Paloma PETRESCU ■
Cu ceva timp în urmă am scris despre Centrul școlar pentru educație incluzivă “Brădet” din municipiul Săcele.
La finalul interviului pe care Florian Fekete mi l-a acordat atunci, aflam că intenționează să organizeze, împreună cu colegii săi, în această vară, tabere rurale pentru elevii centrului școlar pe care îl conduce, în calitate de director.
Am revenit la domnia sa, destul de neîncrezătoare în atingerea acestui obiectiv, știind că beneficiarii sunt, în cea mai mare parte copii cu diferite deficiențe, cu nevoi speciale. Eram pregătită să-i spun că și-a stabilit standarde prea înalte, că trebuie să fie realist în legătură cu ce se poate și ce nu se poate, să-l consolez și să-i urez succes pentru anul școlar care stă să înceapă.
Mare mi-a fost surpriza să aflu că, da, taberele rurale s-au realizat, că pentru majoritatea participanților a fost prima ieșire din comunitate, din familie.
I-am cerut lui Florian Fekete să avem o nouă discuție, să-mi împărtășească cum au decurs lucrurile, care au fost obstacolele, reușitele și evident, care va fi efectul educațional la nivelul școlii.
PP : Buna ziua, Florian, mulțumesc că ai răspuns pozitiv invitației mele!
FF : Buna ziua, știți că pentru mine este o bucurie să avem oricând un dialog despre educație și elevii cu CES.
PP: Sper ca primul interviu realizat împreună, a fost bine primit de către colegii tăi și de cunoscuți, că ai primit feedback pozitiv de la aceștia! Dacă îți amintești în acea întâlnire în care am discutat despre Ziua Porților Deschise a C.S.E.I “Brădet” spuneai că odată cu venirea vacanței, tu, împreună cu colegii tăi v-ați propus să organizați tabere școlare pentru elevii voștri. S-a întâmplat? De ce era nevoie de acest tip de activitate? Cine ar avea de câștigat?
FF: Da, am organizat două tabere rurale pentru elevii noștri. Cred că orice fel de transformare stă în “a putea” și mai ales “a vrea” iar noi deținem viziune dar și curaj și ne-am demonstrat că se pot face pași serioși spre modernizare și transformare în educația copiilor cu CES și a celorlalți copii din școala noastră, toți având câte un tip de vulnerabilitate. Acest plan de a organiza tabere școlare adaptate elevilor cu dizabilități a existat de mai mulți ani, însă nu s-a materializat până acum; știam cum se planifică și în ce constă o tabără, care sunt riscurile și beneficiile unei astfel de activități, într-un cuvânt care sunt “ingredientele” pentru o tabără reușită.
Am plecat de la ideea că orice copil chiar și acela cu dizabilități are nevoie de relaxare și deconectare, de a petrece timp frumos și util, într-un spațiu natural și sigur, alături de alți copii, dincolo de mediul familial, chiar dacă este știut că acești copii sunt dependenți de rutină, de previzibil, iar adaptarea la un context nou necesită mai mult timp și mai multe resurse.
Am dorit ca întreaga comunitate să cunoască o altă față a școlii și ca partenerii noștri direcți, părinții, să aibă încredere în serviciile noastre și să se apropie mai mult de școală iar în cele din urmă, copiii să cunoască o altă formă de educației, a cunoașterii – una prin jocuri și activități în alt context decât sala de clasă. Mulți dintre copiii participanți au ieșit pentru prima dată din comunitățle sau familiile lor, acum cu ocazia participării la tabără.
PP: Spune-mi, te rog, cum au perceput și reacționat părinții la această inițiativă și cum s-au comportat copiii lor în tabără, știind că vorbim despre elevi cu cerințe educaționale speciale și care poate până acum nu au mai trăit o asemenea experiență?
Care au fost provocările?
FF: De multe ori am observat că problemele sunt doar în capul nostru și că atât timp cât există un plan, regulile sunt bine transmise și clar înțelese, cât există sprijin reciproc și comunicare deschisă, nu există probleme pe care să nu poți să le depășești. Cred că limitele țin mai mult de modul intern de organizare a școlii, de dedicarea profesorilor versus comoditate, frici, disponibilitate de timp, decât de limitele copilului.
Nu pot spune că a existat un drum lin în îndeplinirea acestui obiectiv, cu atât mai mult cu cât nu a existat o tradiție recentă a școlii în organizarea acestui timp de activități și poate de aceea, deși, inițial, destul de mulți părinți au fost încântați de ideea noastră și impulsionați de proprii copii să îi înscrie, fiind circumspecți, au refuzat. Din păcate, în cele din urmă, doar o mică parte dintre părinți au completat documentele de înscriere pentru tabără a copiilor lor. Sunt sigur însă că pe viitor vor fi mai mulți copii în taberele noastre, pentru că știți și dvs., promovarea propriei experiențe pozitive este mobilizatoare.
Ținând seama de specificul acestor copii, de zestre și de potențialul tarat din diferite cauze, cred că am obținut maximul de rezultat.
Elevii au respectat codul de conduită impus, multe reguli au fost chiar stabilite prin implicarea lor directă, în final, participanții au fost încântați de prima lor experiență într-o tabără, iar împreună ne-am îndeplinit obiectivele de socializare, de învățare non-formală, în contexte diferite. Am învățat și noi, adulții din preajma lor, a copiilor, din această experiență concretă; am învățat ce puteam face mai bine, mai creativ, mai eficient din perspectiva nevoilor individuale ale copiilor.
PP: Ați fost singuri în demersul acesta? Adică voi, echipa de la CSI Brădet ați dispus de toate resursele necesare?
FF: Ah, nu, nu puteam să ducem la bun sfârșit un astfel de demers, ba chiar, nu puteam să-l demarăm. Nu am fost singuri, am avut parteneri serioși și dedicați. Am primit sprijin din partea Consiliului Județean Brașov care ne-a ajutat cu transportul, Universitatea “Transilvania” din Brașov prin intermediul căreia am beneficiat de voluntari internaționali veniți în România printr-o mobilitate de la Universitatea Torino, Italia, Inspectoratul Școlar Județean Brașov care a avut încredere în noi, a arătat deschidere și ne-a oferit sprijin, Fundația “Tabaluga” din Roadeș, cea care ne-a pus la dispoziție spațiile de cazare și pentru activități, ne-a asigurat produse alimentare și de igienă personală. Nu în ultimul rând trebuie să invoc atitudinea și sprijinul colegilor din școala “Brădet” care au răspuns pozitiv chemării, au renunțat la temeri, confortul personal și au participat chiar din etapa de organizare.
PP: Vorbește-mi puțin despre tabăra în sine! În ce a constat?
FF: Cunoscându-ne bine beneficiarii din punct de vedere medical, social și educațional, știind că diferențele psiho-individuale între ei sunt foarte mari, am hotărât să organizăm tabăra în două serii, la care să participe fete și băieți. Prima a fost dedicată celor de nivel gimnazial, cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, iar cealaltă pentru ciclul primar, pentru cei vârste între 5 și 12 ani. Fiind prima experiență pentru toți ne-am luat multe măsuri, una dintre acestea se referă la siguranța elevilor noștri, și de aceea grupurile mereu au fost asistate de profesori, însoțitori (părinte sau persoana apropiată pentru copiii care nu sunt autonomi) și voluntarii din Italia. Grupele de elevi nu au depășit 10 participanți iar asta ne-a ajutat mult să ne apropiem mai mult de ei, să îi înțelegem mai bine și să îi monitorizăm eficient.
Participarea nu a fost condiționată de o selecție în baza a unor criterii, precum: rezultate școlare, comportament în școală sau plata unei taxe de participare; totul s-a restrâns la respectarea unui calendar și completarea unor documente de participare.
Fiecare tabără s-a derulat pe parcursul a trei zile și două nopți, Nu am fost mult, dar pentru o primă experiență, a fost suficient pentru o primă ediție de după pandemie. Activitățile au fost concepute de noi, adaptate fiecărui elev, organizate într-un program de dimineața și până seara, prin care le-am îmbunătățit abilitățile de comunicare și munca în echipă și am încurajat utilizarea creativității, adaptării, rezilienței și a autonomiei.
PP: Să înțeleg că o școală specială a reușit să organizeze tabere școlare pentru elevii săi, dar fără să aibă o asociație proprie, un buget sau sponsorizări. Asta este foarte important de menționat și de apreciat totodată deoarece asta dovedește faptul că și cu puține resurse, poți să realizezi lucruri mari, important este să îți dorești și să ieși din veșnicul “nu se poate!” Mă interesează să aflu cum au fost spațiile de cazare, unde ați luat masa dar și despre programul de activități? În ce au constat?
FF: Primul pas a fost să fim siguri că ne dorim să facem această „năstrușnicie” pentru elevii noștri. Apoi, partenerii menționați anterior și-au oferit sprijinul necondiționat.
Locația taberei s-a aflat în județul Brașov, în comuna Bunești, într-un sat cu origini săsești, aflat la o distanță de aprox. 100 km de municipiul Săcele, de locul în care se află școala noastră.
Întreg spațiul este foarte bine alcătuit, cu spații frumoase de cazare, cu mobilier modern, cu două sau trei paturi într-o cameră, toate având incluse toaletă proprie, cu un spațiu verde, echipamente pentru realizarea jocurilor în aer liber, cu bucătărie proprie foarte bine dotată, cu sală de masă, spații pentru activități.
Programul zilei începea la ora 8:00 cu înviorarea de dimineață, urmată de igiena personală și organizarea spațiului în care s-au odihnit, apoi se servea micul dejun urmat de program de activități, ateliere interactive și jocuri. La ora 14:00 se servea prânzul, după care o oră și jumătate era destinată odihnei, iar de la ora 16:00 până la ora 22:00 când se suna “stingerea” se desfășurau alte seturi de activități interactive, ateliere și jocuri.
Din toate activitățile, elevii au învățat să colaboreze și să abordeze comportamente nonviolente, să manifeste respect și toleranță, să respecte un program și un set de reguli, să utilizeze deprinderi de viață independentă.
Activitățile au fost distractive, dinamice, atractive și pline de surprize pentru elevi. Printre acestea menționez: drumeții prin sat și prin natură, petrecerea timpului în ferma de animale și în grădina de zarzavaturi, vizitarea Cetății Rupea, activități gospodărești, seri de film și discotecă, “vânătoare de comori” și alte jocuri de echipă, activități sportive, ateliere de colorare și pictură pe piatră.
PP: La finalul discuției noastre, te rog să-mi spui câte ceva despre rezultate, efecte obținute, dar și despre perspective.
FF: Ne-am validat că organizarea taberelor pentru elevii noștri, e benefică! Am dovedit că putem, credem în noi și în drepturile la educație ale elevilor noștri, iar educația și terapia sunt diadele care ajută la integrarea școlară și în societate! Ținând seama de tipul școlii și de beneficiarii cărora ne dedicăm, consider că și acest tip de activități sunt de bun augur pentru elevii noștri deoarece ei sunt în situația de a utiliza/aplica ce au învățat în școală, i-au contact cu un mediu nou, realizează împreună sarcini și jocuri distractive iar toate acestea se desfășoare într-un alt spațiu decât cel obișnuit, într-un format de tabără ori de vacanță.
Ne propunem ca anul viitor să organizăm din nou tabere școlare și îmi doresc ca numărul participanților să fie mai mare și la care să participe elevi școlarizați la domiciliu, care în mod obișnuit sunt privați cam de tot de se întâmplă în exteriorul casei, din cauza dizabilităților motorii, tulburărilor de dezvoltare și de inadaptare socială.
Dacă timpul va fi bun cu noi, pe lângă aplicarea noilor metodologii, regulamente și planuri, îmi doresc să realizăm în luna octombrie, anul acesta, în aceeași locație, întâlniri de team-building pentru profesori și angajații școlii, la care vor fi invitați reprezentanți ai colaboratorilor noștri care au făcut posibilă implementarea acestor tabere școlare rurale.
Crearea unor relații mai bune și exprimarea aceluiași scop sunt două obiective ale acestui tip de activitate care sper să ajute ca echipa noastră să devină mai eficientă.
Dorim să aducem încredere și speranță în comunitățile în care lucrăm, iar acestea nu se pot obține decât prin acțiuni reușite, vizibile, experiențe pozitive și bucurie împărtășită.
PP: Felicitări, mult succes în noul an școlar ție, Florian, și întregii echipe cu care ai „complotat”!
Albert Einstein a spus că „Educația este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală”, iar astfel de contexte de învățare, precum cele promovate de voi, contribuie imens la educația copilului, la formarea de atitudini și comportamente dezirabile, dincolo de achizițiile cognitive teoretice.
