Manuel VLĂDUȚ■
“Aș fi vrut să mă nasc într-o țară în care nimeni nu este mai presus de lege!” – Jean-Jaques Rousseau
Proverbul din titlu este cum nu se poate mai potrivit, pentru România zilelor noastre și probabil că așa a fost dintotdeauna, având în vedere vechimea zicalei din bătrâni! Și tot la fel de adevărat este că în această țară, ,,Dreptatea umblă cu capul spart,, – ca să continuăm în același ton, privind ce se întâmplă în aceste zile cu presupusa reformă administrativă și măsurile fiscale demne de epoca fanarioților.
De fapt, acești „Dinu Păturică” ce ne conduc, decupați parcă din monumentala operă „Ciocoii vechi și noi” a lui Nicolae Filimon, modelul etalon al parvenitului clasic pus pe căpătuială și înavuțire, înfrățiți acum într-o monstruoasă coaliție politică fără culoare sau doctrină, mișcați doar de interese personale sau de haită, au demonstrat permanent că eforturile lor conjugate nu sunt decât în detrimentul țării și națiunii ale căror destine le conduc…
Zilele trecute, o altă adunătură de corbi – la care lumea avea așteptări întru consfințirea și împărțirea dreptății, onor Curtea Constituțională a României (CCR), a dat și verdictul mult așteptat de „reformiștii” noștri conducători, dar și de către truditorii de rând, în marea problemă a „pensiilor speciale” ce a ținut titlurile cotidienelor luni de zile. Astfel, Curtea Constituțională a României a declarat ca neconstituționale mai multe reglementări esențiale din noua lege a pensiilor speciale. Și, ce să vezi, magistrații sunt singura categorie de beneficiari ai acestor pensii care rămân cu privilegiile neatinse.
Bineînțeles, după campania de propagandă bine susținută de întreg eșicherul politic – mai pe față, mai pe din dos, inclusiv pensiile militare de stat (ce cuprind de fapt pensiile întregului personal provenit din sistemul național de apărare și ordine publică), cele consfințite prin lege ca pensii ocupaționale încă de la Vodă Cuza încoace, au fost asimilate ca “pensii speciale”, și… taxate ca atare. Nu însă și pensiile magistraților, căci judecătorii CCR, mai speciali decât toți specialii la un loc, au considerat că sunt unicii care pot avea privilegiul de a rămâne cu pensiile neatinse, fiindcă – nu-i așa? – cine împarte, parte-și face! Într-un cuvânt, pentru unul mumă, pentru alții, ciumă!…
Anunțul a fost făcut de președintele CCR, Marian Enache, Motivul: „Diminuarea bazei de calcul și alte aspecte afectează independența justiției, iar recalculare pensiilor de serviciu aflate în plată afectează componenta de neretroactivitate”, a declarat Enache.
Nu comentez cât de mari sunt pensile magistraților, în comparație cu pensile militarilor, deși pensia lor medie este de 18.315 lei față circa 4000 lei, pensia medie a militarilor, potrivit site ului romania.europalibera.org , ca să nu mai vorbim de pensia medie a cetățeanului de rând… Sau că baza de calcul a acestor pensii este de 80% din ultimul salariu încasat, la magistrați, în timp ce la militari este de 65%, față de aliații din NATO unde variază între 70-75%… Nu comentez nici restricțiile, interdicțiile sau privațiunile la care sunt supuși și unii și alții, pe parcursul întregii lor cariere; sunt restricții și interdicții necesare, poate, pentru ca aceste categorii de “speciali” să-și poată exercita atribuțiunile funcționale în mod profesionist, deontologic și cu imparțialitate. Deși, diferențele dintre salariile sau pensiile magistraților și ale militarilor sunt enorme… Dar și sumele fabuloase încasate de către magistrați într-un stat care își plătește militarii profesioniști ca pe femeile de serviciu, pot avea o reală justificare: pentru a deveni (poate) incoruptibili!
Însă, ce ne facem când vine vorba despre imparțialitate sau chiar despre incompatibilități? Cum poți fi tu, judecător CCR, imparțial, atunci când judeci o cauză – în cazul de față, excepția de neconstituționalitate a legii, care reglementează chiar pensiile magistraților? Căci imparțialitatea, este cuvânt de ordine în statutul judecătorilor CCR: “Judecătorii Curţii sunt obligaţi, prin lege, să-şi îndeplinească funcţia cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei şi să se abţină de la orice activitate sau manifestare contrare independenţei şi demnităţii funcţiei lor.” Oare postura de magistrat care declară ca neconstituționale, aspect din legea “pensiilor speciale” care îl privește în mod direct, nu este oare incompatibilă cu onorabila activitate de judecător? Și dacă da, atunci cine ar trebui să fie entitatea care să judece cu “imparțialitate” această înaltă cauză?
Un principiu al Dreptului Roman, spune: “SED LEX DURA LEX” (Legea e dură, dar este Lege!). Dar cum poți aplica principii, atunci când tu îți judeci propria cauză? Și în definitiv, cum poți avea pretenții la principii sănătoase, într-o societate din ce în ce mai lipsită de principii, chiar la cel mai înalt nivel?
Sursa: www.ccr.ro, https://romania.europalibera.org, .
Foto: https://romania.europalibera.org, www.fanatik.ro, www.60m.ro, .
Am mai spus-o si ma repet! Pentru a schimba ceva in Romania, in primul rand trebui desfiintata cloaca numita CCR! Atata timp cat aceasta cloaca exista, degeaba ne exprimam dreptul la vot cand cloaca poate sa ne anuleze optiunile ( a se vedea referendumul pentru demiterea lui Petrov), degeaba avem Parlament cand cloaca poate sa anihileze sau sa schimbe legi date de acesta, etc.