Pe 19 martie 1909 macedoromânii din Constanța au lansat apelul oficial către guvernul României pentru acordarea cetățeniei române
La 1 februarie 1909, Societatea de Cultură Macedo-Română și-a ținut Adunarea Generală pentru alegerea Comitetului. Între cei 35 de membri ai comitetului de conducere, a fost ales și comerciantul Tănase. G. Dabo, din Constanța, activ pe tărâm cultural și comercial în orașul și județul Constanța, fiind și președintele Societății de Cultură și Binefacere a Românilor Macedoneni și Albanezi „Ajutorul” din Constanța.
Președinte al Societății de Cultură Macedo-Română a fost reales dr. Anastasievici Leonte, iar Comitetul de 35 era format din: Teodor D. Biciola, T. A. Chiale, G. Cionga, M. Th. Craja, M. Chiriță, V. Mănescu, Gh. V. Dan, N. T. Dinischiotu, dr. V. Dudumi, Lazăr Duma, Tănase Dabo, L. P. Eftimiu, D. Florescu, D. Alexandru, N. Furca, dr. I. Ghiulamila, N. V. Gussi, Gh. Ionescu, Tașcu Lega, Gh. Manuza, D. Papinian, Gh. N. Popovici, dr. P. Pucerea, Gh. N. Puppa, C. D. Puppa, I. N. Pateli, D. Rizescu, C. F. Robescu, Ion Gh. Rizescu, Gh. Simuleanu, Zotu Tașula, V. H. Tarpo, Iuliu Valaori, Pandele Vangheli, Sterie Zissu. (ziarul „Minerva”, Anul I, nr. 49, 3 februarie 1909, p. 2).
Alegerea lui T. G. Dabo în Consiliul de 35 al SCMR a fost de bun augur, activitatea sa desfășurată în Constanța fiind bine-cunoscută. În acel timp se discuta și problema încetățenirii și obținerii drepturilor politice depline pentru populația dobrogeană, care au fost instituite prin Legea din 19 aprilie 1909, completată prin Legea 14 aprilie 1910.
Macedoromânii stabiliți în Dobrogea după 1878 doreau să fie încetățeniți, renunțând la supușenia străină, otomană, și să fie recunoscuți ca români și să primească drepturi politice depline. Situația din Balcani era dificilă, ani de zile comunitățile de aromâni au fost terorizate de incursiunile antaților greci, iar în anul 1908 avusese loc revoluția Junilor Turci și restabilirea Constituției.
La 14 februarie 1909, Tănase G. Dabo mulțumea printr-o scrisoare Societății de Cultură Macedo-Română pentru încrederea ce i s-a oferit prin alegerea în Comitetul de 35, arătându-și disponibilitatea în viitor de a lucra pentru Societate și scuzându-se că nu putea ajunge la ședința stabilită la 15 februarie 1909.
Ulterior, așa cum arată documentul înregistrat la Societatea de Cultură Macedo-Română la 19 martie 1909, intelectualii macedoromâni din Constanța s-au adresat președintelui Societății, dr. Anastasievici Leonte, pentru a fi ajutați ca și cei care s-au stabilit în Dobrogea după 11 aprilie 1877, în speță macedoromânii, să fie incluși în preconizata lege, „singura care ne garantează înflorirea morală și economică”.
„După 31 de ani de la anexarea Dobrogei la sânul țărei mume, Pronia cerească a hotărât ca la al 42 lea an de domnie glorioasă a M-Sale Regelui Carol I, și sub Președinția Domnului Ionel I. C. Brătianu, să se acorde drepturi politice Dobrogei și astfel să se lege sufletește pentru totdeauna populația acestei provincii de Țara Mumă.
Deoarece însă prin proiectul de lege depus de Onor Guvern Corpurilor legiuitoare le acordă drepturi politice numai populației autohtone pe care evenimentele au găsit-o stabilită aci la 11 aprilie 1877 și fiindcă afară de acea populație, printre alte naționalități mai existăm și noi, aromânii din Macedonia, stabiliți aci, posterior acelei date, venim respectuoși a vă ruga Domnule Președinte, să binevoiți a interveni locului în drept ca și noi să fim puși sub scutul acestei legi, singura care ne garantează înflorirea morală și economică.
Domnule Președinte, noi care ne-am lepădat de protecția otomană, noi care avem rădăcini adânci pe pământul dobrogean prin dragostea ce hrănim țărei Mume și ne credem a fi așezați de destin la hotarul țărei dinspre Mare ca niște sentinele credincioase legilor și așezămintelor ei, noi în sfârșit care prin munca noastră în diferitele ramuri ale activității omenești am contribuit și contribuim la prosperitatea economică națională a țării, credem că merităm înalta solicitudine a Onor Guvern român să ne recunoască calitatea de cetățeni români, să nu ni se mai zică «străini în țara mumă», că n-avem Patrie. Da, Domnule Președinte, dorim și noi să fim copii legitimi ai Patriei române, căci suntem plămădiți din același aluat, fii ai vechiului și nobilului neam românesc.
Nu ne îndoim de înaltul Dvoastră sprijin moral și că veți face ca și numele Dvoastră să fie legat de acest marte act național.
Binevoiți, vă rugăm, Domnule Președinte, a primi încredințarea profundului nostru respect.”
[urmează 61 semnături]
(SANIC, fond SCMR, dos. 42, f. 51, 52).
Prin legile din 19 aprilie 1909 și 14 aprilie 1910, macedoromânii dobrogeni au dobândit calitatea de cetățeni români cu drepturi civile și politice depline. Ei au putut să voteze și să fie reprezentați, alături de toți cetățenii români, în calitate de români macedoneni stabiliți în teritoriul Țării Mume, așa cum o numeau.
[/responsivevoice]
