ce Înalt Prea Sfinţitul Lear se crede Regele Teodosie?

1 COMENTARIU

  1. Bețivul își căuta noaptea cheile de la casă sub lumina unui felinar. Polițistul îl vede și se apropie de patruped. „Ce faci, dom’le, pe aici? Ce cauți?” „Che-chile de llllla casă!” „Cheile de la casă… hai că te ajut să le cauți, dar ești sigur că pe aici le-ai pierdut?” „Nu-nu, daaaar numai pe aici văd!”.
    The Spotlight Effect, luăm decizii ținând cont numai de informațiile care ne sunt puse sub nas, pentru că ne este lene să mergem mai departe, acolo este întuneric, iar întunericul poate fi disipat numai printr-un efort de cunoaștere. Nu ne place efortul, ne place să rămânem în patru labe, de ce să ne ridicăm pe două picioare? Stăm în patru și țipăm că vrem să fim liberi și independenți! Cam curioasă postură pentru un Homo Sapiens, nu?
    Dunning-Kruger Effect. Cănd știm foarte puține despre un subiect, ni se pare simplu, îndoiala apare numai după ce aprofundăm subiectul în cauză. Așa se face că, spre exemplu, toți inginerii sunt economiști exceptionali și toți economiștii sunt ingineri excepționali, dar când vorbesc despre inginerie, inginerii spun „nu șțiu, trebuie să calculez”, iar când vorbesc despre economie, economiștii spun „nu știu, trebuie să calculez”. Iar restul lumii spune „păi dacă ăștia nu știu, atunci sunt incompetenți, să-i trimitem înapoi în clasa întâia (sic!), că acolo se învață adunarea!”
    Dacă pun laolaltă numai aceste două efecte, nu are sens să expun o listă mai lungă a erorilor logice pe care le-am întâlnit prin discuțiile mele aiurea, obțin un punct de vedere, o posibilă explicație la ceea ce se întămplă: lipsa informațiilor pertinente și a abilității de gândire critică ne face să-i lăsăm pe alții să „facă gândire” în locul nostru. Iar nouă ce ne rămâne? Sentimentele și emoțiile, dragele de ele! Suntem stăpâni pe ele! Și ele pe noi.
    Da, ai dreptate, Andra, în tot stresul ăsta, singurul sentiment care poate înflori este frica. Nu toți avem exercițiul spiritual necesar cultivării serenității și iubirii, iar frica crește ca buruiana. Și, de parcă n-ar fi de ajuns că este rezultatul direct al ignoranței noastre, dar mai și contribuie, printr-un foarte evident feedback, la sufocarea oricărei mlădițe de gândire rațională și logică. Când ești băgat în una din vitezele fight-fly-fawn, parcă nu-ți mai arde să joci șah.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.