Stephen GINOTTI ■
1. Canadienii au reputația ca sunt foarte politicoşi și par ca încearcă sa se ridice la nivelul așteptărilor. În dialogurile directe, e aproape șocantă lipsa de direcție și adâncime a ideilor politice discutate.
E o farsă, și încă una bine jucată. Canadienii, ca toată lumea din universul politic cunoscut, votează cu portofelul.
E posibil ca între frunza de arţar şi frunza de varză murată să nu fie o diferența așa de mare.
2. Alberta, provincia canadiana cu resurse imense de petrol şi gaze, alege astăzi cine va conduce guvernul de la Edmonton. De asemenea, este posibil ca aceste alegeri să aibă urmări ireversibile asupra directiei economice și sociale în care va merge Alberta. Partidul Conservator (UCP), la putere, pare că va reuși să obțină majoritatea dar partidul NDP, de stânga, este foarte aproape să ajungă din nou pe primul loc. Problema cu socialiștii albertani este ca sunt aidoma stângii de oriunde altundeva: contează pe divizare și eliminarea valorilor unificatoare tradiționale, împart cu mare generozitate banii altora pentru a-și asigura voturile, blochează economia reală cu măsuri care nu ajută clasa de mijloc și au o atitudine ambiguă (în cel mai bun caz) faţă de industria petrolului, motorul economiei din Alberta.
De asemenea, NDP crede că, adevăr va spun vouă, lumea se va sfârşi în timpul vieții noastre din cauza de apocalipsă pe bază de CO2.
3. Prima (şi ultima) dată când a câştigat alegerile, în 2015, partidul de stânga NDP a preluat o datorie provincială de 11,9 miliarde de dolari canadieni. În 2019, la final de mandat, datoria provinciei era de 85,9 miliarde. Bănuiesc că asta vă aminteşte, în oglindă, de politica de la Huzurei pe Dâmboviţa, de Bucureşti zic. Cea mai notabilă ‘realizare’ a NDP a fost să treacă complet Edmonton, capitala Albertei, în patrimoniul lor de votanți. Cum? Guvernul provinciei este la Edmonton iar NDP, mai preocupat de alegeri decât de datoria publica, a creat mii de joburi, neproductive, în birocrația guvernamentală, ca la Bucureşti cum vă ziceam, sporind cu 21% numărul angajaților guvernamentali, plus încă 79,000 de poziții în sectorul public al provinciei (conform Institutului Fraser din Vancouver). Când au pierdut puterea, stangiştii albertani erau, de asemenea, responsabili pentru reducerea cu 46,000 a joburilor din sectorul privat.
Parcă economistul şi sociologul american Thomas Sowell ar fi postulat că: Stânga știe perfect cum să redistribuie banii. Păcat ca n-are nici o idee despre cum se fac banii, nu-i aşa?
4. Radio-televiziunea de stat din Canada, CBC, a trebuit să recunoască, duminică seara, că UCP are șanse mai mari să câștige alegerile provinciale. Asta spune ceva, ținând cont ca CBC este practic trompeta Guvernului Federal davosist de la Ottawa, aliat cu oricine și orice e de stânga. În aprilie, Elon Musk a înscris pe contul de Twitter al CBC eticheta ‘guvernment funded’ (plătiți de la buget). CBC a protestat vehement, arătând că ei primesc numai 69% din fonduri de la guvernul lui Trudeau (omaigad!). Elon Musk le-a schimbat, prompt, eticheta în ’69% guvernment funded”.
Musk îşi permite să-i ridiculizeze pe propagandiștii de la CBC dar eu aproape că-i invidiez dacă nu pentru logica și viziune (din nou, omaigad!) măcar pentru rafinament și hotărâre. Dar mai ales pentru 69% de la buget.
5. Se afirmă în Alberta o mișcare de separare de Canada şi integrare, ca stat sau teritoriu, în Statele Unite ale Americii. Proiectul Alberta 51 (al 51-unulea Stat) nu e atât de marginal cum s-ar putea crede. Cifre de sondaj din 2021 au arătat ca aproape o treime din locuitorii Albertei erau in favoarea proiectului.
Ideea este mai veche și a luat amploare in anii ’80, când premierul Pierre Trudeau, tăticul actualului prim-ministru, a vrut să naționalizeze industria de petrol, cu rezultate dezastruoase.
Miscarea se bazează pe valori tradiționale: familie, națiune, muncă. Oricât de importante sunt acestea intr-o lume virusată de ‘diversitate’, ‘egalitate de venit’, ‘rasism’, ‘patriarhat’, șamd, probabil că baza nemulțumirii albertanilor constă în complicatul sistem de transfer de resurse financiare cunoscut sub numele-umbrela-de-egalizare. Aranjamentul a fost inițiat în 1957 și prevede ca provinciile cu venituri ridicate să transfere o parte din surplusurile bugetare către provinciile cu rezultate economice modeste. Frustrarea Albertei vine din percepţia că această contribuție la bunăstarea întregii Canade nu este însoțită de un input politic corespunzator. Mai simplu spus, există percepția că Alberta e doar o vacă de muls în timp ce deciziile politice care o afectează se iau la Ottawa. La sfârșitul lui 2021, Alberta contribuise cu 67 de miliarde la plățile de egalizare și primise 0.02% din totalul lor.
În plus, exista in estul Canadei un sentiment de superioritate greu de explicat și de acceptat în vest. Într-un avion, acum câțiva ani, am vorbit cu un individ din Toronto care ședea pe scaunul alăturat. Mi-a spus, numai pe jumatate în glumă, cum îşi imaginează că toți vesticii poarta pălării de cowboy și conduc truckuri uriaşe. I-am sugerat să înlocuiască pălăria de cowboy cu o șapcă de baseball, Fordul F-150 cu o Tesla și după aia să se uite în oglindă, după care am deschis o carte și conversația s-a incheiat.
În ce privește mișcarea separatistă, sunt oarecum cocoțat pe gard, nefiind sigur în ce parte a lui să sar. Nu pot decât să citez din clasici: să ne dea și nouă, mămica, la alții de ce le-a dat?
