Emil ȚÎRCOMNICU ■
Satul Cusuiul din Vale se numește azi Pojarevo (Пожарево), fiind situat în comuna Tutrakan, regiunea Silistra din Bulgaria, pe malul Dunării, la o distanță de 5 km de orașul Turtucaia. În anul 2011 avea o populație de 136 de locuitori, iar astăzi, probabil, numără mai puțin de 100 de suflete. În anul 1930 satul Cusuiul din Vale aparținea de comuna Sarsânlar, alături de satele Atmageaua Tătărască, Cadichioi, Sarsânlar și Uzungi Orman, unde erau colonizați români macedoneni.
Cartierul românesc era construită lângă vechea vatră de către românii timoceni, veniți din satele regiunii Vidin. Românii s-au așezat separat, mai înspre apă, la Dunăre. O vale despărțea cele două cartiere ale satului, cel românesc de cel bulgăresc.
Florea Bobu Florescu indică faptul că primii români timoceni au venit încă din anul 1922. Dacă pentru anul 1933 Const. Noe indica că în Cusuiul din Vale se aflau 60 de familii de români timoceni, Florescu indica numărul de 72 capi de familii, în anul 1938, la acestea se adăugau alte 17 familii ajunse în Cusuiul din Vale după ce au stat o perioadă în satul Cavurga, în total 90 de familii de români. Putem vorbi probabil de un număr de aproximativ 400 de români stabiliți în acest sat. Iliescu Dan, Densitatea populației din Cadrilater, în „Analele Dobrogei. Revista Societății Culturale Dobrogene. Cadrilaterul 1913-1938”, Anul XIX, vol. II, Cernăuți, Tiparul „Glasul Bucovinei”, 1938, p. 222, dădea numărul total al populației din Cusuiul din Vale de 1440 persoane, români, bulgari și puțin turci.
Etnograful Florea Bobu Florescu prezintă cele mai bune statistici, fiind interesat de situația coloniștilor timoceni, întrucât și el era născut în localitatea Bregova din regiunea Vidin și era secretarul Societății Culturale „Timoc”. În anul 1935, conform datelor recensământului, românii timoceni erau veniți din 16 sate și își construiseră, în Cusuiul din Vale, 40 de locuințe proprii și aveau 28 bordeie închiriate. El socotea că 82 % erau buni gospodari, iar 18 % erau mediocri. În anul 1938 situația era mai bună: existau 74 de case proprii ale românilor timoceni și doar 2 bordeie închiriate (vezi Cusuiul din Vale. O colonie de români timoceni în Cadrilater, în „Sociologie Românească, anul III, nr. 4-6, 1938, p. 174).
Documentele de arhivă și articolele care înfățișează situația socială și politică a românilor din nordul Dunării și Timoc (regiunea Vidin), din Bulgaria, ne arată mari persecuții la care era supusă populația, uneori doar pentru faptul că românii vorbeau românește. „Între cei care pleacă din cauza persecuțiunilor politice în primii ani, sunt: Stancu Marințăst, Ion G. Bondoc, Gavrilă Dumitrescu, P. Boșcă, Nistor Popa, Mladen Popa”. (Idem, p. 170) Cei mai mulți sunt țărani și au fugit peste Dunăre, în Oltenia. De acolo au venit către Cadrilater, stabilindu-se în satul Cusuiul din Vale. Alții, trecând peste diferite piedici, au venit oficial, cu pașapoarte. De altfel, în toată Bulgaria, după războaiele balcanice autoritățile bulgare s-au purtat urât cu populația românească din nordul Bulgariei, dar și cu aromânii din regiunea centrală și din sud, ceea ce a condus la aceste emigrări.
Ocupația principală, la fel ca și în satele de proveniență, era agricultura. Au primit pământ și și-au înjghebat locuințe și gospodării. Cu toate că proveneau din sate diferite, între ei s-a format o solidaritate. Obiceiurile și tradițiile timocene și le-au păstrat, Florea Bobu Florescu culegând câteva astfel de obiceiuri.
Emanoil Bucuța a publicat în anul 1923 o carte despre românii timoceni din Bulgaria, Românii dintre Vidin și Timoc, o lucrare rămasă până astăzi de referință pentru prezentarea istoriei și a obiceiurilor timocene. Lui îi aparține, de altfel, descoperirea celor trei categorii de populații timocene: vălenii, câmpenii și pădurenii. Bucuța, având o sensibilitate aparte pentru soarta românilor timoceni din Bulgaria, a publicat, au articol prilejuit de cercetarea studențească realizată sub îndrumarea Fundației Culturale „Principele Carol”, în luna iulie 1936, în cartea sa, Pietre de vad, apărută în anul 1937: Un sat de coloniști: Cusuiul din Vale.
În 25 ianuarie 1926, secretarul Societății de Cultură Macedo-Română, Nicolae Buia, se adresa Ministrului Agriculturii și al Domeniilor Statului, rugându-l ca și românii timoceni, 15 familii doritoare să se transfere în Cadrilater, să fie considerați coloniști și să fie împroprietăriți, cu acordarea de ajutoare pentru cumpărarea de unelte agricole necesare (a se vedea fond SCMR, SANIC, dos. 115, f. 317) Solidaritate era, după cum observăm, între românii macedoneni și cei timoceni, mai ales la nivel central, unde problema timoceană era înțeleasă în Societatea de Cultură Macedo-Română care colabora cu Societatea Culturală „Timoc” și cu Societatea Academică „Dacia – Aureliană”.
Și pentru românii timoceni din Bulgaria, refugiați în România, Societatea de Cultură Macedo-Română a eliberat certificate prin care se recunoștea originea lor română, la cererea acestora.
Un document despre situația românilor timoceni din Cavurga, relocați la Cusuiul din Vale, face vorbire un document din anul 1938 aflat la Arhivele Naționale Centrale din București.
Informații despre încetățenirea românilor timoceni găsim, de asemenea, în paginile Monitorului Oficial. Astfel, în M.O. nr. 122, 6 iunie 1930, p. 1125, se află trecute numele persoanelor venite din Bulgaria și stabilite în satul Cusuiul din Vale, de origine etnică română, care au renunțat la supușenia bulgară și au obținut cetățenia română: „D. Marin Lazăr, român de origină, supus bulgar, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1927, a făcut la această comisiune cerere de a i se acorda naționalitatea română, declarând că renunță la cetățenia bulgară și la orice altă supușenie străină. Conform art. 22 din legea privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române, se publică aceasta spre știința acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispozițiunilor art. 23 din zisa lege. Dosarul nr. 260 din 1930”.
Următoarele documente respectă acest model de prezentare, astfel că noi prezentăm doar persoanele, cu localitatea de provenință și anul sosirii în Cadrilater: Nistor S. Popescu, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1927; Paraschiv Morărescu, român de origină, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1928.
În Monitorul Oficial nr. 127, 12 iunie 1930, p. 4403; Chirilă Bărbulescu, român de origină, de profesiune agricultor, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară; Florea Țenea, român de origină, de profesiune agricultor, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1928; Gheorghe Nicola, român de origină, de profesiune agricultor, născut în Bulgaria, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1928; Ion St. Morărescu, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Mitu M. Stancu, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1927; Mladin Popa, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Niță Ionescu, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Pandelie Bărbulescu, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1927; Petre T. Ionescu, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Stoian Toma, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Țenea N. Anca, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928.
În Monitorul Oficial nr. 170, 1 august 1930, p. 6274: Iordache Țenea Anca, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928; Petre F. Roșca, român de origină, venit și stabilit în țară în anul 1928.
În Monitorul Oficial nr. 170, 1 august 1930, p. 6274: „D. Chiril Lapedatu, român de origină, supus bulgar, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în comuna Căpitănuț, județul Vidin, Timocul bulgăresc, la date de 8 octomvrie 1907, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1928, a făcut la această comisiune cerere de a i se acorda naționalitatea română, declarând că renunță la cetățenia bulgară și la orice altă supușenie străină. Conform art. 22 din legea privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române, se publică aceasta spre știința acelora cari ar voi să facă vreo întâmpinare, potrivit dispozițiunilor art. 23 din zisa lege. Dosarul nr. 402 din 1930”.
Crăciun M. Ciubuc, român de origină, supus bulgar, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în Gometarți (Bulgaria), la date de 19 decemvrie 1905, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1929. Fața Florea Călin, român de origină, supus bulgar, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în comuna Cutova (Bulgaria), la date de 3 august 1897, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1927.
În Monitorul Oficial nr. 213, 23 septembrie 1930, p. 7950: Ioan Bărbulescu, român de origină, supus bulgar, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în comuna Coșava (Bulgaria), la data de 14 octombrie 1876, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1927; Iordan P. Ionică, român de origină, supus bulgar, de profesiune agricultor, domiciliat în comuna Sarsânlar, satul Cusuiul din Vale, județul Durostor, născut în comuna Slanotrânu (Bulgaria), la data de 5 ianuarie 1902, de religie ortodoxă, venit și stabilit în țară în anul 1929.
Cercetarea noastră nu este extinsă și la perioada de după strămutarea în Dobrogea de Nord, după anul 1940, urmare a cedării Cadrilaterului către Bulgaria, așa că nu cunoaștem soarta românilor timoceni strămutați din satul Cusuiul din Vale.
[/responsivevoice]
