Acasă Eveniment Întru pomenirea ultimului martir român, Ion Antonescu

Întru pomenirea ultimului martir român, Ion Antonescu

12926
15

Motto:„Ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea! Mareşal Ion Antonescu.

Manuel VLĂDUȚ ■

Se împlinesc astăzi, 1 iunie 2023, 77 de ani de la martirizarea mareșalului Ion Antonescu, condamnat la moarte pentru “crime de război” de către un tribunal al poporului, constituit din ordinul conducătorilor Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) și înfăptuit în chipul cel mai dezonorant pentru un fost conducător al armatei, prin execuţie în livada fortului Jilava, de către paznicii penitenciarului.

Istoria, se știe, este scrisă de învingători…  Ion Antonescu a făcut parte însă, dintre cei învinși. Faptele, așa cum s-au petrecut în acea zi de 23 august 1944 sunt cunoscute, mai puțin însă adevărul că inițiativa de a încheia un armistițiu favorabil României cu sovieticii a aparținut mareșalului… Inițiativă care prin trădare, se susţine cu documente de arhivă că i-a fost furată și însuşită nemeritat de către regelui Mihai, cel care a pus în practică arestarea sa.

Preluarea puterii statului român de către Ion Antonescu s-a petrecut, ca un paradox, după ce regele Carol al II-lea i-a dat cu bună știință în mână soarta României, într-un moment deosebit de critic pentru Țară: odiosul Diktat de la Viena, prin care trupul țării fusese rupt în bucăți.

În epopeea ce a urmat după rostirea ordinului „Ostaşi, Vă Ordon: treceţi Prutul! Sdrobiţi vrăjmaşii din răsărit şi miazănoapte. Desrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi” , Armata Română a cunoscut victorii dar și înfrângeri, iar ordinul sus amintit, emoționează și astăzi pe cei 75.000 de militari activi ai Oastei Ţării! Lupta a fost însă pierdută… iar azi, mareșalul nu are măcar o statuie, străzile care i-au purtat numele au fost redenumite, tablourile sale sunt ascunse sau dacă nu, suferă critici și presiuni venite de te-miri-unde, cu stigmatul “criminal de război”…

Și? Crede cineva că amintirea mareșalului va putea fi ștearsă din memoria colectivă a românilor? Cenușa sa a fost împrăștiată în patru zări de bolșevicii sovietici! Militarii români nu au unde să pună o floare, în amintirea sa… Dar el se află acolo, alături de miile de ostași-eroi români care au căzut la datorie pentru patria lor în Războiul de Independență, în Primul Război Mondial sau în cel de-al Doilea Război Mondial: în sufletul a mii și mii de români.

Istoria, indiferent de cine va fi fost scrisă, nu poate să îi ștergă numele!

Ion Antonescu poate fi acuzat de multe, dar nu şi că nu a visat şi nu a luptat – așa cum a putut – pentru reîntregirea naţională fapt ce nu poate fi contestat, uitat sau șters din memoria colectivă!

Ce a urmat după arestarea mareșalului Antonescu este iar, cvasi-cunoscut… Să nu uităm însă, că urmare a „armistițiului”anunţat de rege pe 23 august şi semnat la Moscova, cu rușii,  pe 12 septembrie 1944, unități întregi ale Armatei Române, zeci de mii de soldați aflați pe frontul din Moldova, au fost dezarmați și expediaţi în prizonieratul siberian, iar alte zeci de mii de oșteni au fost trimiși ca vârf de lance în linia întâi la moarte, pe frontul de vest, din ordinul sovieticilor!

Ce a mai urmat pentru România? Calvarul comunismului instaurat pentru următorii 43 de ani, în care elitele societății românești au fost desființate prin deportare, închisoare, naționalizare, exterminare… Iar legat asta: când vom avea și noi, ca neam, o zi a holcaustului provocat de deportările rusești, exterminarea elitelor, crimele de genocid săvârșite împotriva poporului român?

Și, pentru că întotdeauna cei învinși sunt vinovați, scoaterea pe ușa din spate de pe scena istoriei naţionale a mareșalului Antonescu, ordonată de Moscova și înscenată de propriul „Tribunal al Poporului” românesc, alcătuit din doi muncitori şi un plugar, pe post de „judecători populari” şi un „acuzator public” (procuror) – fost chelner la „Capşa”, venea să justifice și să „spele” cumva atât greșelile lui Carol al II-lea și a camarilei sale, dar și trădarea nevolnicului rege Mihai, față de armată. Imberbul monarh, prin ordinul de încetare a ostilităților cu armata sovietică, fără un armistiţiu semnat de conducătorii ambelor tabere beligerante, avea să le servească pe tavă ruşilor invadatori, unități întregi ale Armatei Române şi întreaga ţară… Pentru că, ce să vezi, după arestarea Mareşalului Antonescu – şeful statului român recunoscut inclusiv de Stalin, România rămăsese fără un conducător oficial!

Ce s-a întâmplat în culisele politice ale acelor zile nefaste de august 1944? Iată faptele, rememorate de un martor ocular al acelor clipe, colonel în retragere Gheorghe Magherescu, ofițer din Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, în cartea sa bazată pe memorii consemnate la faţa locului, în jurnale şi documente oficiale de arhivă – „Adevărul despre mareșalul Antonescu”:

“Acesta a fost și cazul mareșalului Antonescu în situația în care s-a aflat când a dat ordinul de retragere. (…) Numai trădarea josnică l-a împiedicat să-și atingă scopul urmărit de a scoate țara din război în demnitate și cu suveranitatea neștirbită. (…) În noaptea de 23 august, când a fost neutralizat mareșalul, armata se găsea desprinsă și de inamic și de germani. Ea era pregătită să pornească în direcția opusă, tot pentru atingerea aceluiași obiectiv de întregire a Transilvaniei.

Aceasta a fost zestrea lăsată de mareșal noii conduceri, pe lângă o recoltă jumătate întreagă, de 40 de vagoane cu aur la Banca Națională și douăzeci și două de divizii armate modern, alternate în război și dispuse pe o poziție centrală, gata de o nouă misiune… Este bine să reamintim de ce ofereau rușii României, prin Stockholm, condiții de armistițiu și nu condiții de capitulare. Ei știau foarte bine că armata română era la acel moment aproape intactă (august 1944). Pe front se găseau 20 de divizii, 5 brigăzi mixte, 30 de escadrile de aviație și 14 baterii antiaeriene. În interiorul țării se aflau 9 divizii românești gata de luptă, 21 de divizii în curs de instruire, 500 de avioane de luptă, 74 de vapoare, 28 de baterii de coastă, 6 batalioane de infanterie marină. În acest fel, armata română putea să reziste încă mult timp și să-i oblige pe ruși să plătească un preț imens de vieți omenești și materiale, ca să reușească să ocupe România.”

Dealtfel, este cunoscut astăzi, că intrarea României în război de partea Aliaților, a scurtat Al Doilea Război Mondial cu cel puțin șase luni… Aceasta era starea de fapt a națiunii și armatei române, în pragul evenimentelor din 23 august 1944.

● Mareșalul Ion Antonescu (Ultimul Cuvânt):“Relativ la 23 august! Se va cunoaște când va veni momentul că această zi a fost fixată de mine în Istorie… Acest “23” august, greu câștigat de mine, mi-a fost luat…”

Ion Antonescu, aflându-se pe banca acuzării, adresează tribunalului o întrebare: “De ce nu mi s-a înmânat mie răspunsul la Convenția de armistițiu, trimis de URSS pe numele meu și primit în timp ce mă aflam închis în seiful Palatului Regal?” – referindu-se la telegrama pe care, așa cum relatează colonelul Gheorghe Magherescu, o aștepta din partea rușilor, ca răspuns la demersurile întreprinse de partea română, pentru încheierea unui posibil armistițiu, la inițiativa mareșalului.

Potrivit mărturiei lui Magherescu, “Din această telegramă se desprindea data de 26 august, care stabilea o cooperare între forțele armatei române intrate în acțiune împotriva germanilor și un atac al aviației anglo-americane asupra aeroporturilor germane. (…) Primul act prin care își începu mareșalul activitatea acestei zile (22 august), rămasă de pomină în istoria politică a neamului, consecvent cu hotărârea pe care și-o luase încă din noaptea trecută, de la Gioseni, a fost să dispună trimiterea Serviciului cifrului de la Snagov, un mesaj în care era specificat acordul mareșalului pentru încheierea armistițiului, în baza condițiilor stabilite în iunie a.c. Ca un joc al destinului și ca o ironie a lui, în timp ce curierul român se pregătea să plece către Stockholm, la Serviciul Cifrului de la Snagov sosea telegrama ambasadei României din Suedia, cu acceptarea condițiilor cerute de mareșal, dar sustrasă de Mocioni-Stârcea (apropiat al Casei Regale) și Niculescu-Buzești (Şef al Cifrului de la Ministerul de Externe) și predată lui Iuliu Maniu.”

Ultima scrisoare olografă a mareşalului Ion Antonescu către soţia sa, Rica, înaintea executării sentinţei capitale. Sursa:artmark.ro

Pe baza acestor informații deturnate de cercul de trădători consipraţionişti constituţi la Palatul Regal, s-a construit planul loviturii de stat desăvârșite cu arestarea mareșalului Ion Antonescu, cu sprijinul intrigilor politice și la ordinul Regelui Mihai.

Iată și mărturia generalului Mihail, după numirea sa ca Șef de Stat Major al Armatei. Aflat la Sinaia, unde se găsea cu domiciliu obligatoriu, este chemat la Palat în după amiaza zilei de 23 august. Generalul Gheorghe Mihail ne spune:

Am sosit la rege după ce se săvârșise actul arestării mareșalului și am aflat din gura generalului Sănătescu următoarele: …Mareșalul a fost convocat la Palat, în urma unei telegrame primite de rege de la Bacău (raportul telegrafic al colonelului N. Dragomir, șeful Operațiilor Armatei a IV-a din Moldova), descurajatoare și foarte alarmantă: <Rușii înaintează pe tot frontul. Majoritatea trupelor se retrag în debandadă, încercăm să reconstituim frontul, dar tancurile sovietice ne urmăresc la zeci de metri…>

Acestea au fost elementele fortuite care intră în joc, pentru a determina chemarea mareșalului la Palat. Informația adusă de Mocioni-Stârcea regelui, împreună cu raportul telegrafic al colonelului Dragomir, declanșase deci, planul de acțiune al complotiștilor.  Pregătirea în vederea arestării mareșalului, a fost făcută de însuși regele…

Mărturiile colonelului Gheorghe Magherescu din cuprinsul cărții sale, pot fi atinse poate, de subiectivism – ca apropiat al mareșalului Antonescu. Dar el nu a fost singurul martor la toate cele petrecute atunci, în acele zile fierbinți de august… Personajele care au complotat săvârșind lovitura de stat și predarea puterii în mâinile comuniștilor, în timp ce Ion Antonescu pregătise armistițiul cu Aliații prin intermediul și sprijinul anglo-americanilor și nu al rușilor, au depus mărturii la rândul lor, în procesele comuniste ce au urmat după 1946… Adevărul istoric iese la lumină, indiferent cine și cui îi e convenabil în a scrie Istoria!

Cu toate greșelile comise, cu toate acuzațiile crime de război de care l-a făcut vinovat acel Tribunal al Poporului, mareșalul Ion Antonescu va rămâne în istorie în primul rând, ca un român care a luptat cu demnitate pentru reîntregirea țării sale, aflată între ciocan și nicovală, ruptă în bucăți de lăcomia rusească și cea germană.

Mareșalul Ion Antonescu nu a făcut niciodată parte din lista persoanelor acuzate sau a a celor 24 de condamnați cu titlul de Criminali de Război. În procesul judecat de Tribunalul Internațional Militar de la Nurnberg, au compărut toţi cei învinuiţi a fi comis fapte abominabile sau crime odioase în masă nu doar pe parcursul celui de al Doilea Război Mondial, cât şi în timpul celor 12 ani de dictatură politică fascistă sau nazistă, în Europa. Nu și Ion Antonescu! Dat pe mâna comuniştilor români şi a rușilor, din ordinul regelui Mihai, aceștia au făcut ce au știut cel mai bine, dintotdeuna: s-au spălat pe mâini de vina executării lui, lăsându-i pe comuniștii români să se păteze cu sânge de martir.

Și, cum orice faptă bună nu rămâne “nerăsplătită”, cel care l-a trimis pe Carol al II-lea în exil spre Vest, a fost, în 1944, trimis inevitabil în direcţia opusă – spre Estul comunist, de fiul acestuia. Prin refuzul de a-i acorda graţierea, la cererea formulată de mama mareşalului Ion Antonescu, Regele Mihai I al României, i-a dăruit în fapt Mareşalului moarte mucenicească… Un an de zile mai târziu acesta avea să intre în cartea de istorie ca ultimul suveran, cel care a abdicat renunţând pentru el şi urmaşii săi la toate prerogativele monarhice conferite de Coroana României, instituţie pe care mareşalul a ocrotit-o uneori împotriva voinţei suveranului, şi chiar cu preţul vieţii sale pe parcursul exercitării mandatului de şef al statului, după cum lasă să se înţeleagă şi în ultima scrisoare adresată soţiei.

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă… Dar, istoria nu se judecă, oricât de tentant ar fi, cu prezumptivul …dacă.

Sursa: „Adevărul despre mareșalul Antonescu” – George Magherescu, Editura Păunescu – 1991; Ion Petrescu – www.ionpetrescu.ro

Foto: www.G4media.ro , www.bugetul.ro , www.ziarulunirea.ro , www.inforadiosun.ro , https://ro.historylapse.org

15 COMENTARII

  1. O mare bucurie, citind acest articol, bine documentat, prin care se promovează adevărul istoric ascuns și falsificat de dușmanii creștinismului și ai poporului român.

  2. Marele nostru Mareșal, a fost asasinat, ca și alți mari martiri ai neamului românesc, în ritual talmudic, iar trupurile lor au fost ascunse pentru a nu lăsa loc de pelerinaj creștin la mormânturile acestora.

  3. Daniel! Părerea ta nu este una generala. Mai degrabă una nedocumentate, lafel că și a celor care în perioada pandemiei invocau diverse teorii conspirative. M-am aptinut sa comentez la acest articol tocmai pentru a nu întâlni oameni ca tine. Despre articol, pălăria jos, o prezentare larga a individului. Însă faptele istorice relatează altceva. Sper sa nu fii supărat pe ceea ce am scris.

    • Părerea mea nu poate fi una generală, așa cum nu a fost nici în „pandemie” , „părerea generală ” este creată de media-TV, iar eu nu fac parte din categoria celor ce sunt spălați pe creier. Dacă veți studia Istoria adevărată a României, și nu cea promovată de diverși „istorici” sclavi ai asasinilor de popoare, veți înțelege ceea ce se întâmplă în momentul acesta în lume. Vă doresc ca adevărul să vă elibereze de bezna în care trăiți.

  4. In ceea ce privește greșelile ortografice, va rog să dați vina pe autocorectorul telefonului. Tehnologia nu este punctul meu forte.

  5. Felicitări pentru articol! Faptele mareșalului trebuiesc recunoscute, cu bune și cu rele! Adevăruri istorice tulburătoare ce pun casa regală a României într-o lumină nu prea favorabilă, dar în afară de Carol I, tipii aceștia regali nu au fost cine știe ce somitati, vezi relația W.Churchill & casa regală a României. A văzut-o ca pe ceva ce se poate vinde în 95% in favoarea Greciei. cu toate ca Josef S. a dorit cu ardoare Grecia,nu România…
    Ar fi de apreciat să scrieți mai mult despre mareșal. Mult succes!

  6. Virgil Balaceanu: O analiză comparativă, doi mareșali, doi oameni de stat, Antonescu și Mannerheim e destul de relevantă și aduce mai multă obiectivitate în dificila analiză a lui Antonescu! „Adevărul despre Mareșalul Antonescu” a lui Ghe. Magherescu, incită la multă analiză, un adevăr de multe ori dureros, vezi căderea în captivitate a grupului general Lascăr la Stalingrad, samd…
    Mannerheim s-a oprit la porțile Leningradului, oare de ce?

  7. Bravo, nu trebuie să-i uităm pe oamenii importanţi din istoria ţării noastre, chiar dacă “vremurile” ţin să-i asasineze şi după moarte!

    • Nu poți lua tabloul lui Antonescu de pe perete și să acoperi locul doar cu var… Urma tabloului va rămâne și mai proaspătă!

  8. Datoria unui popor este să-și cinstească eroii. Buni sau răi, istoria îi pune acolo unde le e locul. Ștefan cel degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat, a așteptat cinci sute de ani să devină și sfânt.
    Ce bine se potrivește scrisoarea de adio a mareșalului cu versurile melodiei lui Dan Spătaru:
    Nicio lacrimă,
    Nicio lacrimă,
    Nicio lacrimă,
    Numai zâmbete, numai cântece, numai patimă,
    Fără tânguiri,
    Fără vreun regret,
    Fără nopți pustii,
    Tot ce-a fost s-a sfârșit…
    Felicitări autorului pentru articol.

  9. Frumos articol! O să fii băgat „în oala cu antisemiți”. Mă bucur că un Om de Stat de mare calibru prin astfel de articole mai poate fi adus în atenția noilor generații!!!

  10. Frumos articol! O să fiți băgați „în oala cu antisemiți”. Mă bucur că un Om de Stat de mare calibru, Mareșalul Ion Antonescu, prin astfel de articole mai poate fi adus în atenția noilor generații!!! Doamne ajută!

  11. Frumos articol! O să fiți băgați „în oala cu antisemiți”. Mă bucur că un Om de Stat de mare calibru, Mareșalul Ion Antonescu, prin astfel de articole mai poate fi adus în atenția noilor generații!!! Doamne ajută!

  12. Cei mai mari Conducători pe care i-a avut și-i va avea vreodată România au fost trădați de cei din jurul lor și asasinați la ordinul străinilor. Vai ție, popor român!
    Citiți cartea lui Gheorghe Magherescu: „Adevărul despre Mareșalul Antonescu” și cugetați…
    Citiți „Istoria Trădării la Români” publicată de Mircea Bălan la Editura Eurostampa din Timișoara și vă cutremurați…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.