Dan MIHĂESCU ■
“Ce-i rămâne de făcut unui părinte întrebat de copilul de 10 ani de ce se sărută doi bărbați într-un film pentru copii? Așa apar copiii pe lume?… În capul meu circulă singurul răspuns la îndemână – corectitudinea politică (Politically correctness) ilustrată prin ideologia Mişcării Deşteptarea (Woke), dar cum să-i explici asta copilului fără să-l confuzezi şi mai tare? Să-i zici: Dragă mea, Cenușăreasa din filmul cu care am fost momite în sala de cinematograf, este o femeie modernă, participă la bal prin cota obligatorie de reprezentare de gen și alege să danseze cu alți oameni care sunt captivi în trupuri bărbăteşti deşi ei se identifică a avea suflet de femei. Ea, uneori este mai zburdalnică şi se deghizează în bărbat (ca să nu zic travesteşte căci cică nu-i corect politic). Iar Prințul? Prințul, vai mama lui, în afară de faptul că-i tuciuriu ca dracu într-o ţară nordică a zăpezilor perpetue, ca să respecte cota de reprezentare rasială, e “gay in the closet”, cum ar zice Michael Jackson, şi evident, eliberat de sub tirania patriarhatului. Mamă doamne, ce copii ar rezulta din aceşti părinţi Nr. 1 şi Nr. 2, dacă Prinţul, în film, ar săruta-o măcar odată pe Cenuşăreasă, măcar atunci când îi pune inelul pe deget.
Ei bine, nu i-am răspuns așa copilului meu, am ales să ieșim și să mergem într-o sală alăturată de cinema, la un alt film, de dată această animat, destinat tot copiilor. Evident, n-am stat să caut referinţe pe siteurile de specialitate, ce naiba, doar sunt desene animate şi iată că…surpriză. Personajul principal, creionat ca fiind reprezentantul genului masculin, încerca timorat să-și impresioneze aleasă, de același gen biologic cu el. Ia-o pe asta şi rezolv-o, mi-am zis. Cum s-o mai dau cotită acum.
Şi acum, stau să mă gândesc, dacă eforturile mele de a-i oferi copilului o direcție în viață prin valori și moralități mai are vre-un sens. Stimată redacţie, dacă puteţi să consemnaţi cele păţite de mine, cred că ar fi util, cel puţin pentru alţi părinţi, să nu mai cadă în capcana ce ne-a fost întinsă nouă, căci singurul avertisment afişat public pentru vizionarea celor două producţii cinematografice făcea referire la acordul parental pentru copiii sub 12 ani. Cu stimă, V. Magraon”
Acestă serie de întâmplări nefericite, din vacanţa de iarnă, relatată de către mama elevei de 10 ani victima expunerii neavizate la proiecţia unor scene de film ce pot fi încadratw, indiscutabil, ca abuz emoţional şi psihic, definit astfel şi sancţionat prin Legea 272/2004 pentru Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei , s-au petrecut în sălile de proiecţie ale unui cinematograf din Constanţa.
Ambele filme, sunt distribuite de reţeua CINEMACITY. În succinta prezentare făcută primului, Cele trei dorințe ale Cenușăresei (2021), se arată că este: subtitrat în limba română (Three wishes of Cinderella) HD, genul: Filme de Craciun, Familie, Fantastic, distribuţie: Cengiz Al, Ellen Dorrit Petersen, Ingrid Gićver, Bjřrn Sundquist, Astrid S. Regizor: Cecilie A. Mosli, limba norvegiană, clasificare: Acord parental pentru copiii sub 12 ani. Cel de-al doilea, O lume ciudată (Strange world 2D), se precizează la genul filmului: Acțiune, Aventură, Animație. Regizor: Don Hall, 2022, limba engleză, clasificare: Acord parental pentru copiii sub 12 ani.
Vizionând, însă cele două producţii cinematografice consider că cel mai potrivit ar fi fost ca ele să fie încadrate, conform Ordinului 2616/2017 – Criterii de clasificare a filmelor la categoria „IC-Filme cu interdicţie de comunicare”, conform Art. 6, unde se regăsesc: a) filmele care prin conţinutul lor incită la violenţă, ură, discriminare şi intoleranţă sau care promovează şi glorifică orice comportament discriminatoriu pe criterii de origine etnică, naţionalitate, rasă, sex şi preferinţe sexuale (…).
Evident, şi de această dată relaţiile şi realităţile sociale au luat-o înaintea regimului de reglementare juridică căci, mai pe înţelesul tuturor, mai corect şi explicit ar fi fost ca cele două producţii cinematografice să fi fost definite cu acronimul PC (de la Pollitical Correctness) sau de-a dreptul WOKE, dacă o astfel de clasificare ar fi fost introdusă, ca să ştie părinţii la ce să se aştepte când îşi cumpără bilete la o astfel de producţie artistică pentru îndoctrinarea minorilor.
Dar ce poţi să faci când în România funcţionează o aberaţie de reglementare gândită parcă tocmai pentru susţinerea principiilor corectitudinii politice, intitulată Legea privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.
Astfel, la articolul 19, aliniatul (3) stabileşte că Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta principiul egalităţii de şanse şi de tratament, precum şi de a nu utiliza stereotipurile de gen în producţiile publicitare”. În atare situaţie, absurditatea legislativă interzice practic orice reclame cu produse pentru bebeluși în care mama e mamă și tatăl e tată sau a oricăror videoclipuri publicitare în care femeia spală, gătește, calcă, se îngrijește de sănătatea copiilor sau de propria ei frumusețe. Căci toate acestea sunt, cum aprecieză legislatorul în înţelepciunea lui, stereotipuri de gen!
Soluţii sunt, pentru aducerea în limite fireşti a unor astfel de situaţii de abuz de poziţie şi de încredere, iar un precedent a fost deja generat în primăvara anului 2022 de către Guvernatorul Ron DeSantis, din Statutul american Florida, cu votul Parlamentului de Stat, când a revocat un aranjament vechi de 55 de ani ce îi conferise Companiei Disney un statut fiscal special ce permitea, în esență, să-și auto-guverneze Complexul Disney World de 25.000 de acri fără să plătească impozite şi taxe locale şi federale.
Conform presei americane în ultima decadă a lunii aprilie, 2022, după ce se accentuaseră tensiunile între directorul general executiv al Disney World, Bob Chapek, urmare a declaraţiilor acestuia că va sprijini abrogarea Legii privind drepturile părinților în educație, din Florida, măsură pe care criticii o numeau “Nu spuneți gay”, în principiu, parcul de distracţii fiind recunoscut drept un mediu în care încă de la intrare, vizitatorii, cu predilecţie minori, erau familiarizaţi cu principiile generoase ale ideologiei de gen, miracolul transgender al normalităţii eliberării spirituale, etc. Şi totul, la fel ca în păţania mamei cu copilul de 10 ani, pe banii oamenilor, fără să plătească taxe statului. Adică, şi îndoctrinaţi şi cu banii luaţi. În atare condiţii Guvernatorul Floridei, DeSantis, a pus piciorul în prag declarând că la Disney World s-a “depășit limita”, şi le-a retras privilegiile financiare iar compania a fost nevoită să introducă tarife de vizitare cu adevărat prohibitive, ajungând în imposibilitatea continuării activităţii, în condiţii de eficienţă economică.
Termenul de corectitudine politică (Politically Correctness) a apărut pentru prima dată în vocabularul marxist-leninist, după Revoluția Rusă din 1917. La acea vreme era folosit pentru a descrie aderarea la politicile și principiile Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (adică linia partidului). La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, termenul a început să fie folosit de politicienii liberali pentru a se referi la extremismul unor probleme de stânga, în special cu accentul pus pe retorică în detrimentul conținutului. La începutul anilor 1990, termenul a fost folosit de conservatori pentru a pune la îndoială și a se opune a ceea ce ei au perceput ca ascensiune a curriculumului inspirat de stânga liberală şi a metodelor de predare în campusurile universitare din Statele Unite. Până la sfârșitul anilor 1990, utilizarea termenului a scăzut din nou și a fost folosit cel mai frecvent de către comedianți și alții pentru a dezvălui limbajul politic. Uneori, a fost folosit și de stânga pentru a batjocori teme politice conservatoare.
Cât despre cei care încă nu sunt familiarizaţi cu conceptele pe care le-am vehiculat până acum, trebuie să ştie că mișcarea “woke” este o grupare ideologică care stabilește ce anume este ofensator, ce cuvinte sunt admise în spațiul public, ce gânduri, ce idei, ce păreri sau fapte, iar uneori atitudini sau opinii chiar banale, sunt cotate ca admisibile sau inadmisibile, exprimabile sau inexprimabile, tolerabile sau intolerabile în spațiul public.
●●●
În articolul publicat pe 1 martie 2021, în Cotidianul, sub titlul O ideologie a sădit sămânța. Ce vom culege? Călin Marcovici făcea trimitere la faptul că “este foarte periculos, costisitor, dacă nu imposibil, ca schimbările previzionate pentru lumea post-pandemie – Marea Resetare – să se producă în mod violent. Pentru ca schimbarea să poată avea loc pașnic, oamenii trebuie convinși că societatea spre care se îndreaptă este un dreaptă și dezirabilă. Această convingere se obține prin ideologie și îndoctrinare. Îndoctrinarea ideologică este mai simplă, mai ieftină și mai eficientă decât coerciția statului iar ideologia de care are nevoie Marea Resetare imaginată de Klaus Schwab și Forumul Economic Mondial pare să fie una a Trezirii. “Mulți ar saluta ‘egalitatea’, ‘echitatea’ și ‘corectitudinea’ promise de Marea Resetare”, după cum scria Michael Rectenwald, pentru Institutul Ludwig von Mises.
”Woke este participiul trecut al verbului ”wake” – a se trezi. Sugerează că ”te-ai trezit”. În anii 1960, woke a început să fie adjectiv și sa însemne ”bine informat”, în special în comunitățile afroamericane. În 1972, cuvântul a început să însemne conștiință politică. În 2017, Dicționarul Oxford i-a adăugat o altă definiție: ”alerta la discriminarea rasială și injustiție”. A fi ”woke” înseamna să fii atent la injustiția politică și socială și să fii hotărât să elimini această injustiție”, scrie Rectenwald.
Însă ce are a face ideologia woke cu Marea Resetare? Aceasta ideologie nu se concentrează asupra celor care au suferit. Ideologia woke se concentrează pe majoritate, pe presupușii beneficiari ai nedreptăților. Este o ideologie care încearcă să convingă majoritatea că a beneficiat de ”privilegii” și favoruri bazate pe culoarea pielii (albi), pe gen (patriarhatul), pe înclinațiile sexuale (heterosexualii), pe identitatea de gen (cei transgen au fost oprimați de cei cisgen), pe dominarea naturii. Aceștia sunt câțiva dintre marii vinovați, în viziunea woke. Lista crește de la o zi la alta. Majoritatea, masele, trebuie să înțeleagă că au obținut avantajele pe care le au pe baza tratamentului nedrept aplicat altora, direct sau indirect, iar acest tratament nedrept este determinat de circumstanțele nașterii. Privilegiile majorității sunt puse pe seama relelor tratamente aplicate minorităților. Ideologia woke își propune să repare aceste nedreptăți.
Care sunt efectele mesajelor constante că suntem beneficiarii unui privilegiu nemeritat, că averea noastră se datorează oprimării și marginalizării altora? Efectele sunt sentimentele de rușine, vinovăție, remușcare și nimicnicie. Ce atitudini se așteaptă să avem pe mai departe? Răspunsul este: să avem mai puține speranțe și dorințe. Ideologia woke vrea ca oamenii să renunțe la drepturile lor, pentru că aceste drepturi au fost obținute în detrimentul altora. Așadar, ideologia woke îi obinșuiește pe majoritatea oamenilor să aibă așteptări cât mai reduse. Este exact ceea ce încearcă să facă și ideologia Marii Resetări. Ideologia woke îndoctrinează lumea pentru un viitor în care nu mai există proprietate, pentru viitorul Marii Resetări. În același timp ideologia woke investește stânga politică, aliata ei, cu o superioritate morală.
Rămâne o întrebare. De ce ideologia woke se potrivește mai bine cu Marea Resetare decât ideologia socialist-comunistă? Socialism-comunismul este o ideologie care promite beneficii, nu deficite. Nu promite că majoritatea va pierde, ci că va câștiga odată ce acest sistem va fi instaurat. Socialism-comunismul promite condiții mult mai bune – egalitate, echitate, dar și prosperitate pentru mase. Proletarilor din toata lumea li se cere să se unească nu pentru a avea așteptări mai reduse de la viitor, ci pentru a avea așteptări mai mari. Desigur, știm bine cum au fost respectate aceste promisiuni.
De cealaltă parte avem promisiunile mult mai reduse ale ideologiei woke. Ea cere renunțarea la avantaje, pornind de la rațiuni morale. Spre deosebire de comunism, nu cere preluarea controlului asupra mijloacelor de poducție. Ideologia woke este una care propovăduiește renunțarea la bunuri, nu deținerea lor într-o formă sau alta.
Ideologia woke a pregătit patul germinativ și a sădit semințele. Marea Resetare este recolta așteptată de elitele conducătoare. Pentru asta a fost creată ideologia woke? Nu cred, însă în mod cert poate fi adaptată pentru atingerea acestor obiective, așa cum și alte ideologii au fost adaptate pentru a servi altor scopuri. Elitele conducătoare folosesc toate mijloacele pe care le au la dispoziție, inclusiv ideologiile existente. Ideologia woke era disponibilă și gata pentru aplicare. Ea slujește cel mai bine Marii Resetări și de aceea vedem cum este promovat limbajul woke în cărți și în literatura dedicată. Desigur, ideologia woke nu va funcționa în toate cazurile. Însă promovarea ei a fost atât de largă, încât disidenții care nu vor să o respecte sunt prezentați ca retrograzi, reacționari, rasiști, adepți ai supremației albilor și sunt interziși, ba chiar pedepsiți din această cauză. Ideologia woke a devenit astfel dominantă. Combaterea ei va fi un pas fundamental în lupta împotriva Marii Resetări”, conchide Michael Rectenwald, în prelerea sa pentru Institutul Ludwig von Mises.
La rândul său, Mihai Trifoi, în articolul Ideologia “woke”, un simplu moft occidental? o citează pe Anca-Adriana Huza care atenţionează asupra faptului că “Influența mișcării woke este bine stabilită în Occident, în special în Statele Unite, unde s-a născut. Chinezilor le-ar plăcea foarte mult să râdă de mișcarea pe care o privesc drept una a ideologiei de copii răsfățați și degenerați.”
“Adevărul este că această mișcare reprezintă încă o nebunie care cuprinde lumea după COVID-19. În timp ce ideologia comunistă asiatică luptă pentru menținerea unității familiei și națiunii, noua ideologie „progresistă” occidentală are drept țintă sfărâmarea umanității în segmente opozante, sau mai bine-zis transformarea normalității în anormalitate ori „o nouă normalitate”. Dar când tatăl nu mai este „tată” și mama nu mai este „mamă”, atunci nici copiii nu vor mai fi „copii”, bărbatul va fi liber să se transforme în femeie și femeia în bărbat, cam așa văd unii viitorul speciei umane.
Din nefericire, astfel de idei sunt tot mai popularizate în unele țări precum în Statele Unite și Canada, însă ele deja au pătruns și în spațiul UE, România fiind din nou „prinsă la mijloc”, ca de altfel în toate timpurile trecute.
În esență, care ar fi trăsăturile noului curent ideologic, ne spune autoarea articolului „Noile standarde ale mișcării „woke”: Ideologia care face din diversitate în toate formele sale un ideal absolut”. Deși mișcarea „woke” își are rădăcinile în stânga marxistă (a se vedea sursa Wikipedia), afirmă autoarea, în prezent ea a primit noi valențe: „Recunoaștem mai multe trăsături în universul ei: de exemplu, trecerea de la lupta de clasă la lupta rasială și transformarea femeilor într-un fel de proletariat mondial care trebuie să se elibereze de angajatorii masculini foarte toxici. Ideea unei lupte împotriva unei puteri hegemonice este centrală. Nu mai este vorba de a pune capăt marelui capital, ci marelui occidental.”
Această mișcare neagă caracterul universal al unei umanități, încercând să dea curentului o altă direcție, după cum reiese din textul citat: „Astăzi nu mai există o singură umanitate care să avanseze, ci afro-descendenți împotriva „albilor”, colonizați împotriva colonialiștilor, femei împotriva bărbaților și urâți împotriva frumoșilor. Curentul woke pledează pentru segregarea spațiului public și chiar a spațiului digital: grupurile pe care le consideră oprimate și pe care pretinde că le reprezintă ar trebui să funcționeze în « safe spaces » („spații sigure”), de cealaltă parte a societății.”
Numele acestei mișcări provine din verbul englez „to wake”, acesta însemnând “a se trezi”, de unde expresia după care se orientează wokeiștii: “Stați treji!”, căci alții “dorm”. Wokeismul se bazează pe o negare a realității: genurile nu ar mai exista, la fel ca și culturile și națiunile. Diversitatea culturală este refuzată în numele… diversității culturale. Nu mai există brazilieni negri, haitieni, afro-americani, congolezi și etiopieni, ci doar negri, care aparent formează o comunitate unită. Nu mai există francezi, irlandezi, ruși, croați și greci, ci albi, care ar împărți și un singur destin. Ceea ce ar exista ar fi doar rase în război între ele, peste tot și tot timpul, și indivizi tulburați în război cu sexul lor.” Ori se știe deja că una din directivele UE, care a stârnit valuri de indignare în unele țări, se referă tocmai la aceste lucruri, recomandându-se țărilor UE să scoată din limbajul obișnuit cuvinte precum „mamă” și „tată” etc., ceea ce constituie cu adevărat o enormitate, o absurditate care ar duce la distrugerea familiei și la crearea unei societăți amorfe, mai ușor de manipulat, însă acest lucru ar însemna pentru România renunțarea la tradiția, cultura și valorile morale milenare ale poporului român, și până la urmă la unitatea lui. Suntem și așa destul de dezbinați și numai asta ne mai lipsea…
Trist este că și o parte din clasa politică românească a început să-și ancoreze ideile în acest curent ideologic periculos și distructiv. Sperăm doar că oamenii „cu scaun la cap”, adică deștepți sau chibzuiți, de la vârfurile puterii vor ști să ne apere de pandemia „woke”, care a cuprins Occidentul și tinde să se instaureze și la noi, ca un moft al celor bogați, ca și cum omenirea n-ar mai avea alte probleme serioase și vitale de rezolvat. Lăsați mama Natură să-și urmeze cursul, și în timp ea va găsi rezolvarea; orice forțare a evoluției ei va duce numai la dezastre, așa cum de altfel ne arată și prezentul în care trăim…”, scrie Mihai Trifoi în www.mesageruldecovasna.ro.
Conferenţiind pe acelaşi subiect, pe 18 februarie 2022, la Margaret Thatcher Centre for Freedom din Washington DC Heritage Foundation, Oliver Dowden, președintele Partidului Conservator din Marea Britanie, a lansat idei importante și incomode cu privire la riscurile presupuse de ideologia woke din perspectiva noului război rece cu Rusia lui Vladimir Putin. “Fix în momentul în care voința ar trebui să ne fie mai puternică, o nouă ideologie distructivă ne ia cu asalt societățile. O ideologie care, dacă nu va fi confruntată, amenință să ne văduvească de încrederea de sine de care avem nevoie tocmai pentru a apăra acele valori. În Regat aderenții ei se autoproclamă uneori «războinici ai justiției sociale». Ei pretind că sunt «woke» [„deșteptați” – n.trad.]”, subliniază Dowden.
Pe rețelele sociale discursul a fost denunțat de activiştii woke în caracterisitici, fără măsură, evidențiind astfel adevărul altui lucru afirmat de Dowden, și anume că în ciuda furiei lor față de așa-zisul imperialism, aceștia nu au absolut nimic de spus despre construcția imperială contemporană a lui Vladimir Putin.
Ceea ce Dowden din politețe a omis să spună este că în SUA, bătălia este covârșitor pierdută în rândul tinerilor. Din americanii născuți după 1996 peste 50% cred că “binomul genurilor e depășit”, că America e “inextricabil legată de supremația albă” și susțin acordarea de compensații pentru sclavie.
Cam 60% cred că “rasismul sistemic e larg răspândit în societatea generală” și, din acest motiv, pentru 64% “revolta și jaful sunt justificate într-o oarecare măsură”. La fel de îngrijorător e că 41% susțin cenzurarea “discursului urii”, ba chiar 23% aprobă utilizarea violenței pentru reducerea lui tăcere. După cum se exprima recent gânditorul american N. S. Lyons: “Războaiele culturale sunt războaie între generații, iar tinerii sunt woke ca dracu”. Firește, există speranța că vor deveni mai înțelepți pe măsură ce se vor maturiza. Instituții precum Heritage Foundation au un rol important de jucat în procesul educațional. “Pentru că [nici nu vreau să mă gândesc] cât pot să râdă de noi Vladimir Putin, președintele Xi, mullahii iranieni și ceilalți rivali globali ai noștri când văd că, în timp ce ei amenință Ucraina și Taiwanul și accelerează centrifugele în uzinele nucleare militare iraniene, noi în Vest suntem, după cum afirma Dowden, „obsedați de pronume, ba chiar încercăm să decolonizăm matematica”.
În Marea Britanie, conservatorii sunt la putere deja de 12 ani şi cu toate acestea, răstimpul coincide cu perioada în care absurditățile woke au ajuns la actuala perturbare, când sunt distruse și “anulate” cariere, când poliția intervine pentru „crime de gândire”, când scriitorii sunt prea speriați pentru a mai descrie cum arată o femeie în romanele lor, când comedianții sunt reduși la tăcere, când universitarii cenzurează de bunăvoie adevăruri pe care le știu valide, când realități biologice, științifice sunt considerate de nerostit.
Din punct de vedere lingvistic, practicarea a ceea ce se numește “corectitudine politică” pare să fie înrădăcinată în dorința de a elimina excluderea diferitelor grupuri identitare pe baza utilizării limbii adică, folosirea limbajului sexist promovează sexismul, iar limbajul rasial promovează rasismul.
