Cultivarea populismului în „serele” rețelelor sociale și ferme de boți

Radu MATEI ■

« Într-o lume a propagandei, întotdeauna adevărul pare o teorie a conspirației. Herbert W. Hildebrandt »

Pe rețelele sociale putem afla într-o singură seară mai multe filmări cu agresiuni din orașe diferite și rămâne, astfel, cu impresia că violența a crescut. Fiecare videoclip poate fi autentic, cu descrierea corectă, fără ca selecția, în ansamblul ei să conducă la o asemenea concluzie. Pentru a afla dacă violența a crescut, ar trebui să cunoaștem numărul incidentelor dintr-o anumită perioadă și să îl comparăm cu perioadele anterioare. Câteva cazuri grave pot exista și într-o societate în care agresiunile se răresc. Din relatările despre cazuri individuale aflăm ce s-a întâmplat, în timp ce frecvența și evoluția unei probleme necesită informații pe care postările le oferă rareori.

Platformele funcționează pe baza unor algoritmi ce aleg ordinea postărilor ținând cont, printre altele, de timpul pe care îl petrecem citindu-le și de reacțiile noastre. O știre despre un scandal are șanse bune să ne rețină atenția, mai ales dacă implică persoane sau subiecte despre care avem deja păreri ferme. Putem petrece câteva minute citind comentariile unei declarații care ne revoltă, iar programul care selectează conținutul poate interpreta timpul petrecut drept interes pentru asemenea declarații. Preferința pentru discuții mai calme este greu de dedus dintr-un comportament care constă în citirea și comentarea scandalurilor. În consecință, putem primi mai mult conținut care ne enervează chiar dacă, întrebați direct, am spune că ne-am săturat de el.

Felul în care ne amintim întâmplările poate contribui la impresia că problemele sunt mai răspândite decât în realitate. Când încercăm să estimăm cât de frecvent se întâmplă ceva, ne bazăm adesea pe exemplele care ne vin repede în minte. O agresiune văzută recent într-o filmare poate fi mai ușor de amintit decât numeroasele deplasări în care nu am întâlnit niciun incident. Acordăm multă atenție informațiilor despre pericole, ceea ce este adesea util: ignorarea unui pericol real poate avea consecințe mai grave decât precauția față de o alarmă falsă. Expunerea repetată la cazuri selectate tocmai pentru că ne sperie poate însă să ne influențeze estimarea riscului, mai ales când avem puține informații despre frecvența reală a incidentelor.

Selecția personalizată a postărilor este și mai greu de evaluat decât selecția făcută de un ziar. Cititorii aceluiași ziar pot discuta despre aceleași articole și pot observa împreună că publicația insistă asupra anumitor subiecte sau favorizează un partid. Pe aceeași rețea socială, două persoane pot primi selecții foarte diferite, în funcție de comportamentul fiecăreia. Experiența unui prieten cu aplicația ne spune astfel destul de puțin despre proporțiile în care vedem noi anumite subiecte. Putem ști că postările sunt alese pentru noi fără să știm ce lipsește din selecție sau cât de mult sunt exagerate anumite probleme. Verificarea autenticității unei filmări lămurește dacă incidentul a avut loc, însă evaluarea frecvenței incidentelor cere o verificare separată.

Utilizatorii contribuie la rândul lor la răspândirea conținutului care provoacă indignare. Când distribuim o știre revoltătoare, punem știrea în fața altor persoane, care pot reacționa asemănător. Aprobarea primită pentru o postare furioasă poate încuraja publicarea altora de același fel, mai ales dacă o observație mai cumpătată primește puțină atenție. Selecția făcută de platformă și reacțiile utilizatorilor se pot susține reciproc: postările conflictuale obțin reacții, reacțiile favorizează distribuirea, iar aprobarea publicului îi încurajează pe autori să continue. Dintr-o asemenea selecție putem ajunge să credem că ostilitatea este mai răspândită decât este în realitate, inclusiv între oameni cu opțiuni politice diferite.

Un discurs politic despre declin și pericol poate părea mai credibil unei persoane care întâlnește zilnic exemple de violență sau abuz. Promisiunea de a face ordine poate deveni atrăgătoare înainte ca soluțiile propuse să fie examinate în detaliu. Nemulțumirea are, desigur, și cauze directe, cum sunt experiențele cu instituții care funcționează prost sau dificultățile materiale. Rețelele sociale pot influența însă evaluarea amplorii problemelor și a direcției în care se schimbă societatea. Chiar dacă o problemă se reduce, o platformă poate continua să selecteze zilnic suficiente cazuri grave pentru ca îmbunătățirea să fie greu de observat. Evoluția unor probleme precum violența trebuie urmărită și prin date comparabile în timp, alături de relatările despre cazuri individuale.

Comparația cu ceilalți și nemulțumirea politică

Felul în care ne evaluăm veniturile depinde și de cât câștigă oamenii cu care ne comparăm. O mărire de salariu care ne permite să trăim mai confortabil poate fi o sursă de mulțumire până când aflăm că mai mulți colegi sunt plătiți considerabil mai bine pentru aceeași muncă. Informația despre salariile colegilor ne poate schimba părerea despre propria situație, chiar dacă puterea noastră de cumpărare a rămas aceeași. Nemulțumirea poate fi justificată de o diferență nedreaptă de tratament, iar comparația ne ajută să observăm diferența. Pentru a înțelege satisfacția față de venit, trebuie luate în considerare atât posibilitățile concrete pe care ni le oferă banii, cât și comparațiile prin care judecăm dacă suntem plătiți corespunzător.

Rețelele sociale ne oferă posibilitatea de a ne compara cu mult mai mulți oameni decât cei pe care îi cunoaștem personal. Pe lângă colegi și prieteni, putem urmări zilnic persoane cu venituri sau condiții de viață cu totul neobișnuite. Dacă vedem frecvent vacanțe foarte scumpe, putem începe să considerăm modestă o vacanță de care eram mulțumiți înainte. Persoanele urmărite pot prezenta lucruri reale, iar impresia greșită poate apărea din faptul că vedem prea multe exemple excepționale pentru a aprecia corect ce este obișnuit. Cu cât ajungem să folosim asemenea exemple în evaluarea propriei vieți, cu atât crește posibilitatea de a ne simți dezavantajați chiar și după o îmbunătățire materială. Comparația depinde de cine ne este făcut vizibil și de câtă atenție acordăm fiecărei persoane.

Teama de a pierde siguranța sau aprecierea de care ne bucurăm poate produce nemulțumire înainte să existe o pierdere efectivă. O persoană poate avea un serviciu stabil și totuși să creadă că meseria va deveni inutilă ori că munca va fi plătită tot mai prost. Așteptările despre viitor se formează în parte din experiență directă, în parte din relatările despre ce li se întâmplă altora. O selecție în care apar frecvent exemple de concedieri poate alimenta nesiguranța inclusiv în rândul celor ale căror condiții de muncă au rămas neschimbate. În asemenea situații, venitul actual spune destul de puțin despre neliniștea persoanei respective. Contează și câtă încredere există în posibilitatea de a păstra venitul sau de a găsi o alternativă dacă situația se schimbă.

Discursul populist poate folosi asemenea nemulțumiri oferind o explicație ușor de înțeles: oamenii cinstiți sunt dezavantajați de o elită coruptă, iar partidul sau liderul care vorbește în numele lor promite să repare nedreptatea. Pentru cineva care consideră că posibilitățile de reușită sunt foarte mici, o schimbare radicală poate părea o șansă de îmbunătățire. Pentru cineva care se teme de pierderea unei situații bune, promisiunea de a restabili condițiile din trecut poate fi la fel de atrăgătoare. Sprijinul vizibil al altor persoane poate face mai ușoară exprimarea unei preferințe politice considerate anterior greu de acceptat în public. Dacă vedem frecvent o anumită opinie și multe reacții favorabile, putem supraestima atât numărul celor care o împărtășesc, cât și acceptarea opiniei în societate.

Îmbunătățirea condițiilor materiale poate reduce nemulțumirea politică și merită urmărită pentru efectele directe asupra vieții. Un venit care permite plata locuinței fără dificultăți permanente reduce o sursă importantă de nesiguranță, iar accesul la servicii publice funcționale poate îmbunătăți relația cu instituțiile. Reducerea diferențelor mari de venit poate diminua și sentimentul de nedreptate. Politicile sociale influențează astfel mai multe dintre motivele pentru care oamenii sunt nemulțumiți, însă rezultatul depinde de problemele concrete ale fiecărei persoane. O creștere de venit poate conta mult pentru cineva care întâmpină dificultăți la plata cheltuielilor curente și mai puțin pentru cineva a cărui nemulțumire privește în principal lipsa de respect sau teama de viitor.

Creșterea veniturilor lasă însă în mare parte neschimbată selecția de oameni și întâmplări pe care o vedem zilnic pe telefon. Putem continua să ne comparăm cu persoane mult mai bogate și să întâlnim relatări care ne fac să credem că situația noastră se va înrăutăți. În asemenea condiții, îmbunătățirea vieții materiale poate avea un efect mai mic asupra nemulțumirii decât ne-am aștepta. Cât contribuie selecția postărilor la un anumit rezultat electoral rămâne de stabilit, mai ales că experiențele directe și mesajele partidelor influențează la rândul lor votul. Există dovezi că informațiile despre veniturile celorlalți pot schimba satisfacția față de propriul salariu; legătura completă dintre comparațiile de pe rețelele sociale și susținerea populismului are încă nevoie de verificare.