Nastasia BUTUC ■
Motto: „Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea… ” – Jurământul lui Hipocrate.
Ce mi-au auzit urechile acum câteva zile a ajuns să-mi aducă pe lângă o nouă adâncitură pe ridurile de pe frunte, una și mai amară în suflet.
V-o amintiți din vară pe fiica prietenei mele, studenta la Facultatea de Medicină din Universitatea Ovidius Constanța, aflată acum în ultimul ei an de studiu! Ei bine, am reîntâlnit-o deunăzi în timp ce mergeam la o programare, în fața Policlinicii Spitalului Județean Constanța, alături de alți colegi, toți în uniforme medicale. M-a îmbrățișat bucuroasă de revedere și, la banalul “Ce mai faci?”, mi-a răspuns cu o grimasă că așteaptă să meargă la semnat. „Ce semnați?” o întreb la rândul meu zâmbind. „Prezența”, zise ea, dar nu cu aceeași voie bună. Simt deîndată că nemulțumirea are rădăcini ascunse după oftatul care a însoțit răspunsul. „Nu-i nimic, continui eu păstrând tonul optimist, abia vă învățați pentru că peste un an o să ajungeți să semnați în fiecare dimineață prezența pe condica din spital”. O iau de mână și o îndepărtez de grupul de mediciniști, întrebând-o tare de bunica pe care o știam bolnavă.
Când am ajuns suficient de departe față de cele mai fine urechi, am insistat cu glas șoptit să-mi vorbească despre motivul supărării. Mi-a răspuns cu același glas, ținându-mi mâinile în continuare și căutându-mi privirea: „Să nu spuneți că știți de la mine pentru că mai am examene de dat, dar nici nu pot sa tac: stagiul ăsta pe secția Obstetrică-Ginecologie este o adevărată bătaie de joc!” Mă minunez instant și continui să fac lucrul ăsta preț de câteva minute, în care aflu că respectivul stagiu presupune doar semnarea în niște dosare zilnic, la începutul și sfârșitul așa-zisei instruiri medicale de specialitate, pentru ca în restul timpului preț de câteva ore zilnic, grupa de studeți să fie trimisă după semințe, ignorată și lăsată să facă ce vor, mai puțin ce ar trebui. Aflu și că sunt grupe de studenți care nici măcar nu și-au cunoscut medicul la care sunt repartizați pentru îndrumare pe durata stagiului, deși au trecut patru săptămâni de semnat doar prezența. Alte grupe care, deși au luat contact cu asistentul de grupă, acesta nu s-a interesat prea mult de soarta lor, lăsându-i pe holuri să aștepte, în timp ce pleca de la program cu geanta pe umăr și zâmbindu-le larg de rămas bun.“Eu asta nu înțeleg: cum pleci înaintea terminării stagiului cu studenții, fără să le dai drumul lor întâi?” Partea bună dar și frustrantă este că din 12 grupe vreo două sunt mai norocoase și li se mai explică câte ceva în unele zile și de la ei află și restul studenților ce ar trebui să cunoască pentru examenul practic pe care îl au de susținut la sfârșitul semestrului, precum și de unde ar trebui să studieze pentru asta. O dau din gură-n gură, cum se zice.
“Am fost avertizați de colegii mai mari care au terminat anul acesta că așa se vor petrece lucrurile. Nici să nu venim nu putem pentru că absențele se plătesc dar se și recuperează și n-am făcut nimic. Dacă aș putea măcar să citesc din materia de rezidențiat, ar fi bine, ca să recuperez timpul pierdut, dar nu am unde! Pe holuri nu sunt scaune și în plus e gălăgie. Așa că stăm aici pe stradă sau la terasă la cafea și așteptăm să treacă timpul…degeaba”.
Degeaba! Doar pe hârtie, cum se fac multe în țara asta! Și mai avem pretenții la performanță, calitate și profesionalism! Și unde? La cel mai înalt nivel al educației românești! Educație pentru care studenții plătesc taxe iar profesorii primesc salariu! Iar calitatea actului medical reflectă – pe lângă nivelul de cunoștințe, respectul față de profesie, colegi, studenți și nu în ultimul rând, respectul pentru pacienți. Pentru că lipsind de informații practice o generație de viitori medici, pui în pericol soarta viitorilor pacienți, nu!? Doar “de ochii soacrei”! Păi, așa ne pregătim noi viitoarea generație de medici!? Lăsându-i pe holuri ca să treacă timpul? Simulând actul pedagogic? La ce sunt necesare semnăturile? Doar ca să justifice probabil niște remunerații pentru activități neefectuate… Oare la acreditările periodice ARACIS sunt verificate răspunsurile din chestionarele date studenților pentru această disciplină, respectiv comentariile la adresa cadrelor medicale și a profesorilor!? Sau poate și acestea sunt tot doar pe hârtie…?
Foto: www.replicahd.ro, www.vice.comro
