Narcis GAIDARGIU■
Îmi vine în minte un banc de pe vremea studenției …
„Alo, alooo, bună ziua!
Bună ziua!
Academia de balet și bune maniere?
Eteee, sula Academie de balet! Aici e numai Academia de bune maniere!”
Am reușit duminica trecută, după patruzeci de ani, să ne revedem cu o parte dintre colegii absolvenți, promoția 1984, a Institutului de Marină Mircea cel Bătrân, astăzi Academia Navală, ca o primă repetiție în avanpremieră, înainte de întâlnirea generală din, probabil, septembrie.
Ne-am dat punct fix la Restaurant Colonadelor, de tradiție printre navigatori, încă de pe vremea studenției. La faza asta cu tradiția, ar fi trebuit să ținem un moment de reculegere; cârciuma din complexul Catanga de lângă Academie, nu mai e.
Aparte de cei patruzeci de ani trecuți și, pentru mulți dintre noi, cam patruzeci de kile-n plus, am fost încântat, dar recunosc, uimit deopotrivă, să constat coeziunea și spiritul de camaraderie ce nu au dispărut, ne definesc și ne leagă peste timp.
Din prima clipă am reluat, de parcă ieri ne despărțiserăm, subiecte, discuții tête-à-tête ori în grupuri care, vreme de un ceas, s-au făcut și desfăcut, rotit și iar făcut, purtând cu fiecare dintre noi plăcerea revederii.
Nu ne dădeam seama atunci, dar fapt dovedit azi cu prilejul reîntâlnirii, că viața nu tocmai ușoară pe care ne-au făcut-o unii dintre comandanții noștri mult prea zeloși, ne-a pregătit pentru ce urma să vină, privațiunile reușind să ne apropie și mai mult.
Viața pe mare niciodată n-a fost ușoară și, cum ușor se poate constata din fotografii, nu mai suntem nici blonzi, nici roșcați, nici bruneți, nici castanii, nici cârlionțați. O bună parte dintre noi încă navigă, unii au virat spre alte domenii de activitate ori și-au adăugat în palmares studii universitare sau postuniversitare, sunt oameni de afaceri, politicieni, părinți, bunici, pensionari.
Ne-am amintit cu drag și nostalgie de cei plecați, mult prea devreme, pe plaiuri verzi, cu ape limpezi și plaje însorite. Le-am evocat nu atât amintirea, cât parcă prezența printre noi … și poate, cine știe, s-au bucurat știind că nu i-am uitat.
Asemenea navelor, unde mecanismele trebuie unse și balansate înaintea unui marș, și mecanismele sociale funcționează după aceeași regulă – și cum repetiția e mama învățăturii -, am hotărât ca de-acum, prima întâlnire anuală să fie în ultima duminică din ianuarie, tot la Colonadelor.
Anul ăsta ne-am promis să reiterăm agapa în martie, când poate vom reuși mai mulți să strângem rândurile, ca să iasă perfect în septembrie.
Mi-a plăcut de noi. Vânt bun și ape liniștite, până atunci!
GALERIE FOTO:
La cât mai multe și mai frumoase revederi, Narcis!
Vă mulțumim, asemenea, domnule amiral!