Acasă Educaţie Delta-IOR, proiectul futurist al unui resort litoral de miliarde de dolari, din...

Delta-IOR, proiectul futurist al unui resort litoral de miliarde de dolari, din 1970

946
0

Dan NEDELCU

Circa 2 500 camere de hotel; 1 000 de celule habitaţionale ovoide independente; 7 baruri şi restaurante; centru cultural cu muzee, săli de expoziţii, 4 cinematografe, 2 teatre; centru medical; stadion; laboratoare de învăţământ şi cercetare; săli de conferinţe.

Proiectul „Delta – IOR”  urma să materializeze un oraş al viitorului amplasat pe cel mai frumos segment al litoralului – Bugival – situat între Sfântu Gheorghe şi Sulina, pe o plajă cu o întindere de peste 10 km. Conceput în 1970 de arhitectul Dorin Iormeanu-Dimitriu, la vârsta de 28 de ani, proiectul  era considerat de către specialişti  cel mai avangardist complex de arhitectură şi urbanism al timpului (poate şi în prezent a rămas la fel) şi o provocare realizabilă. Printre aceştia s-a  numărat şi savantul, inventatorul şi academicianul Henri Coandă, pe atunci  ministru de stat şi preşedinte al Institutului Naţional de Creaţie Ştiifică şi Tehnică  INCREST, care l-a susţinut şi promovat.

Complexul „Delta-IOR” conceput într-un stil renascentist – modern, sub o idee compexă de arhitectură, inginerie şi arte vizuale, urma să fie protejat de ţânţari printr-o perdea  de ultrasunete. El cuprinde compleze hoteliere grupate în jurul unor mari acvarii (ce creează senzaţia oaspeţilor că trăiesc pe fundul unei mări), complex cultural cu săli de teatru şi cinematografe cu ecranul proiectat pe bolta cerului (aşa cum se produc spectacolele cu lumini de laser), etc. Forma geometrică dominantă este cea a oului.

Henri Coandă a înţeles importanţa proiectului, a ideilor şi impactul său asupra gândirii arhitecturale şi turistico – urbanistice şi a creat pentru D. B. Iormeanu, în mai 1971, în cadrul INCREST, Departamentul  “Programul DELTA”, pe care tânărul arhitect l-a condus până când marele savant a murit (sfârşitul anului 1972). Ulterior, poiectul a fost trecut în categoria secretelor de stat şi blocat iar Dorin Iormeanu a emigrat în Franţa, cu  lucrarea sa în buzunar şi nu a mai reluat proiectul, dorind să-l realizeze  numai în România.

După 20 de ani autorul proiectului „Delta-IOR” a revenit în ţară încercând să reînvie ideea sa arhitectonică avangardistă expunând reproduceri de desene şi machete şi la Muzeul de Artă din Constanţa.

Bazat pe un modul, în esenţă curb, a cărui realizare preconizează utilizarea materialelor uşoare şi inovative cu rezolvări tehnice în pemieră, propunerea ansamblului turistic de la Sf. Gheorghe-Bugival acordă o importanţă covârşitoare esteticului cu virtuţi funcţionale,

„Opera arhitecturală pentru a fi modernă trebuie creată cu un avans de timp faţă de tehnologia momentului ori ea este creată în general ca un rezultat al evoluţiei tehnico – sociale a societăţii în care s-a născut. Conceptul, era creatoare a unui nou cadru ambiental, găsirea unei simbioze între psihicul şi spiritul uman şi cadrul arhitectonic ambiental; simbioză între volumele, obiectele arhitecturale şi cadrul natural, peisajul în care arhitectura trebuia să se contopească, să facă parte integrantă, să-l completeze şi să nască din el. Se caută  un alt raport şi o altă legătură între habitatul individual şi cel colectiv, conducând la o altfel de integrare a individului în colectiv.

Nu mai puţin important, era o renaştere a conceptului de arhitectură şi reajustarea sa la tehnologia modernă, la nevoile şi cunoştinţele omului sec. XXI  într-o perioadă în care conceperea unei opera arhitectonice a degenerat în tehnica clădirii unui adăpost construit, arhitectura decăzând astfel de la poziţia de ară şi ştiinţă de avangardă, de la funcţia de locomotivă, la aceea de vagon, întârziind astfel să folosească imensele descoperiri ale acestui secol de mare dinamism şi bulversări ştiinţifice şi tehnice”, a explicat Dorin Iormeanu, ideea de la care a pornit în demersul său Delta-IOR.

Pentru alegerea formei ovoide drept model de celulă habitaţională, arhitectul Iormeanu a invocat motivaţia psiho-spirituală, pe lângă argumentele tehnico-constructive şi artistice, subliniind că aceasta este adecvată multiplicării industriale şi perfectă din punct de vedere estetic.

Din punct de vedere constructiv, proiectul „Centru de loisir şi cercetare Delta-Bugival (Sf.Gheorghe), mini-oraş al ştiinţei, cercetării şi artelor, al odihnei active, centru internaţional de turism”,  este împărţit în trei categorii de structuri cu tot atâtea categorii funcţionale diferite.

I  –  ZONA HABITAŢIONALĂ INDIVIDUALĂ

Este formată din module ovoidale independente, grupate între ele ca un ciorchine sferoid sau încastrate şi interşanjabile în marile structuri de pânze subţiri şi elemente rigide din beton armat. Ovoidul are dimensiunea de 4,5 x 6,5 m, este din membrană dublă de material sintetic translucid şi are posibilitatea de a se colora şi de a-şi schimba culoarea după dorinţă, datorită aşa numitelor jaluzele lichide.

În subsolul  tehnic al celulei se află rezervoarele de lichid, pompele miniaturizate, instalaţiile de filtrare a apei, de epurare a deşeurilor, de condiţionare a aerului, puntea motrică şi alte echipamente speciale. Într-un  compartiment superior, situat între spaţiul de locuit şi camera de baie / chicineta, se află sistemul electric cu sursă dublă  de aprovizionare cu energie: reţea urbană şi energie polară (acumulată de celulele solare ale plăcilor montate pe o porţiune exterioară a modulului ovoidal. În acelaşi compartiment este montată şi o antenă flexibilă de comunicaţii (TV, telefon, etc.) pentru situaţiile de utilizare independentă.

Platforma pardoselii are o prelungire exterioară, pentru încastrarea în structurile fixe de beton ale marilor ansambluri hoteliere sau structurile habitaţionale intermediare. Din centrul de echilibru al platformei, coboară o tijă telescopică ce poate avea suportul de plantare independentă şi suportul roţilor de tractare în cazul celulelor mobile. Placa pardoselii are părţi care se înalţă până la 30-40 cm deasupra sau coboară 20 cm dedesubt, printr-un sistem hidraulic acţionat electric, spre a da posibilitatea remodelării, după dorinţă, a mobilierului, acelaşi spaţiu putând deveni dormitor, living, dining sau sală de studiu.

Două ferestre ermetice cu dublu vitraj, de tipul  hublourilor de nave sau avioane, permit vizibilitate perfectă spre exterior, având şi o placă glisantă de acoperire a ferestrei. Uşa dublă de acces a modulului este concepută identic cu cea a avioanelor. Când perdelele lichide nu sunt acţionate, transluciditatea ovoidului permite permanenta perceptare a trecerii timpului, din zori si până în noapte.

Toate instalaţiile electrice, de condiţionare a aerului, alimentare cu apă şi canalizare, au puncte de ieşire în prelungirea exterioară a platformei pardoselii şi în tija telescopică, permiţând racordarea automată a modulului la reţelele urbane, atunci când el nu este lăsat absolut independent, caz în care îşi utilizează propria sursă de enegie, de filtrare a apei, etc, modulul ovoidal „IOR” putând sta pe apa sau sub apă până la adâncimea de 30m.

II   –   ZONA COMUNĂ TERESTRĂ

Este formată din câteva mari ansambluri de structuri din beton armat precomprimat, structuri rigide şi pânze subţiri, de o plasticitate sclupturală, dând impresia unor imense arnamente modelate natural, ce ies din  valurile mării sau din dunele de nisip cu care se contopesc, din care fac parte organic şi intrinsec.

Trei dintre aceste structuri, reprezentând ansambluri hoteliere, formează şi structuri de încastrare pe mai multe nivele a ovoidelor habitaţionale, două dintre ele (cele mai mari) asigurând aprozimativ 1 200 locuri de cazare fiecare. Sistemul de ridicare a modulelor este proiectat dupa cel al ascensoarelor hidraulice, modulele putând fi astfel urcate, coborâte sau schimbate.

Spaţiile comune, de vaste dimensiuni şi aerate, conţin restaurante, baruri, magazine, locuri de relaxare, divertisment sau odihnă.

Ansamblul cultural este compus din patru sculpturi arhitectonice ce conţin biblioteci, videotecă, două teatre, trei cinematografe (din care unu experimental), auditorium, sală de spectacole, un muzeu etnografic,  altul ştiinţific şi un centru expoziţional. Acest ansamblu este contrabalansat de un complex medical care cuprinde şi un sanatoriu de relaxare psihică (pentru astenici), o imensă coajă de ou din beton subţire în interiorul căreia se află celule individuale de odihnă. Celule ovoide, aşezate pe tije glisoare, într-un uşor balans, înconjurate de un permanent fond muzical vag, aproape imperceptibil, de un joc de lumini şi umbre cu efect odihnitor, hipnotic.

Între cele două ansambluri (cultural şi medical) se află cel de-al treilea, mai retras de la mare şi cu un număr mai redus de camere. Acesta a fost destinat unui centru informatic, cu săli de seminarii şi amfiteatre, săli de lucru şi laboratoare subterane. Nouă centre  habitaţionale mai reduse, sferoide alcătuite dintr-o structură de module ovoidale în jurul unui spaţiu central de acces, dispus pe verticală, completează necesarul de locuinţe auxiliare.

Stadionul oraşului  „Delta-IOR” este amplasat sub o uriaşă calotă sferică din beton, acoperită cu o membrană transparentă.

Pe malul mării, poziţionat pe axa centrală a sistematizării, a fost proiectat un monument metalic de 18 m înălţime. Sub platformele care duc spre acest monument,se află un muzeu marin ce are în mijlocul sălii centrale, din bazalt, o serie de sculpturi, iar în celelalte săli cu exponate se poate auzi vuietul continuu al valurilor, captate printr-un sistem de amplificare

Straturile de beton ale ansamblutilor sunt acoperite cu o substanţă fosforescentă, ceea ce le face ca în timpul nopţii să devină imense sculpturi de luminozitate galben-verzuie, din care se detaşează, pe alocuri, luminile percepute diferit, ale modulelor ovoidale.

III  – Zona comună subterană

A treia zonă a mini-oraşului „Delta-IOR” este formată din câteva nuclee amplasate pe 4-5  nivele subterane (de înălţimi diferite) din care două de utilizare social directă, repartizate după cum urmează:

Ansamblul hotelier „Alpha” (ce conţine la suprafaţă o fleşă sculpturală în care funcţionează  turnul de televiziune şi radiocomunicaţii). Acesta are două subsoluri ce cuprind apartamente, cu camere grupate în jurul unui imens acvariu marin, precum şi mare parte dintre spaţiile destinate serviciilor hoteliere şi de întreţinere.

Ansamblul „Beta”, cu două subsoluri destinate unei universităţi şi unei şcoli pilot pentru copiii supradotaţi. Cele două instituţii vor funcţiona în permanent contact cu  „Centrul de cercetare ştiinţifică şi cultural artistică” şi vor beneficia de suportul personalităţilor ce vor vizita, vor locui şi vor activa în cadrul complexelor centrului „Delta-IOR”.

Ansamblul „Omega”, cuprinde un centru de informatică, cu două nivele subterane de laboratoare şi săli de studiu (cercetări în diferse domenii ştiinţifice).

Ansamblul „Sigma”,pe două nivele subterane, are ateliere de artă, săli de studiu, laboratoare de sunet şi imagine, arhivele bibliotecii şi videotecii, etc.

Centrul sanatorial şi medical are amenajate pe cele două nivele subterane ale sale, laboratoare medicale, de biologie, chimie, studii parapsihologice etc.

Toate ansamblurile mari au în plus câte două nivele subterane destinate utilităţilor, centralelor electrice, de filtrate a apei, epurare a deşeurilor, spaţii destinate pompelor, generatoarelor şi  atelierelor de întreţinere  precum şi staţiilor de legătură – transport subteran cu centralele lor de control, puncte de întreţinere, săli frigorifice, spaţii comerciale şi de depozitare, etc. iar centrala energetică, care alimentează toate instalaţiile şi sistemele oraşului „Delta-IOR”, se găseşte la subsolul 5.

CIRCULAŢII

În cadrul „Delta-IOR” au fost concepute patru feluri de circulaţii:

    Subterană: locală cu minitren electric pe glisoare magnetice, care circulă pe distanţe scurte (între complexele orăşelului); transport interurban de pasageri sau mărfuri cu capsule, prin tuburi cu fricţiune gazoasă pe baza Principiului Coandă, care face legătura între centru Delta-IOR şi oraşele Tulcea şi Constanţa (AEROTUBEXPRES).

    Terestră: vehicule electrice uşoare parcate la liber, la dispoziţia locatarilor şi vizitatorilor, ficare ansamblu având puncte de reîncărcare a bateriilor; vehicule pe pernă de aer, pentru excursiile în Delta Dunării.

    Nautică: vehicule cu pernă de aer, de mari dimensiuni, pentru legătura cu oraşelel şi staţiunile de pe litoralul Mării Negre.

    Aeriană: helioport, amplasat pe plaja din spatele marilor ansambluri hoteliere.

Centrul Delta-IOR este amplasat pe o plajă de nisip fin de peste 10 km lungime şi aproape doi km lăţime, construcţiile fiind ridicate pe platforme de beton, susţinute de piloni turnaţi în straturile ferme de sol. Rigidizarea unor zone de susţinere a platformelor se poate face şi prin tuburi de nisip, vitrifiat în adâncime.

Zona imaterială

Această zonă este alcătuită dintr-un ambient sonor (perdele muzicale, aproape imperceptibile, ce amestecă sunetele valurilor, ale păsărilor din Deltă, cu o muzică cultă, artificial creată, ce se revarsă peste toate spaţiile înconjurătoare, exterioare şi interioare) şi unul vizual (sistem de lumini şi umbre). La  acestea se adaugă fosforescenţa nocturnă a structurilor de beton şi sculpturalitatea lor diurnă, albicioasă, contopită în alb-gălbuiul nisipului şi albastrul-albicios al cerului. Un sistem de fascicule laser proiectează pe cer volume şi imagini ce creează o imensă frescă tridimensională în mişcare, completată de holograme.

„Proiectul  Delta-IOR nu este doar un proiect de arhitectură şi urbanism, este un concept de structurare şi creare a unui ambient arhitectural, creaţional şi social” – spunea Dorin Iormeanu-Dimitriu.

Colectivul coordonat de acesta în cadrul Institutului INCREST, condus de academicianul Henri Coandă, a clarificat în cei doi ani de lucru multe probleme tehnice, a depus o serie de brevete de invenţie, a expus mult mai amplu şi a structurat viziunea autorului, demonstrând coerenţa, fezabilitatea şi avantajele proiectului Delta-IOR. Lucrările au fost trecute, la un moment dat, de regimul comunist în categoria secretelor de stat şi abia după 30 de ani proiectul a fost reamintit în volumul Henri Coandă – 3 proiecte pentru mileniul 3 (este vorba despre aerodina lenticulară, un fel de nume de cod al farfuriei zburătoare, tub-expres şi Delta-Iormeanu) publicat la Editura Geneze.

Bineînţeles că după atâtea decenii trecute de la iniţierea proiectului, pot interveni schimbări chiar şi în gândirea şi opiniile autorului, plus cele generate de descoperirile sau experimentele recente. Anumite materiale, a căror rezistenţă în timp nu avea cum să fie controlată, trebuie repuse în discuţie dar noile tehnologii pot rezolva aceste probleme. Referitor la aceste aspect, Dorin Iormeanu a subliniat: „Betonul armat sau nu, este totuşi un material nou, al cărui comportament în timp nu îl ştim încă foarte bine. S-ar putea ca multe lucrări majore, de inginerie civilă sau structural, să reziste mai puţin în timp sau altfel decât s-a crezut iniţial. Acum se bănuieşte că ar fi posibilă o îmbătrânire prematură a betonului, o îmbolnăvire a materialului, ce poate genera catastrofe, în special în cazul barajelor de la lacurile de acumulare de exempliu. Dacă ar fi reactivat proiectul Delta-IOR s-ar putea ca marile structuri din beton armat şi pânze subţiri de beton să fie executate dintr-un alt material, s-ar putea ca structurile sculptate să fie alternate cu altele modulare, mai practice. Se poate ca celula habitaţională să suporte şi ea schimbări. Spaţiul tehnic inferior poate avea un alt tip de echipament, mai redus. Perdelele lichide colorate vor fi acţionate diferit şi vor putea avea un colorant ambiental diferit de cel propus în 1970. Fotocelulele panourilor solare şi sistemul motric ar fi şi ele mai performante. Dimensiunile celulelor pot fi schimbate datorită performanţelor noilor tehnologii şi chiar obţinuţi pereţi uşor deformabili, care ar da un alt impact tactil volumului. Dar habitatul ovoidal rămâne, în opinia mea, spaţiul ideal iar „agora”, o necesitate. Evident că imensa dezvoltare a informaticii din ultimii 40 de ani va aduce un aport enorm în tot ceea ce înseamnă sistemul arteriar şi nervos al urbiei imaginate, al transporturilor şi comunicaţiilor. Rapid, flexibil şi silenţios, sistemul de transport intern racordat la cel interurban va fi parte din habitat. Se înţelege de la sine că zona IV, cea a arhitecturii transparente, va căpăta o pondere mult mai mare şi în continuă expansiune. Pe viitor ecranele energetice, energia psihică, transportul prin transfer energetic al materiei, aproape instantaneu, prevăzute în conceptul vivant Delta-IOR, probabil şi elementele de bază ale modulului de viaţă umană viitoare, vor rupe toate canoanele principiilor arhitecurale, urbane, artistice şi tehnologice ale societăţii de ieri, pe care încă o mai numim eronat – de azi! Dacă cineva s-ar încumeta acum să să plece la drum, din nou, cu acest proiect, s-ar putea să existe schimbări de detalii, dar nu de fond! Probabil că s-ar fi ajuns departe în rezolvarea detaliilor şi găsirea soluţiilor futuriste pentru punerea în opera a proiectului Delta-IOR, dacă nu ar fi existat ruptura generată de regretata dispariţia ‘sponsorului‘ moral şi logistic al proiectului, academicianul Henri Coandă, fapt ce a dus şi la retragerea mea din institut şi la plecarea din ţară ”- a conchis Dorin Iormeanu, la finalul prezentării publicea a proiectului său în România, la o distanţă de 30 de ani, după concepere.

Dorin IORMEANU-DIMITRU s-a născut în 1942, la Craiova. Artist plastic, designer, arhitect şi cercetător, el este autorul originalului proiect arhitectural „Delta – Oraşul viitorului”, promovat şi sprijinit de savantul Henri Coandă. După moartea acestuia, Iormeanu a ales calea exilului şi s-a stabilit în Franţa, având dublă cetăţenie. Până la revenirea sa în ţară , după 1990, a avut o intensă activitate în arhitectură şi arte frumoase. Firma sa de amenajări interioare, design şi inginerie a realizat o serie de proiecte importante în Europa şi Africa, în special în Nigeria, din 1974 până în 1996. Din 1997 s-a dedicat exclusiv artelor – sculpură, pictură, grafică, arte decorative şi interior, scrisului.

Dorin Iormeanu a absolvit în 1964 „Institutul de Arhitectură şi Planificare Urbană”, iar în 1971  Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” şef de promoţie, „magna cum laude”,

Facultatea de Arte Decorative – Secţia Metale.

În 1980 şi-a luat doctiratul la Paris, cu teza  „Principii funcţionale şi concepte estetice în arhitectură şi proiecte urbane”.

În perioada 1962-1987 a participat la o serie de expoziţii de artă în Bucureşti, Varşovia, Milano, Lausanne, Koln, Bonn, Moscova, Orly şi Paris.

Expoziţii personale de pictură, grafică, sculptură (în fier, oţel şi bronz) şi proiecte de arhitectură a vernisat în perioada 1967 – 1997 la: Craiova, Eforie Nord, Mangalia, Bucureşti, Beirut, Benin City, Londra, Paris, Cadiz, Abuja şi Lagos.

A executat lucrări monumentale (ceramică, metal, picturi murale, grupuri sculpturale, etc.) în Bucureşti, Mamaia, Sofia, Beirut, Tel – Aviv, şi Lagos. De asemenea  a realizat o altă serie de  lucrări artistice pentru colecţionari particulari din Franţa, Anglia, Liban, Spania, Grecia, Nigeria, SUA şi Brazilia.

În domeniul arhitecturii, Dorin Iormeanu a executat proiecte şi a realizat lucrări de construcţii şi amenajări interioare în Bucureşti, Tyr, Lagos, Benin City, Badgarz, Abuja, Cadiz, etc.

De asemenea în perioada 1971-1997, Dorin Iormeanu a desfăşurat activităţi manageriale (ca asociat, distribuitor sau preşedinte de Consiliu de Administraţie) în mai multe firme de construcţii, design, consultanţă, cercetare sau arhitectură din Nigeria, SUA, Franţa, Marea Britanie. În perioada 1994 – 1997 acesta a ocupat fotoliul de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno – Nigeriene.

De asemenea în perioada 1971- 1997, Dorin Iormeanu a desfăşurat activităţi manageriale (ca asociat, distribuitor sau preşedinte de Consiliu de Administraţie) în mai multe  firme de construcţii, design, consultanţă, cercetare sau arhitectură din Nigeria, SUA, Franţa, Marea Britanie. În perioada 1994-1997  acesta a ocupat fotoliul de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Nigeriene.

Printre principalele lucrări de arhitectură realizate se numără: Sediul central din Lagos al societăţii „BRITISH AMERICAN INSURANCE” (clădire de tip self-suficient construită într-o zonă lagunară din apropierea Atlanicului, dată în exploatare în 1994); Satul turistic „EL CONJUNTO YOREAL” (28 vile, bungalouri, hotel cu grădini suspendate, spaţii comerciale, restaurante etc.) în Spania mediteraneană, municipiul San – Roque, Gibraltar – dat în exploatare în 1985.

Dorin IORMEANU-DIMITRIU a decedat la Paris după o lungă suferinţă. Incinerarea a avut loc la Cimitirul Père-Lachaise pe data de 14 octombrie 2016.

Publicitate
Articolul precedentKinetoterapeut detaşat ilegal de la PSD ca director general adjunct al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, conform Curţii de Conturi a României !
Articolul următorLacrima lui Ovidiu – povestea continuă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.