Manuel VLĂDUȚ ■
Dacă războiul poate provoca multă suferință și moarte, iată că de departe, un cutremur ca cel care a zguduit părți din Turcia și Siria luni, 6 februarie 2023, poate aduce pe lângă pierderea a zeci de mii de vieți omenești, pe lângă catastrofa umanitară ce se întrevede, consecințe iremediabile și de proporții biblice: colapsul și deznădejdea unor comunități și populații întregi! Cutremurul devastator de la frontiera dintre Turcia și Siria este cel mai grav dezastru natural din ultimul secol din zonă, poate chiar din lume. Mii de oameni și mai ales mii de copii sunt acum în pericol de a muri de frig, sete și foame!
Rămân fără cuvinte în fața tragediei uriașe prin care poporul turc și cel sirian trec în aceste clipe! Vedem pe toate canalele de știri imagini apocaliptice ale orașelor devenite în câteva clipe mormane de moloz, în care și-au pierdut viața aproape instantaneu, mii și mii de oameni, familii întregi, copii, mame, tați, bunici, unii îmbrățișați întru veșnicie în încercarea disperată de a se proteja unii pe alții… Vedem oameni, supraviețuitori ai cataclismului ce a lovit ca o aripă a Îngerului Morții, rătăcind printre ruinele a ceea ce au fost casele lor, căutând cu speranță în sufletele lor chinuite o voce, un chip, o mână, un semn ale celor dragi rămași sub dărâmături.
Îmi amintesc – copil fiind pe atunci – de marele cutremur din 4 martie 1977, care a lovit România. Am și acum în minte imaginile tulburătoare ale oamenilor speriați de zvârcolirea pornită din rărunchii pământului ce i-a scos din case în toiul nopții, îmbrăcați sumar, cu copiii în brațe, în frigul pătrunzător de afară, cu teama de a se reîntoarce în locuințe, apoi imaginile dezastrului din București, pierderile imense suferite de români, la acea vreme…
Și remarc acum, așa cum a fost și în acele momente, imensa solidaritate și empatie de care oamenii de pretutindeni, sunt în stare în astfel de clipe de grea cumpănă! Ce îi mână oare pe supraviețuitorii cutremurului în lupta lor pentru supraviețuire? Ce spirite îngerești îi ajută pe cei aflați sub dărâmături, adulți și mai ales copiii care rezistă zeci de ore în așteptarea salvatorilor? Ce hrană spirituală îi ține pe aceștia în viață, în condiții în care în mod normal, nimeni nu ar supraviețui?
În urma eforturilor salvatorilor care își pun ei înșiși viața în pericol recuperând supraviețuitori, au loc adevărate miracole pe care numai Dumnezeu, cel care le știe și le orânduiește pe toate, le-ar putea explica…
Sunt convins însă, că aceste miracole au un nume comun. Iar acest nume este SPERANȚA! Căci numai speranța poate da omului nădejde și aripi, dându-i impuls să treacă peste tot și toate, să meargă mai departe în viața care i-a fost hărăzită de Dumnezeu!
Nimeni nu poate ști cu adevărat cât de puternic poate fi omul în fața necazurilor vieții… Căci omul are puteri nebănuite și resurse inimaginabile în lupta sa cu viața, așa cum zice un vechi proverb românesc: „Nu-mi da Doamne, cât pot eu să duc!”
Și totuși, noi, cei ce credem cu tărie că suntem lăsați pe acest pământ pentru a îndeplini fiecare o misiune lăsată de Creator, nu putem să nu ne întrebăm: DE CE? De ce toate aceste încercări și sacrificii imense?
Poate acest cutremur care a devastat două națiuni într-o clipă, va da cumva de gândit mai marilor care conduc această lume… Poate realizează într-un final că nu e nevoie de războaie care să devasteze continente întregi! Căci există forțe incomensurabil mai mari care ne pot decide soarta într-o secundă și de care nici o armă nu ne poate apăra! Că nu poate exista ceva mai tragic pe această lume, decât dispariția unor familii și comunități întregi, în urma unui asemenea cataclism! Că nimeni nu merită o asemenea soartă, indiferent de neam sau credință…
Soarta lumii stă în mare măsură în mâinile noastre, ce-i drept! Dar restul, e hazard… și nu poți să nu te întrebi totuși:
„Dumnezeu e mare! Dar oare ne și vede, câteodată?”
Sursa foto: Umit Basekt/Reuters, Rami al Sayad/AFP, stirileprotv.ro, Can Erok/AFP, Facebook.
