Luigi FRIGIOIU ■
Zilele trecute ne-au reamintit de comicii noștrii, ajunși “specie” pe cale de dispariție. Mai întâi, pe 15 august, la Teatrul de vară „Jean Constantin” din Techirghiol, a avut loc expoziția de caricaturi dedicată inegalabilului artist de comedie, născut în localitate. Acțiunea a fost organizată de neobositul grafician Leonte Năstase.
Au expus foarte mulți artiști plastici, printre care: Adina Dogaru, Costel Pătrășcan, Aura Dudău, Roxana Dumitru, Romeo Răileanu, Ovidiu Mihai Apostol (cu panou de grafică în creion) etc. Am remarcat și lucrările talentaților copii: Sofia Tițoiu, Evelina Macarov, Mara Leonte.
Toți cei prezenți, ne-am amintit de Ismail, Limbă, Patraulea și celelte personaje jucate de nea Jean. Dacă râsul ne-a fost uneori amar, l-am putut îndulci pentru că, tot atunci, s-a inaugurat “Festivalul sarailiilor” pe Faleza lacului.
De la Untold la un D.O.D.
Joi, 17 august, l-am urmărit la “Harlequin by the sea”, pe cel care a preluat ștafeta umorului, Doru Octavian Dumitru. La sfârșitul anilor 80, după pensionarea lui nea Jean, el a venit la Fantasio ca legitim continuator. Inginer de formație, dar talent artistic formidabil, se anunța un viitor star al divertismentului. La Teatrul Fantasio, a făcut doar un singur spectacol „Caricaturi la revistă” unde primea replica lui Mihai Sorin Vasilescu. După decembrie 89, Doru a tăiat-o peste ocean, în Canada, de unde se întoarce foarte des să ne descrețească frunțile.
La Harlequin, Doru Octavian Dumitru – DOD s-a aflat în mare vervă, chiar dacă a împlinit, în iulie, 67 ani. Însă, viitorul umorului nu sună deloc bine pentru că, din urmă, nu prea vine nimeni.
Ca de obicei, Doruțu nostru a delectat publicul în stilul personal devenit celebru de-a lungul vremii. Printre altele, a pedalat pe un subiect la modă: gheboșarea tineretului, tăvălit prin prafurile de la Untold sau nisipul de la Neversea.
Într-o schiță de Caragiale, întrebat de pedagogul de școală nouă, un elev dădea definiția antologică: “muzica iaste aceea care ne gâdilă în mod plăcut urechile”. Între timp, am mai evoluat. Astăzi, muzica intră nu numai prin urechi; îi poate gâdila, în mod plăcut, și pe cei care o trag pe nară…
Până la urmă n-am plecat la UNTOLD. Am ales să rămânem cu un DOD care a încheiat regretând că, datorită traiului greu, românul a uitat să râdă. Doar, îmbuibații politici din bani publici râd de cei cinstiți și sărăciți.
Am rememorat, atunci, secvențe din monologul final către public spus de Toma Caragiu în „Actorul și sălbaticii”: “E bine că ați râs de prostie, de minciună, de ridicol. Sigur, râsul nu e de ajuns ca să stea în calea batjocurii. Opriți să vândă țara, opriți să omoare, opriți să otrăvească sufletele tinerilor, opriți să facă din țara asta a noastră, frumoasă și bună, o pușcărie! Opriți să facă din poporul român o victimă! Dacă vreți să vă mai bucurați, dacă vreți să mai râdeți, dacă vreți să mai rămâneți oameni…”. Aș mai adăuga: “Opriți ciuma roșie și icterul galben! Opriți Monstruoasa Coaliție PSD-PNL! ”Râsul, hazul de necaz, e singura noastră armă, acum. Deocamdată…
