Acasă Poezie Nuferii

Nuferii

0

George MIHĂESCU

Când noaptea dă spre zi, cu primii zori,

Apar din ape nuferi, mii de flori,

E o oglindă lacul, de mister,

păstrând lumina stelelor din cer

spre-a o reda-n întreaga ei splendoare

celor ce pleacă seara la culcare.

Dar spre târziul zilei, în amurg,

lacul îşi strânge florile cu sârg,

le numără ca un zaraf, aproape,

şi le ascunde în adânc de ape.

E ora când apare buha-n baltă

Sau scotocesc prin trestia înaltă

Jivine ale nopţii şi hoitari…

Ori, florile nu sunt pentru tâlhari.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Exit mobile version