Paloma PETRESCU ■
Motto: Inteligența artificială nu înlocuiește educația, ci o amplifică, transformând învățarea într-un dialog continuu între om și cunoaștere.
L-am cunoscut pe prof.univ.dr.inginer Adrian Adăscăliției cu ocazia moderării Conferințelor Naționale de Învățământ Virtual[1] (CNIV), pe parcursul ultimilor cinci ani.
Numele profesorului Adrian Adăscăliței este legat de Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată. Doctoratul domniei sale este în domeniul Științei Calculatoarelor. Este autorul (sau coautorul) a unsprezece cărți, despre subiecte de inginerie electrică și e-learning, dintre care două sunt în limba engleză. Una dintre ele mi-a atras atenția în mod deosebit. Este vorba despre “Introducere în utilizarea inteligenţei artificiale în educaţie” STEAM: predare, învățare, atestare, editura Polirom, 2025. Profesorul Adrian Adăscăliței a predat Instruirea Asistată de Calculator in cadrul Departamentelor pentru pregătirea personalului didactic de la Universitatea Al. I. Cuza și de la Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi din Iași, folosind Learning Content Management System, LCMS, Moodle. Manualul pentru “Instruirea asistată de calculator, didactică informatică” a apărut la editura Polirom în 2007 și este referit de Ministerul Educației și Cercetării pentru examenele de definitivat și grade didactice.
Într-o perioadă în care educația este profund influențată de evoluțiile tehnologice, profesorul universitar Adrian Adăscăliței se evidențiază printr-o abordare echilibrată, centrată nu doar pe inovație, ci și pe fundamentarea pedagogică, din perspectiva nevoilor reale ale procesului de învățare.
Un element definitoriu al viziunii sale este ideea că tehnologia trebuie să servească demersul pedagogic, și nu invers. În acest sens, Adrian Adăscăliței susține utilizarea inteligenței artificiale ca instrument de sprijin pentru metodele didactice moderne, precum învățarea centrată pe student, învățarea activă și dezvoltarea competențelor de gândire critică.
Din perspectivă aplicativă, profesorul promovează integrarea AI în activități concrete de predare – învățare – evaluare. De exemplu, platformele inteligente pot fi utilizate pentru personalizarea parcursului educațional al studenților, oferind conținut adaptat nivelului și ritmului fiecăruia. Această abordare reflectă un principiu pedagogic esențial: diferențierea instruirii, chiar personalizarea ei, cu scopul valorificării potențialului individual al fiecărui elev sau student.
Un alt aspect important în pedagogia susținută de Adăscăliței este rolul feedbackului imediat. Prin utilizarea sistemelor bazate pe inteligență artificială, studenții pot primi feedback rapid, precum și sugestii de îmbunătățire, ceea ce contribuie la învățarea autonomă și la autoreglarea ritmului propriu de învățare. Tehnologia, devine astfel un real facilitator pentru reflecție și progres continuu.
Profesorul Adrian Adăscăliței se referă la inteligența artificială ca fiind un instrument util, care însă folosit neetic, devine accelerator al confuziei.
“În mod paradoxal, aceeași tehnologie care ar putea ajuta la reducerea decalajelor educaționale riscă să amplifice problema atunci când este folosită fără discernământ.
Utilizarea necritică și neetică a inteligenței artificiale aduce câteva riscuri majore: (a) Iluzia competenței: utilizatorii pot obține rapid răspunsuri bine formulate, fără a înțelege conținutul. (b) Dependența de răspunsuri rapide: se reduce exercițiul gândirii critice.
(c) Amplificarea dezinformării: conținutul generat poate conține erori sau interpretări greșite, dar circulă rapid și convingător. (d) Erodarea capacității de argumentare: procesul de gândire este externalizat, iar gândirea e pusă pe pauză. (e ) Sinergia cu rețelele sociale: conținutul generat de AI poate fi distribuit masiv și instant, alimentând exact mecanismele de viralizare care favorizează manipularea.
Într-o societate deja afectată de analfabetism funcțional, aceste efecte nu se adaugă pur și simplu, ci se multiplică”.
Ce este de făcut?
“Schimbarea paradigmei educaționale nu se rezumă la simpla acumulare de conținut, deși însușirea conceptelor rămâne, fără îndoială, importantă, dar nu este suficientă. Esența transformării constă, mai degrabă, într-o regândire profundă a modului în care este abordat întregul proces educațional. Această schimbare trebuie să înceapă chiar cu formarea inițială a profesorilor, astfel încât aceștia să fie pregătiți să răspundă noilor provocări generate de evoluția globală și să înțeleagă specificul tinerilor din generația Z.
Accentul se mută de la memorarea mecanică a informațiilor către dezvoltarea competențelor reale, aplicabile în viața de zi cu zi. În paralel, devine crucială cultivarea gândirii critice, care le permite elevilor să analizeze, să filtreze și să interpreteze informațiile într-un mod conștient”. Autorul cărții, profesorul Adrian Adăscățiței ne prezintă un parcurs de predare învățare – evaluare, accentuând beneficiile utilizării inteligenței artificiale, precum și provocări posibile pe care e bine să nu le ignorăm.
Exemplu de activitate didactică: utilizarea AI în lecție
Pentru a ilustra concret aplicabilitatea acestor principii, putem imagina o lecție din domeniul științelor sociale, cu tema „Impactul inteligenței artificiale asupra societății”.
Etapa 1: Activare și explorare (introducere)
Profesorul le cere elevilor/studenților să folosească un instrument AI pentru a genera o definiție a inteligenței artificiale și câteva exemple de utilizare.
- Beneficii: acces rapid la informații diverse, stimularea curiozității și a explorării autonome
- Provocări: informațiile pot fi superficiale sau inexacte, elevii/studenții pot accepta răspunsurile fără analiză critică
Rolul de facilitator al profesorului: profesorul intervine pentru a ghida analiza și a compara răspunsurile generate.
Etapa 2: Învățare activă (dezvoltare)
Studenții lucrează în grupuri și folosesc AI pentru a construi argumente pro și contra utilizării inteligenței artificiale în educație.
- Beneficii: lucrul în echipă în structurarea ideilor, dezvoltarea colaborării și a gândirii critice
- Provocări: dependența de AI în formularea ideilor, renunțarea /diminuarea contribuției personale
Rolul de facilitator al profesorului: profesorul solicită justificarea argumentelor și încurajează contribuțiile originale.
Etapa 3: Aplicare și reflecție
Fiecare student redactează un scurt eseu, folosind AI doar ca instrument suport (pentru idei sau feedback).
- Beneficii: feedback rapid asupra structurii textului printr-o activitate de tip intervizare, îmbunătățirea exprimării
- Provocări: riscul de plagiat sau utilizare excesivă, dificultatea evaluării autentice a competențelor
Rolul de facilitator al profesorului: profesorul stabilește reguli clare privind utilizarea AI și evaluează gândirea critică, nu doar produsul final.
Etapa 4: Feedback și evaluare
Profesorul utilizează AI pentru a genera sugestii de feedback, pe care le adaptează ulterior.
- Beneficii: eficientizarea procesului de evaluare și asigurarea obiectivității, feedback mai rapid pentru studenți
- Provocări: feedback standardizat, uneori prea general, necesitatea validării umane prin particularizare
Rolul de facilitator al profesorului: profesorul personalizează feedbackul și menține dimensiunea umană a evaluării.
Acest exemplu reflectă clar viziunea pedagogică corectă: inteligența artificială nu înlocuiește profesorul, ci îl sprijină în crearea unui mediu de învățare mai flexibil, interactiv și adaptat nevoilor elevilor/studenților. Integrarea AI devine eficientă doar atunci când este ghidată de principii pedagogice solide și utilizată în mod critic și responsabil.
[1] CNIV este organizat anual de Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Informatică din România
[/responsivevoice]
