Dan MIHĂESCU ■
Sfântu Așteaptă, Sfântu’ Așteaptă, Sfântu-Așteaptă sau la Sfântu Așteaptă? Nu-mi dau seama prea bine cu ce ar trebui să încep construcția narativă; limba română, de care ăia cu carte puțină și minte pe măsură se feresc mai abitir ca dracu de tămâie muindu-și mai degrabă buzele-n frangleză sau europeneză, e la fel de bogată în sensuri semantice precum era Dacia de aur.
Dar, pentru început hai să zicem că balamucul din Constanța o să se termine la Sfântu Așteaptă. Asta pentru că acum vreo trei săptămâni, pe când mă băgasem pacient la o clinică de fizioterapie de pe bulevardul Alexandru Lăpușneanu, din mândrețea de municipiu, am dat și eu nas în nas cu „revoluția urbană”. Era sfârșit de august, o zi de luni și în vreme ce unii meșteri ciocăneau de zor la pavelele de pe trotuar, alții puneau la pământ stâlpii de iluminat, din beton, pentru a lăsa cale liberă pistei de biciclete iar carosabilul, ce fusese alintat de constănțeni, în Epoca de Aur, Bulevardul Paulișta, după telenovela braziliană în vogă atunci, se pregătea de haină nouă.
Mă rog, o minijupă, ceva, căci o ferventă echipă de bituminiști și astfaltatori transfigurați, măsurau, marcau, răcneau din toți rărunchii unii la alții, printre claxoane și semnale. Întindeau benzi de demarcație, dădeau de veste ca vorniceii la nuntă că ceva nemaipomenit se va petrece. A doua zi, marți, pe un segment al celor trei benzi de circulație de pe sensul opus, între intersecția Trocadero și bifurcația cu str. Nicolae Iorga a fost suspendat traficul rutier. Adică pe distanța de 400 de metri se înghesuiau în ambele sensuri, pe câte o bandă, toți cei care se încăpățânau să circule pe această cale de rulare. O bandă rămăsese liberă pentru parcare la bordură.
Țipete, înjurături, transpirație. Miercuri a început frezarea carosabilului. A durata vreo trei zile. Au urmat două zile libere pentru mine. Culmea, când am revenit eu la fizioterapie s-au întors și drumarii care mă așteptau înșirați pe marginea bordurii. Hai, le-am zis! Hi’! mi-au răspuns și ei, șăgalnic. Pe zona pietonală doi nefericiți și jumătate se jucau de-a mozaicarii cu niște pavele. Cel mai tânăr dintre ei chituia de zor cu ciment negru caseta coletului de irigare, între tulpină și plinta pavelelor.
L-am întrebat pe ucenic cine l-a învățat să facă asta dar n-am putut să-i fur secretul profesional. I-am fotografiat tehnica și s-a rățoit la mine, deopotrivă cu cele două calfe ce-i țineau tira. Că nu le respect dreptul la imagine, că Regulamentul pentru Protecția Datelor Personale; că câr, că mâr, că-s ilegal, că n-am autorizație…Până la ora 10.00, harnicii de pe bulevard au pus așternut alb pe o parte din carosabilul frezat. A doua zi au început să toarne bitum peste cearșaful geotextil și uite așa, preț de 12 zile, cât m-am întremat eu de șale au reușit renovatorii în care ne este toată speranța să dreagă și ei vreo 400 de metri de bulevard cu trotuare cu tot și să-i redea circulației, cât de cât.
Când o să fie totul gata? La Sfântu Așteaptă, așa-i aud pe mai toți constănțenii, dându-și cu părerea. Dar unde-i Sfântu Așteaptă? La Primărie! Ce face la Primărie? Așteaptă. Ce? Să se mai aleagă o dată! La Sântu Așteaptă, opinează iarăși cam toți. Dar știți ce? Eu cred că acest la Sfântu-Așteaptă o să fie chiar în 2024, asta dacă nu i s-a afanisit lui de cât a fost de măscărit și terfelit în ăștia patru ani, chiar pe merit. Și uite așa, Sfântu’ Așteaptă cu rost, și chiar că o să se mai aleagă, pentru că…ia altul de unde nu-i. Iar dacă scrutați orizontul apropiat s-ar putea să-mi dați dreptate căci „seceta” demografică a pustiit în egală măsură în rândul ospătarilor, camionagiilor, tinichigiilor, sudorilor, mecanicilor, profesorilor, medicilor, asistenților medicali, politicienilor, funcționarilor publici, inginerilor, prezidențiabililor și chiar și edililor. Sigur partidele cu pretenții, mai mari sau mai mici, sunt obligate să se afle în treabă să-și anunțe candidați. Unele vor face, poate, casting, așa ca să nu dea senzația că n-au de unde, dar seceta-i mare, credeți-mă, asta dacă nu v-ați lămurit singuri privindu-i la televizor cum nu recunosc literele când își citesc declarațiile primii trei, patru, cinci, lideri politici ai țării.
Și poate că de aia soluția va fi, la Constanța, să scriem cu copulă Sfântu-Așteaptă, căci copula semnifică unirea și unirea face puterea iar semnele astrale că lucrurile merg înspre această direcție se pot vedea cu ochiul liber. Că doar nu e o întâmplare întâmplătoare când Primăria Constanța scrie sonete de dragoste pentru PSD, cerându-și iertare în sughițuri, precum Tânărul Werther, pentru vini închipuite.
