Leonard MOCANU ■
Parafrazez în titlu o glumă mai veche cu un doritor de plăceri carnale care câștigă un premiu la un bordel proaspăt deschis și, după ce își exprimă preferințele și e plimbat pe la numeroase ghișee și etaje, este trimis la ieșire, unde matroana îi spune replica de mai sus.
Cam aceeași este situația mea și a unui grup de vecini de cartier din comuna constănțeană periurbană Cumpăna, în relația cu ”mamutul” RCS-RDS, în condițiile în care nu beneficiem de niciun serviciu al sus-numitei de trei zile și jumătate. Duminică dimineața, ca omul dotat cu soluții de back-up, am sunat la numărul magic al deranjamentelor și am fost întâmpinat de vocea metalică a unei roboate. După ce am butonat de câteva ori, am fost informat că ”în zona dumneavoastră este un incident de rețea, care afectează cel puțin unul dintre serviciile fixe”. Normal, am zis, la ce furtună fusese, la ce vânt încă mai era, bine că am scăpat măcar cu atât.
Apoi, ”mam’zela” digitală (că suntem la DIGI, nu?) mi-a dat asigurări că se fac eforturi pentru remedierea situației și a avansat un termen ”maxim” de rezolvare, plasat undeva la sub patru ore din acel moment. Am fost sceptic, știind, pe de o parte că era foarte dificil să se intervină în condițiile meteo de afară, pe de alta că probabil nu eram singurii nefericiți și nu în ultimul rând având la bază experiențele anterioare cu providerul, ale cărui echipe de teren nu lucrează duminica.
Așa cum m-am așteptat, la ora ”maximă de rezolvare” promisă, aceasta a făcut precum Fata Morgana, s-a mutat cu patru ceasuri mai târziu. Încercând să achit o cumpărătură cu cardul la un magazin din localitate, mi s-a spus că POS-urile nu funcționează, aspect ce mi-a întărit convingerea că deranjamentul era de amploare și că nu avea să fie respectat nici noul termen.
Și uite așa, din patru în patru ore, roboata mi-a dat asigurări că starea mea de bine și opinia mea sunt importante pentru ”ei” și am fost purtat pe valurile timpului de duminică, până luni, apoi până marți și, în final până miercuri dimineața la ora 10.00. Între timp, putându-ne mișca și comunica verbal cu unii și cu alții, am aflat că unele deranjamente din localitate au fost remediate dar, cel mai important, am identificat două posibile cauze la deranjamentul nostru: pe o stradă din vecini, un cablu care arată la fel cu cele de transmisie de date, mai ales că pornește de la o casetă de distribuție sau de la un amplificator, armat cu parâmă metalică de susținere, era (este și la ora la care scriu) căzut pe stradă, transversal, iar mașinile trec peste el, înainte și înapoi. Este de discutat și starea casetei respective, legată cu sârmă, conform principiului românesc ”de ce să folosești șurub, dacă ai sârmă”.
Nu departe de locuința noastră, o altă mostră a trecerii vântului, o casetă de distribuție, legată ca la vădane de un stâlp de beton, a fost izbită aproape 24 de ore de suportul de ocazie, până s-a făcut bucăți, iar firele curg din ea, precum urzeala unei pânze destrămate. Ce este cel mai deranjant, e că, pentru a constata aceste probleme, posibile cauze ale deranjamentului, nu ai nevoie decât de un copil de gimnaziu, nicidecum de vreun inspector cu facultate.
Miercuri dimineața, după ”conversația” de rigoare și asigurările că până la 10.00 lucrurile se vor fi rezolvat, am lăsat ”placa” robotului să ”cânte” mai departe. Opțiunile pe care mi le-a oferit nu o cuprindeau și pe aceea de a discuta cu cineva din call-center despre deranjamentul respectiv, acesta fiind, evident în stricta atenție a echipelor tehnice, ci despre ”un alt deranjament”. Am optat și, surpriză, mi-a răspuns o voce de ”ființă umană” cum se exprima poetic Dumitru Graur la televiziunea națională acum vreo trei decenii. Fătuca a fost pe post de paratrăsnet, pentru că i-am spus tot ce aveam pe suflet, nu pentru a o amărî și mai mult, ci pentru că ”apelul este înregistrat” și, poate, îl va asculta și cine trebuie, pentru a vedea cum se manifestă profesionalismul subordonaților.
I-am adresat domniței întrebarea: ce ar face RCS-RDS, dacă eu sau orice alt abonat ar întârzia plata facturii cu zilele dincolo de termenul ”maxim” limită? Evident, întrebarea a rămas fără răspuns. Totodată, am asigurat-o de disponibilitatea mea de a face cunoscută relația provider-client din punctul meu de vedere, ceea ce tocmai am încheiat. Deci, într-o piață concurențială a furnizorilor de servicii de telefonie/televiziune prin cablu/internet și mai știu eu ce servicii, ajungem la întrebarea cetățeanului turmentat din ”O scrisoare pierdută” sau la dilema românului în fața buletinului de vot: Eu pe cine aleg, că toți sunt o apă și-un pământ? În schimb, la capitolul relații cu clienții, nimic de spus. Vă place organizarea?
