Manuel VLĂDUȚ ■
O știre fulger a cutremurat vineri 11 martie 2022 instituțiile mass-media românești, amintind „non-volens” epoca de tristă amintire a „socialismului științific multilateral dezvoltat” ce și-a găsit sfârșitul însângerat în decembrie 1989.
«Un grup de lucru creat de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), la care s-a alăturat și Guvernul României, împreună cu CNA și mai multe ONG-uri, pregătește o platformă informatică, ce va scana presa online, dar și bloguri și rețele sociale, pentru a găsi “fake news”, surse de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ucraina, conform informațiilor Profit.ro. Echipa de comunicare a Guvernului a cerut departamentelor de relații publice din toate ministerele, într-un mesaj comun transmis pe e-mail (detalii mai jos), să desemneze câte un reprezentant în grupul de lucru și să vină, până vineri, 11 martie, cu observații pe narativele și cuvinte cheie incluse în motoarele de căutare și în parametrii de analiză.»
Astfel, conform propunerilor trimise comunicatorilor din ministere, combinațiile de cuvinte care-i vor “alarma” pe operatorii platformei despre o posibilă dezinformare și/sau activitate de propaganda pro rusă, detecatată în baza algoritmilor stabiliţi, sunt cele care ar asocia în textile publicate cuvinte cheie precum: Guvernul României, premierul Nicolae Ciucă sau președintele Klaus Iohannis cu un context de “corupție” ori “incompetență”, având ca marker de dezinformare cuvinte ca “mizerie” sau “furtișag”.
Pe un jurnalist de investigații spre exemplu, redactarea unor articole cu referire la posibile acte de corupție, incompetență sau alte vulnerabilităţi semnalate în activitatea guvernamentală, l-ar scoate instantaneu perdant la această ruletă rusească după ce algoritmii setaţi în platformă au declarat în prealabil că a tras lozul câştigător cu eticheta de autor al unui articolul suspect că face propaganda pro rusă sau antiguvernamentală, antiprezidenţială… poate antiromânească sau antinaţională, (depinde cât de mult împingem generalizarea sau criteriile). Idem, postările similare de pe rețele sociale sau bloguri.
Formidabilă găselniţa guvernanților din coaliția-stânga-dreapta, (de nu mai știe nimeni ce cine sunteţi)! Am ieșit dintr-o stare de alertă continuă de doi ani, intrând într-o criză provocată de războiul din vecini și ne trezim subit cu CENZURA pe masa, fără a fi nici măcar declarată Starea de Urgență, ne mai vorbind de Stare de Război? În ce țară mai trăim? Suntem oare în Matrix? Ne întoarcem la comunism? Sau faceți bășcălie de noi?
Eu sper totuşi că toată mizeria asta este de băşcălie, şi de aia această afacere mizerabilă a fost înscenată în curtea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) împingându-l în faţă la declaraţii pe ahtiatul de uniforme şi grade inventate în civilie – nomine odiosa, căci ce s-ar fi făcut românul fără umor și bășcălie, de-a lungul istoriei? Avem destul de aproape exemplul din vremea comunismului când, încorsetați în reguli și interdicții cu motivații patriotard-naționaliste, aceiaşi cetăţeni ai aceleiaşi ţări în care se simulează acum acest aberant exerciţiu de simulare timpurie a ştirilor false de pe internet, erau: cenzurați, interziși la publicare, arestați, bătuți sau uciși prin temnițele lui Ceaușescu, inclusiv pentru un banc sau o vorbă ce făcea aluzii la tarele sistemului sau ale Partidului Comunist Român, ale strălucitului Conducător ori neîmplinirile Epocii de Aur! Așa a apărut și personajul anonim “Bulă” (vedeţi ironia alternanţei consonantice a primei litere din numele său care ar fi putut să semnifice altceva dacă era „P” era scris ca “B”), veșnicul vinovat pentru toate şi tot așa erau puşi să râdă de comunism şi „Ițic” și „Ștrul”, supereroii evrei ai bancurilor românești.
Dar sub coaja subțire și fragilă a umorului și bășcăliei românului, care și-a ținut astfel mințile întregi sub amenințarea secerii și ciocanului, fâcând haz de necaz și de propria neputință decenii întregi, s-a ascuns de fapt marea teamă a oamenilor față de monstruoasa mașinărie de propagandă și represiune comunistă a Securității statului condus de cizmarul – dictator.
Cei care am trăit vremurile comunismului nu putem să nu simțim fiori reci pe spate la auzul unor astfel de știri căci clasa politică în ansamblul ei, după cum rezultă acum din mehlemul de stânga-dreapta pus acum la distilat în alambicul guvernamental, recurge la moștenirea de tristă amintire a instrumentelor de cenzură și propagandă folosite cu succes împotriva românilor.
● Secu’ n-a murit și nici nu doarme, iar exponenții clasei noastre conducătoare nu sunt decât demnii urmașii ai Eșalonului 2 de Partid!
Dar cine este inițiatorul grupului de lucru dedicat acestei minunate platforme? Nimeni altul decât Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), cu veșnicul său șef, acest sinistru Uncle Fester („Adam’s Family”) al României – Raed Arafat, care la reacția unor instituții de presă, a ieșit nervos (ca de obicei) să spună că nu ei, ci «societatea civilă» reprezentată de mai multe ONG au propus acest proiect absolut necesar în contextul războiului hibrid, că ei respectă democrația și dreptul la libera exprimare bla, bla, bla…În toiul scandalului de vineri apare şi Dan Cărbunaru, purtătorul de cuvânt al Guvernului, să detensioneze situaţia şi plimbă vorbele prin gură vopsind gardul fără să pomenească vreun nume concret:”Pentru că vorbim despre inițiative ale societății civile, într-o perioadă în care vedem circulând știri false şi sunt în derulare activități de dezinformare, pentru că au fost prezentate în spațiul public în dimineața acestei zile o serie de astfel de inițiative, pot să vă spun că, în privința acestor inițiative de combatere a efectelor ştirilor false şi dezinformării, pot să fac următoarele precizări: în primul rând, aşa cum Guvernul României a repetat de fiecare dată când a fost necesar, susține libertatea de exprimare şi dreptul la informare corectă a cetățenilor. Orice inițiativă care vine din zona societății civile şi care are ca scop combaterea dezinformării în spațiul public, reprezintă contribuții, proiecte care ajută practic accesul opiniei publice la informații reale în timp util. Dar, Guvernul României respinge orice formă de cenzură, orice formă de îngrădire a liberei exprimări şi susține orice inițiativă care contribuie şi respectă nevoia de informare a publicului în condițiile legii şi literei şi spiritului Constituției României. Atât am avut să vă spun deocamdată. Mulțumesc.”
La un moment dat, cu chiu cu vai, de pe pagina de facebook Global Focus Center, se screme o informaţie, la fel de transparentă ca cea care urma să iasă din breefingul guvernamental, de nu-i zăreşti conţinutul.
Aflăm însă din presă că pe lângă Global Focus Center în ochii lumii ar trebui să apară drept tartori ai iniţitivei civice şi organizaţii media precum Active Watch, Media Wise și alte ONG-uri cu expertiză în media literacy, campanii de informare corectă a cetățenilor, monitorizare și analiză media. Başca şi CNA, strânse de DSU într-un grup de lucru pentru identificarea de “fake news” și surse de dezinformare în contextul situației din Ucraina, cu motoare de căutare, indexare pe mașini virtuale și algoritmi de realitate virtuală și inteligență artificială. Inițiativă la care s-a alăturat și Guvernul României.
Desigur, e mult mai ușor să scoți castanele din foc cu mâna altuia dar asta seamănă a sordidă manipulare demnă de propaganda nazistă sau comunistă? Vă mai spune ceva „Experimentul Pitești” în cadrul căruia deţinuţii politici din penitenciar erau obligaţi să-şi zdrobească în bătaie, până la epuizare, cei mai buni prieteni şi camarazi, aflaţi la rândul lor printre condamnaţii care ispăşeau pedepse? S-a întâmplat demult, nu-i așa? Ei bine, nu pot să nu asemăn macabrul experiment Pitești cu încercarea de a institui cenzura informației, chiar prin intermediul organizaţiilor de media din societatea civilă. Şi ca să fim echidistanţi pot să vin cu exemplu şi din partea cealaltă a extremismului politic. Este vorba despre experimentul “Sonderkommando Jews” deţinuţii din lagărele de exterminare naziste erau selectaţi să-şi ducă la camerele de cazare conaţionalii şi să-i pregătească pentru soluţia finală.
Eu cred că şi la noi acum, cam tot aşa, iar atunci nimeni nu va mai putea obiecta şi conducătorii noștri vor putea rosti cu emfază din înaltele lor emisfere: ”Nu noi, voi aţi administrat cenzura, noi doar am urmărit cum o faceţi!”
Proiectul în sine, al acestei platforme informatice, ar putea fi un lucru bun dealtfel, în contextul în care există un adevărat război hibrid, în care agresorul rus nu va precupeți nici un efort pentru reușita dezinformării și manipulării maselor în interesul propriu; dar atenția instituțiilor de presă, a organizaţiilor neguvernamentale și a societății civile în general, trebuie sporită și implicarea lor ar trebui să fie masiv resimțită, în rezolvarea acestei probleme. Actualmente nu există un cadru legislativ adecvat care să interzică informația care circulă liber. Într-un cuvânt cenzura, de orice fel intră în contradicţie flagrantă cu drepturile constituţionale. Orice încercare de a limita libera exprimare și/sau opinie a presei și în general a cetățenilor, poate duce la lezarea gravă a libertății cuvântului, a libertății în gândire, a libertății și drepturilor omului iar maxima lui Samuel Johnson “Drumul spre iad este pavat cu intenții bune”, s-ar putea adeveri în curând.
Şi ca să ducem băşcălia până la capăt fac şi eu un exerciţiu de imaginaţie în cheia teoriei conspiraţiei uzând de un silogism, cât n-a intrat în vigoare cenzura. Subiectul Covid 19 se pare că a murit de când cu războiul din Ucraina…starea de alertă a încetat. Guvernanții ar vrea să uităm de sumele uriașe împrumutate și cheltuite nejustificat, de tunurile băieților deștepți cu măști contrafăcute, de milioanele de vaccinuri achiziționate și expirate, de morții ne autopsiați și îngropați în saci de plastic, de înzestrarea deplorabilă a armatei, de facturile la gaz și energie umflate „din greșeală” și nesancționate, de explozia prețurilor la alimente și carburanți!
Pentru abureala fraierilor trebuie inventată urgent o găselniță; și ce ar fi mai potrivită decât – cenzura de stat?
Cu ce-a ajuns să fie comparat „experimentul Piteşti”…!
Vi se pare cumva că libertatea cuvântului și a presei e mai puțin prețioasă decât libertatea fizică?