Manuel VLĂDUȚ ■
„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.” – Nicolae Iorga
Joi, 25 noiembrie, de praznicul Sfintei Muceniţe Ecaterina de Alexandria, protectoarea spirituală a Ioanei d’Arc, președintele României – Klaus Werner Iohannis a semnat o „importantă” măsură cu privire la învățământul românesc: decretul pentru promulgarea Legii nr.276 din 25 noiembrie 2021, privind unele măsuri pentru studierea istoriei evreilor şi a Holocaustului, publicată în M.O. nr. 1127/25 noi. 2021. Potrivit G4Media, actul normativ stipulează că această disciplină şcolară se include în planurile-cadru ale învăţământului liceal şi profesional ca parte a trunchiului comun începând cu anul şcolar 2023-2024. Astfel, “Istoria Evreilor. Holocaustul” devine disciplină obligatorie la liceu, după ce a avut sprijinul majorității partidelor și a guvernului, printre inițiatori aflându-se și Sorin Câmpeanu, ministrul educației și învățământului.
Dat fiind că potrivit unor sondaje, circa 35% dintre români nu ar ști ce este holocaustul, vom aminti – cu tot respectul pentru victimele și supraviețuitorii acestui odios sinistru aplicat în special evreilor – că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist al celui de-al treilea Reich German, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii săi, a dus la moartea a aproximativ şase milioane de evrei, dar și ne-evrei precum romi, polonezi, cetățeni sovietici, prizonieri de război, homosexuali, activişti politici adversari ai ideologiei national-socialiste, membri ai masoneriei sau ai sectei Martorii lui Iehova, oameni cu handicap fizic sau mintal, alte grupuri etnice slave. Peste 1,5 milioane de victime ale holocaustului (greacă: holos = complet; kaustos = ars) au fost copii. La acest odios process de exterminare au participat, sub conducerea organizaţiei paramilitare SchutzStaffel (SS) a partidului nazist, peste 200.000 de asasini aparținând birocrației de stat hitleriste sau ai armatei germane, colaboratori ai naziștilor din alte țări europene ocupate sau aliate cu Reichul German.
Învățământul românesc avea dealtfel, ca obiect de studiu opțional, pe lângă studierea comunismului în România și studierea holocaustului. De ce a fost considerată o prioritate absolută în aceste condiții, studierea obligatorii a istoriei evreilor și holocaustului în România? De ce nu ar fi fost prioritare și alte obiecte de studiu, poate chiar cu titlu obligatoriu, în condițiile în care știm și vedem cu toții calitatea învățământului românesc din ultimii ani, prin gradul de promovabilitate a elevilor la examenele naționale de capacitate sau bacalaureat? De ce nu ar fi obiecte obligatorii de studiu, educația pentru sănătate, educația sexuală, educația economică și juridică? Sau acordarea primului ajutor, ori legislația rutieră, de pildă?
Este cel puțin ciudată, introducerea acestei discipline obligatorii, dar mai ales felul cum sună: “Istoria evreilor. Holocaustul”, în condițiile în care nu am văzut să existe un acord, obţinut în urma consultării principalilor actori ai procesului de învăţământ- profesorii, părinții şi asociațiile de elevi. Potrivit unui articol al cotidianului Ziua de Constanța, Ministerul Educației precizează că în anul școlar 2020-2021, spre exemplu, pentru disciplina opțională “Istoria evreilor. Holocaustul”, au optat un număr de 1650 de elevi, în timp ce pentru diciplina opțională “O istorie a comunismului în România”, au optat 5040 de elevi. Știți că manualul de istorie de clasa a VIII-a, spre exemplu, se numește simplu “Istorie”, în condițiile în care el conține de fapt istoria românilor și că deja conține informații cu privire la holocaust? Știți câte file numără capitolul despre geto-daci? Fix trei! Dar despre Marea Unire din 1918? Fix una… Mai putem constata cu mâhnire, că este evitat din ce în ce mai mult, cuvântul “național” atunci când vine vorba despre istoria noastră, a românilor. În schimb, vom avea în 2024, la Bucureşti, spre exemplu, Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului din România (MNIEHR), decizie legiferată de clasa politică după ce în septembrie 2016, prin Hotărârea Guvernului nr. 625/2016, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“ a fost însărcinat cu organizarea, coordonarea şi înfiinţarea instituţiei muzeale iar prin Legea 174 din 2019, clădirea Banloc – Goodrich (situată pe Calea Victoriei 2018, proiectată de arhitectul Octav Doicescu în perioada anilor ‘40) a fost transferată în administraţia Institutului „Elie Wiesel”, în acest scop. Oare este “corect politic” față de alte minorități naționale? De ce să nu avem, atunci, şi un muzeu “național” al tătarilor din România, sau al turcilor, care au stăpânit de fapt şi de drept Dobrogea, până la anexarea ei de către România? Știți câți cetățeni români de etnie turcă și tătară, și-au vărsat sângele pentru țară, în cele două războaie mondiale?
De ce nu s-ar introduce ca obiect de studiu obligatoriu, de pildă, “Istoria Basarabiei. Genocidul rusesc asupra românilor basarabeni”? Mai știu astăzi românii și, cu atât mai mult elevii de liceu, că din jumătate din Moldova lui Ștefan cel Mare – Basarabia și Bucovina de nord, au fost dezrădăcinați, deportați, strămutați, peste 61.000 de români? Că sovieticii au ucis în perioada 1946-1947, prin înfometare, peste 300.000 de basarabeni, luându-le inclusiv grâul pentru sămânță? Ăla n-a fost pogrom sau genocid? Cine vrea ca noi să ne uităm istoria? Cine este interesat direct de paragina școlilor românești cu veceuri în fundul curții? Pe ale cui interese le reprezintă acești parlamentari când votează la unison orice, numai nu și legi care să servească într-adevăr interesul national şi şi preşedintele ţării, care le promulgă?
Astăzi, peste cinci milioane de cetățeni români sunt împrăștiați prin Europa și în lume, în căutarea unui trai mai bun… Plecați de nevoie, cu familii sau fără, cu copii crescuți de bunici sau crescându-se singuri, dintr-o țară care se pare că nu mai are ce le oferi. Se destramă familii, copiii părăsesc școala prea devreme, îngroșând rândurile analfabeților funcțional, devenind masă de manevră pentru politicienii corupți sau forță de muncă ieftină pentru occident… Un alt studiu sociologic, de data recentă ne arată că o nouă generaţie de români se pregăteşte să părăsească ţara, de data aceasta împreună cu copii lor, pentru a le oferi o educaţie adecvată, în concordanţă cu tendinţele sociologice şi necesităţile economice de perspectivă ale secolului XXI şi ale mileniului al III-lea, de care şcoala românească se tot îndepărtează.
Asta este “România Educată” a lui Klaus Werner Iohannis…
Surse: www.edupedu.ro, www.sentinela.ro, www.ziuaconstanta.ro, www.wikipedia.org
