Dan MIHĂESCU ■
Azi dimineață am ieșit să-mi beau cafeaua în grădină și m-am trezit că mă băteam de muscă. La propriu nu la figurat. De la căldura asta nefirească din octombrie, mi-am zis, și când să-i dau lovitura de grație micii înaripate sâcâitoare ce-și luase un răgaz de odihnă pe chiseaua cu zahăr, încep din senin să aud voci, strigăte, glasuri, rugăciuni, blesteme, anateme…Mă ridic speriat de la masă îmi pun ochelarii și privesc cu stupefacție arătarea de la care percepeam potopul de poluare fonică în surdină. Nu, nu era bâzâit de muscă ci o derulare de înregistrare audio. Prind în pumn musca și o privesc cu atenție. Ochi albaștri antene telescopice tren de aterizare minuscul în loc de piciorușe și pe abdomen pare să poarte marca Serviciului de Transmisiuni Speciale (STS) cu pilonul de antenă și laurii victoriei, pe de lături. A naibii de arătare, îmi zic, și când schițez gestul să o strivesc între degete imploră cruțare explicându-mi că nu-i chiar muscă ci mai mult gândac, adică ploșniță sau „bug” cum îi zice în cultura anglo-americană a spionajului. Că cică ar fi plantat-o chiriarhul tomitan la ultima vizită la Patriarhie, ca să-și întindă antenele și să-i transmită ce zice Preafericitul despre ciorba reîncălzită cu Mitropolia Tomisului.
“Ce să mai zic că era cât pe ce să-mi ia foc circuitele integrate de la tot ce mi-au înregistrat procesoarele”, zice musca.
Mă face curios și îi derulez înregistrarea pe repede înainte. Nu minte, dar nu-i nimic de reprodus. O voce gravă, patriarhală, de bas, și mai mulți baritoni în canon ținându-i isonul zic de toți sfinții, știuți și neștiuți, și din când în când îl mai pomenesc și pe Ucigă-l toaca, în context. Totul evident despre Prea Sfințitul de la Cazinoul din Constanța. Și nu știu de ce unii îi ziceau împielițatu’ pe când alții erau de părere că nu-și mai încape în piele? Scurt de pe doi am auzit că s-au pus de acord să-i dea „reject” și să-i pună talpă. “Vrea ridicare în grad, îl trimit eu pe Mache ăsta acolo de unde trebuie să și-o ceară, disting pe fundalul hărmălaiei de la Patriarhie! Așa să-i ziceți!, se aude o Preafericită concluzie.
Mă prăpădesc de râs. Eliberez musca-bionică și când să-i dau vânt, la treaba ei, gângania face un luping și aterizează iar pe chiseaua de zahăr bâzâind insistent precum că asta nu-i tot.
“Stai să vezi bre nene, mai departe”. Pune iar pe derulare și ce credeți…N-o să vă vină să credeți, dar Înalt Prea Sfințenia Sa a luat de bun îndemnul Preafericitului să-și caute în altă parte alinare, pentru ridicare în grad, zic. Așa că, de ce nu, s-a gândit mai bine și-a zis că n-ar fi rău să-și facă trambulină chiar din Plasa de Stele și poate face saltul direct acolo, sus de tot! Fără intermezzo cu Mitropolia Tomisului și alte tangouri de astea…. Că doar, camarazii la nevoie se salută, nu-i așa?!
