C.M. VLAICU ■
Există în administrația românească o relație sentimentală cu panglica inaugurală. Nu contează prea mult ce se află dincolo de ea, important este comunicatul și verbul „s-a lansat”. Pe vremuri se inaugurau poduri, șosele, școli, câte o toaletă comunală, dar în România digitală lucrurile au evoluat: acum inaungurăm o pagină web blocată.
Printr-un comunicat de presă, dedicat «guguștiucilor», Ministerul Justiției a anunțat vineri, 11 seprembrie (zi fatală pentru umanitate), cu solemnitatea cuvenită unui triumf tehnologic pe bani din PNRR, lansarea Portalului Registrul Național al ONG, platformă destinată asociațiilor, fundațiilor și federațiilor. Proiectul modernizează Registrul electronic și registrele asociate, inclusiv Registrul Beneficiarilor Reali. Numai că, la întâlnirea dintre comunicatul oficial și realitate, te întâmpina un mesaj mai sincer decât orice discurs ministerial: „Pagina căutată nu există.” Eroare 404.
Este greu de găsit o metaforă mai bună pentru digitalizarea românească.
În comunicat, prin noua platformă, cetățenii ar urma să poată înființa ONG-uri, depune documente și face modificări privind statutul sau sediul fără să se mai deplaseze la instituții. Portalul promite inclusiv depunerea online a formularelor, plata taxelor și urmărirea în timp real a cererilor. Cu alte cuvinte, aproape tot ce și-ar putea dori un cetățean de la administrația secolului XXI. Mai lipsea un amănunt tehnic aparent secundar: să poată intra pe portal.
Dar ar fi nedrept să tratăm incidentul de la Ministerul Justiției ca pe o excepție.
Dimpotrivă, portalul ONG-urilor intră într-o familie numeroasă și foarte respectabilă de sisteme informatice publice românești care, periodic, ne reamintesc avantajele hârtiei.
Chiar în această vară, sistemul de cadastru a oferit o demonstrație mult mai ambițioasă. ANCPI recunoaște oficial că e-Terra a avut o perioadă de indisponibilitate, iar după revenire instituția a trebuit să recupereze un munte de solicitări. Numai între 11 și 19 august 2026 au fost înregistrate 329.476 de cereri. Site-urile OCPI păstrează și acum anunțuri privind „indisponibilitatea sistemelor informatice”, în timp ce îi îndrumă pe proprietari spre MyEterra și ePay pentru obținerea online a extraselor.
Așadar, românul care a încercat în ultima perioadă să obțină un extras de carte funciară a avut ocazia să descopere unul dintre principiile fundamentale ale administrației digitale autohtone: serviciul online este extraordinar de comod atunci când este online. În rest, rămâne metoda tradițională, care presupune să afli la ce ghișeu trebuie să mergi.
Nici plata taxelor n-a fost ferită de această modernizare cu suspans.
În februarie 2025, Ghișeul.ro, SEAP, ROeID și e-Guvernare au devenit simultan indisponibile în urma unor probleme la rețeaua electrică și la echipamentele de comunicații. A doua zi, Ghișeul.ro reușise chiar performanța conceptuală de a recrea online unul dintre cele mai iubite elemente ale administrației fizice: coada. Utilizatorii primeau mesajul „S-a format o coadă la ghișeul virtual”, fiind invitați să încerce mai târziu.
Aici trebuie să recunoaștem o anumită consecvență culturală. Statul român nu s-a mulțumit să digitalizeze ghișeul. A digitalizat și coada de la ghișeu. Cetățeanul putea, în sfârșit, să stea la coadă fără să mai stea în picioare.
La începutul lui 2026, Ghișeul.ro a mai avut probleme pentru o parte dintre utilizatori, de data aceasta pentru că unele baze de date cu tarife nu fuseseră actualizate de primării. Platforma exista, serverul exista, cetățeanul exista, taxele cu siguranță existau, dar toate aceste elemente nu reușeau întotdeauna să existe simultan în aceeași realitate informatică.
Și acestea sunt doar aventurile fiscale și cadastrale.
În sănătate, situația a atins deja nivelul literaturii clasice. În februarie 2025, sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu funcționa de peste două săptămâni, medicii reclamând imposibilitatea validării cardurilor și dificultăți la eliberarea rețetelor compensate și a trimiterilor. Într-o țară în care pacientul poate fi viu, medicul prezent, cardul în buzunar și contribuția plătită, rămâne ca sistemul informatic să confirme că toate acestea sunt adevărate.
Pe acest fundal, eroarea 404 cu care și-a început cariera Portalul Registrului Național al ONG-urilor pare o ceremonie de botez. Un portal public românesc care funcționează impecabil din prima zi ar risca, probabil, să ridice suspiciuni.
Ironia devine și mai savuroasă când citim explicația Ministerului Justiției despre rostul proiectului. „Digitalizarea înseamnă, în primul rând, timp câștigat pentru oameni”, spune instituția.
Proiectul este, desigur, parte din marea transformare digitală a serviciilor publice și este realizat cu finanțare prin PNRR, cu scopul declarat ca procedurile pentru ONG-uri să devină mai simple, mai transparente și mai accesibile. Despre transparență nu putem spune că nu există rezultate: mesajul „Pagina căutată nu există” este remarcabil de clar. Nicio birocrație, nicio exprimare juridică, nicio trimitere la alineatul 7, litera c. Patru sute patru. Omul știe exact unde se află: nicăieri.
Problema nu este, evident, că un site poate cădea sau că o pagină poate fi configurată greșit. Se întâmplă și companiilor private, și celor mai mari platforme din lume.
Diferența este ritualul românesc prin care comunicatul ajunge înaintea produsului. Instituția anunță că a lansat, presa preia că s-a lansat, proiectul este bifat ca lansat, numai cetățeanul comite imprudența de a apăsa pe link și descoperă că realitatea nu citise încă comunicatul.
Iata micul geniu al întregii povești: administrația ne-a obișnuit cu uși închise, program cu publicul, dosare incomplete și celebra invitație „mai veniți mâine”. Digitalizarea nu a distrus această tradiție. A rafinat-o. Ușa închisă 404, „mai veniți mâine” a devenit „încercați mai târziu”, iar coada de pe coridor a fost mutată cu succes în cloud.
[/responsivevoice]
