Constanța: 113 ani de la inaugurarea Moscheei Regale

🔊 Ascultă articolul

Emil Țârcomnicu ■

Anul acesta, pe 31 mai, celebrăm 113 de ani de la inaugurarea Moscheei Regale Carol I, construită ca omagiu pentru promulgarea Iradelei din 9 mai 1905, publicată pe 10 mai 1905 împreună cu o teșcherea, care acorda drepturi egale cu ale celorlalți supuși nemusulmani, comunităților românești din Macedonia aflată în granițele Imperiului Otoman.

La începutul secolului XX trebuie să fi existat discuții diplomatice între cancelaria imperială otomană și cea de la București în legătură cu situația minorităților turce și tătare din Dobrogea și cele românești (aromâne și meglenoromâne) din regiunea macedoneană. Istoricii care vor căuta în arhivele diplomatice ale celor două state, Turcia și România, date privind starea relațiilor diplomatice dintre Imperiul otoman și România, între anii 1900 și 1913, vor putea descoperi și date privind obținerea Iradelei otomane semnate de sultanul Abdul Hamid II la 9 mai 1905 și publicată, alături de o teșcherea, la 10 mai 1905, în dimineața în care România își sărbătorea ziua națională, iradea solicitată de reprezentantul României la Constantinopol Alexandru Emil Lahovary, dar și documente care să arate preocuparea guvernului român de a construi la Constanța o Moschee pentru musulmanii din acest oraș.

Prima știre despre intenția de construire a unei moschei o aflăm din ziarul Adevărul din 28 februarie 1905, în care se anunța că în viitorul buget al ministerului cultelor va fi prevăzută o sumă de 100.000 lei pentru a clădi o moschee la Constanța, arătându-se astfel toleranța de care se bucura populația musulmană din România, dar și rezolvarea „chestiei românilor din Macedonia” care era urmărită de către guvernul român. Ulterior, după publicarea Iradelei imperiale din 10 mai 1905, pe 13 mai, reprezentantul la Constantinopol, Al. Em. Lahovary, anunța „că guvernul român, din recunoștință pentru bunăvoința continuă a sultanului față de kuțovalahi, a decis să construiască o moschee monumentală la Constanța” (ziarul Neuigkeits-Welt-Blatt, Viena, 27 mai 1905)

Pentru macedoromâni, Iradeaua imperială aducea drepturi de a-și alege reprezentanții, comunali, de a putea să învețe în școli în limba română și a putea să aibă în biserică limba română. Aceste drepturi le-au avut, prin diferite decrete, și înainte, dar recunoașterea lor ca naționalitate distinctă, românească, față de celelalte naționalități creștine, reprezenta un element important pentru conservarea lor etnică, mai ales față de încercările venite din partea grecilor, de a-i asimila.

De abia în anul 1909 mai apar știri despre construirea Moscheei din Constanța, iar aceste știri pun din nou în legătură construirea acestui edificiu de cult cu drepturile pe care, la 10 mai 1905, le-au câștigat, prin bunăvoința sultanului, românii balcanici.

Astfel, în ziarul Adevărul, din 18 septembrie 1909, se anunța că bugetul alocat inițial, de 120.000 lei, a fost mărit cu încă 80.000 lei, arhitect ales fiind Victor Ștefănescu. Construcția urma să se realizeze pe locul unei mai vechi moschei, care data din anul 1823, de pe timpul domniei Sultanului Mahmut, care urma a fi demolată.

La 25 iunie 1910 s-a pus piatra de temelie pentru viitoarea Moschee, în prezența ministrului instrucțiunii Spiru Haret și a ministrului turc la București, Sefa Bey. Cu acest prilej, Muftiului Hafiz-Rifat-efendi, în cuvântarea ținută a spus: „Serbarea religioasă de astăzi constituie dar şi un important moment istoric, căci punerea în temelie a documentului, scris în limba turcă şi română, va aminti generațiunilor viitoare că aci, pe malul Mărei Negre, pe ruinele vechiului Tomis şi unde astăzi infloreşte frumoasa Constanța, sub domnia glorioasă a înţeleptului şi Marelui Căpitan, Maiestatea Sa Regele Carol I, se ridică cu cheltuiala Statului român, acest sfânt locaş şi astfel se cimentează și mai mult şi pentru totdeauna o puternică frăţie şi dragoste între românii şi musulmanii din Dobrogea, fii ai aceleaşi patrii. Ceva mai mult, domnilor, înzestrarea comunităţei musulmane din Constanţa cu o moschee atât de măreaţă de către însuşi guvernul român, va face să tresalte de bucurie inimile credincioşilor musulmani chiar din cele mai îndepărtate unghiuri ale globului pămantesc, pentru că se arată tuturor de câtă largă ospitalitate, bunăvoinţă şi dragoste părintească se bucură aci în Romania, fii ţărei, fie danşii de ori ce neam şi de ori ce religie.” (Universul, 28 iunie 1910)

În ziare se anunța, în anul 1912, când Moscheea era aproape terminată, că Sultanul Muhamed IV a dăruit un covor de mare valoare. (Evenimentul”, 28 iunie 1912) 

Construcția a costat 400.000 lei, planurile fiind elaborate de către arhitectul Victor Ștefănescu, un arhitect adept al stilului neoromânesc. Construcția a fost realizată de inginerul G. Neculcea, folosindu-se la structura ei beton armat. Moscheea era dotată cu calorifere și instalație electrică. Pentru realizarea planurilor, arh. Victor Ștefănescu făcuse câteva vizite de documentare în lumea musulmană, la Cairo, Constantinopol, Bagdad și Bursa.

La 31 mai 1913, la Constanța, Regele Carol I și Regina Elisabeta inaugurau Moscheea „Melik” (melik/turcă = regală), din str. Independenței.

Regelui Carol I a fost întâmpinat de Excelența Sa Mahmud Essad Effendi, ministrul Cadastrului și trimis special al Sultanului, și Excelența Sa Seffa Bey, ministrul Turciei la București. Cei doi erau însoțiți de primarul Constanței, Mircea Solacolu. Consulii Turciei, Italiei, Germaniei și Franței erau prezenți și ei la inaugurare. Covoarele din Moschee și două mari sfeșnice de argint erau primite în dar de la Sultan și valorau 100.000 lei (Gazeta Ilustrată, 15 iunie 1913, Conservatorul, 4 iunie 1913). Ministrul turc al Cadastrului a primit, cu ocazia inaugurării Moscheei, din partea Regelui Carol I, ordinul Stelei, cei trei însoțitori ai lui, ordinul de cavaler, iar Muftiul din Constanța, ordinul în grad de comandor. (Universul, 3 iunie 1913)

Ministrul Cadastrului, Essad Effendi, a ținut o cuvântare: „Sire, însărcinarea ce mi-a dat-o M. S. Sultanul de a-L reprezenta la această solemnitate este o mare cinste pentru mine, înalta bunăvoință a M. Voastre de a prezida inaugurarea acestei moschei, constituie, de altfel, o alinare sufletească atât penru Augustul meu Suveran cât și pentru populația musulmană de pretutindeni, căci de unde până astăzi în toate părțile locuite de turci se dărâmă moscheele, aici, în țara Majestății Voastre, se ridică noi și frumoase localuri de rugăciune. Cel mai mare cuceritor al timpului nu poate fi decât acela ce poate câștiga inimile supușilor săi. M. Voastră sunteți cuceritorii inimilor poporului Vostru și de aceea turcii din Dobrogea se simt fericiți că pot trăi sub egida M. Voastre. Sire, sunt interpretul Islamismului și, în numele lui, depun la picioarele M. Voastre omagiile sale de respect și vă urez să trăiți ani mulți și fericiți, cu întreaga Dinastie.” 

„M. S. Regele răspunzând roagă pe Exc. Sa Mahmud Eșad Effendi, ministru Cadastrelor ca, ducându-se la Constantinopol, să exprime M. S. Sultanul amiciția ce-i  poartă, asigurându-l totodată și de simpatia ce are pentru națiunea musulmană. Urează prosperitate imperiului turcesc în viitor, dorindu-i să devie ceea cea fost odinioară”.

La rândul său, muftiul orașului Constanța, Afuz Kemal Effendi, a mulțumit pentru frumoasele cuvinte rostite de către Rege. (extrase din ziarul Conservatorul, 4 iunie 1913)

Regele Carol I a dorit să precizeze, în încheiere, că personalul implicat în întreținerea Moscheei urma să fie finanțat de către statul român.

La 2 iunie 1913, Regele Carol I a făcut o nouă vizită la Moschee, pentru a se interesa de ceea ce mai era de realizat pentru terminarea acesteia și seara, a oferit un banchet în onoarea delegației turcești. Cu acest prilej, delegația turcă a înmânat primarului M. Solacolu ordinul Osmanie în grad de ofițer, iar inginerului Niculcea și arhitectului Victor Stephănescu, ordinul Medgidie în grad de comandor. (Dimineața, 4 iunie 1913)

Încântat de veștile aduse despre desfășurarea evenimentelor de la Constanța, Sultanul Mehmed V a adresat Regelui Carol I, o lună mai târziu, următorul mesaj: „Mulțumesc M. Voastre de a fi ținut să inaugureze în persoană moscheea pe care M. Voastră a ridicat-o la Constanța. E o nouă dovadă de multă bunăvoință pe care Al. Voastră nu a încetat să o arate față de credincioșii săi supuși otomani. Fac din toată inima urări sincere de fericireși prosperitate pentru musulmanii români și pentru întreaga națiune română, sub augusta domnie a Majestății Voastre, care doresc să fie de foarte lungă durată. Prezint de asemenea M. Sale Reginei expresiunea urărilor de fericire pe care i le fac. — Mehmed V.” (Românul, 7 iunie 1913)

Construirea Moscheei „Carol I” s-a dorit a reprezenta o legătură puternică, frățească, între România, pe teritoriul căreia, în Dobrogea, trăia o fidelă minoritate turcă musulmană, și Imperiul otoman, pe teritoriul căruia se aflau, la acea vreme, comunitățile românești balcanice din regiunile macedonene, albaneze, sârbești și bulgărești, ai căror reprezentanți erau numiți în literatura de specialitate români balcanici (aromâni/macedoromâni, meglenoromâni, timoceni).

N.B. Datele caledaristice sunt în concordanța cu referința epocii conform calendarului iulian. În Regatul României calendarul pe stil nou, denumit gregorian după Papa Grigore al XIII-lea care a statuat noua modalitate de calcul a anului calendaristic în 1582, a fost introdus în anul 1919 de către guvernul liberal condus de Ion I. C. Brătianu. La vremea respectivă, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

[/responsivevoice]