Alin ALEXANDRU ■
Nici 24 de ore nu trecuseră de când regina și-a dat ultima suflare și vulturi hămesiți de atâta așteptare dau târcoale monarhiei britanice. New York Times, ciocanul de presă progresistă, găzduiește un articol cu titlul sugestiv „Jos cu monarhia britanică!” al unui anume Hamilton Nolan.
El începe în forță, spunând că familia de Windsor este toxică și rasistă, citănd viabila sursă Meghan Markle, ambițioasa făptură nevinovată și discriminate, plasată în patul necoptului Harry. Autorul, crescut parcă la școala demascării dușmanilor poporului, este oripilat de faptul că fața albă a reginei se regăsește încă pe 200 de bancnote și monede din toată lumea. Dar vor avea grijă de asta căt de curând, dă el de înţeles.
Radio Canada, organul de presă al lui Trudeau finanțat din bani publici, a fost și mai rapid și a început să-i numere averea reginei. Au constatat că monarhia este cel mai mare proprietar de pămănturi și imobile din Anglia, plus bani gheață, mii de tablouri, cai de rasă. Ce poate fi mai revoltător pentru poporul muncitor trecut prin covid și mai nou condamnat la sărăcie decât imaginea unor pierde-vară suiți în calești care sug de sute de ani sângele popoarelor asuprite.
Acum pare că vântul le suflă-n vele progresiștilor. Cât timp trăia regina se împiedicau de cei 80% dintre britanici si majoritatea populațiilor din dominioane, să treacă la un atac fățiș. Charles, devenit peste noapte regele Charles III, este o verigă slabă, atacabilă. După tragedia cu Diana și apariția Camillei (această Elena Lupescu de Londra), poporul englez nu-l are la pipotă. Mai mult, nici el nu prea are el chef să fie rege dar apucase să-i promită consoartei că-i face hatârul s-o ungă regină. Soarta lui va fi decisă la nivel foarte înalt-așa cum este și soarta noastră. Precaut din fire Charles a încercat să-și apere spatele lui și al familiei și a aderat cu viteză suspectă la ideile marelui șambelan din Davos (el însuși un slujbaş de top al organizației, dar nu creierul ei).
Charles a luat în gură “climate changeul”, justiția socială și alte ideologii de laborator ca să le facă plăcere dar a făcut cel puțin o greșeală care-i arată slăbiciunea. Participarea pe post de clovn la lepădarea de monarhie a Insulei Barbados, când prințul a fost la propriu mutat de pe jilț pe un scaun de IKEA într-o procesiune degradantă. Ba și-a și pus cenușă pe cap cerându-și scuze pentru fapte petrecute acum 200 de ani. Ritualica lepădare de monarhie (după cum am arătat la vremea respectivă), proces finanțat de China, a fost pentru el un jurămănt simbolic al aderării la noua politică mondială.
Partea proastă este că, de obicei, cei care se scuză crezând că scapă de tăvălug vor fi o pradă ușoară. Totul depinde în cazul monarhiei britanice de cât de cuminte va sta în banca lui Charles al III-lea și de câte nevoie au ei de persoana lui pentru propagandă.
Tot de la Radio Canada am aflat că banii cu chipul reginei vor fi lăsați în circulație și retrași ușor iar decizia în legătură cu chipuri ce vor fi imprimate pe noile pe noile emisiuni monetare canadiene îi va aparţine Chrystiei Freeland, viceprim-ministru şi ministru al Finanţelor, nimeni alta decât silitoarea elevă a profesorului K (Klaus Schwab, cel cu Marea Resetare), în palmaresul ei guvernamental situându-se la loc de frunte operaţiunea de blocare a conturilor bancare ale unor cetățeni obișnuiți, care nu sunt de acord cu politica partidului conducător.
