C.M. VLAICU ■
Două anchete ale Direcției Naționale Anticorupție (DNA) declanșate recent, pun sub semnul întrebării tot atâtea componente ale sistemului medical constănțean: felul în care sunt pregătiți viitorii medici și în care sunt tratați pacienții.
Prima anchetă a vizat doi chirurgi ai Spitalului Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu”, acuzați că au primit în mod repetat bani și bunuri de la pacienți sau de la aparținătorii lor.
Cea de-a doua a vizat Facultatea de Medicină a Universității „Ovidius”, unde procurorii cercetează cumpărarea unor examene restante la disciplina Anatomie.
Context
Coincidență cronologică: la 2 septembrie 2026, șeful Secției Chirurgie este acuzat de luare de mită în formă continuată, în 35 de acte materiale, iar un alt chirurg din aceeași unitate – de opt acte materiale. Primul ar fi primit aproape zilnic, în perioada 27 iulie–1 septembrie, sume cuprinse între 100 și 1.000 de lei, precum și alte bunuri pentru intervenții chirurgicale și consultații. Cel de-al doilea ar fi primit bani și produse de la opt pacienți sau aparținători. În urma perchezițiilor, anchetatorii au găsit asupra celor doi diferite sume de bani care nu au putut fi justificate.
Doar trei zile mai târziu, procurorii DNA Constanța anunțau un nou dosar la Facultatea de Medicină a Universității „Ovidius” privind fraudarea colocviilor și examenelor restante susținute în anul universitar 2026 la disciplina Anatomie. O asistentă universitară, care avea atribuții de evaluare și făcea parte dintr-o comisie de examinare, a pretins și primit bani de la studenți prin intermediul unui alt asistent universitar și al unor studente.
Conform datelor prezentate de procurori, în circuit au fost implicați cel puțin 15 studenți. Sumele pretinse au fost de 600 de euro pentru promovarea unui colocviu și de până la 2.500 de euro pentru promovarea unui examen, iar valoarea totală a foloaselor de peste 37.100 de euro. Intermediarii indentificau studenții interesați, colectau banii și opreau un comision. Au fost efectuate percheziții în 26 de locații, iar DNA a precizat că cercetările continuă și față de alte persoane.
Cele două anchete scot la lumină compromiterea formării profesionale prin cumpărarea evaluărilor și compromiterea actului medical prin condiționarea, explicită sau implicită, a pacientului.
Traseul corupției e revoltător de primitiv: mai întâi se plătește pentru admitere sau pentru promovarea examenelor, iar apoi, după obținerea diplomei și a autorității profesionale, se încasează de la pacient. Tolerarea fraudei în facultate cultivă exact mecanismul moral pe care îl regăsim mai târziu în spitale: convingerea că o regulă poate fi negociată, că o funcție poate fi monetizată și că persoana vulnerabilă trebuie să plătească pentru ceea ce i se cuvine.
În ambele etape apare aceeași justificare: profesorul nu a cerut banii, dar aceștia au ajuns cumva la el prin studenți și intermediari. Medicul nu a pretins nimic, dar pacientul i-a fi strecurat plicul „din recunoștință”. Studentul nu a dorit să cumpere examenul, dar s-ar fi văzut obligat să plătească pentru a nu pierde anul. Ascultând aceste explicații, s-ar putea crede că nimeni nu vrea să dea și nimeni nu vrea să primească, însă banii sar singuri dintr-un buzunar în altul și ajung întotdeauna exact la persoana care poate acorda nota, consultația sau operația.
În realitate, înaintea unei intervenții chirurgicale nu există o relație între două persoane aflate pe poziții egale. Pacientul este bolnav, speriat și dependent de competența și deciziile medicului. Chiar și atunci când banii nu sunt ceruți direct, practica repetată a plicului creează presiune psihologică. Omul se întreabă dacă va fi operat la timp, dacă medicul se va ocupa la fel de atent de el, dacă va primi aceeași îngrijire precum pacientul care a plătit sau dacă refuzul de a oferi bani îi va reduce șansele. Într-o asemenea situație, gestul nu este manifestare spontană de afecțiune.
Nimeni nu oferă „de drag” bani înaintea unei operații: pacientul plătește din teamă și nesiguranță. Are deja costuri cu investigațiile, medicamentele, deplasările și perioadele în care nu poate lucra. Boala îi afectează veniturile, familia și viața cotidiană. Fiecare leu contează, iar pacientul a contribuit deja la finanțarea sistemului public prin taxe, impozite și contribuții la sănătate. A-l determina să plătească pentru atenție și siguranță înseamnă a exploata tocmai momentul în care este cel mai vulnerabil.
Pregătirea medicilor este lungă și dificilă, responsabilitatea uriașă, iar munca multora remarcabilă. Este posibil ca veniturile unor categorii de personal medical să fie încă mai mici decât ar trebui, dar corupția este intolerabilă.
Precedentele Universității „Ovidius”
Ancheta de la Anatomie nu este primul caz grav de corupție la Universitatea „Ovidius”. În 2013, DNA îl cerceta pe rectorul de atunci pentru fapte legate de admiterea la Facultatea de Farmacie. Ancheta a stabilit că rectorul primise 4.000 de euro și transmisese unui candidat subiectele și rezolvările la biologie și chimie.
În decembrie 2015, Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv pe fostul rector la trei ani de închisoare cu suspendare pentru două infracțiuni de luare de mită și pentru folosirea unor informații nedestinate publicității. Instanța a dispus confiscarea sumei de 4.000 de euro și i-a interzis temporar dreptul de a ocupa funcția de rector – o condamnare foarte ușoară, ale cărei consecințe se văd azi.
Există precedente grave și în sistemul sanitar constănțean. În 2016, fostul manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni de luare de mită și spălare a banilor. Acuzațiile vizau sute de mii de euro, zeci de mii de dolari și milioane de lei, o parte dintre bani fiind transferată prin contracte fictive de consultanță și firme offshore.
Instituțiile au primit suficiente avertismente pentru a nu mai putea prezenta fiecare caz drept o surpriză izolată. După o condamnare definitivă a unui fost rector pentru coruperea admiterii, apariția unei anchete privind cumpărarea examenelor la Medicină obligă conducerea Universității să explice ce mecanisme de prevenire au fost introduse, cum au funcționat și de ce nu au identificat ele eventualele nereguli înaintea procurorilor.
Reacția instituțională a lipsit
După percheziții, Universitatea „Ovidius” a confirmat că reprezentanții DNA desfășurau activități procedurale la Facultatea de Medicină și a anunțat că va coopera cu organele de anchetă. Totuși, ar fi fost util să formuleze o poziție morală și instituțională fermă împotriva faptelor cercetate.
Un comunicat adecvat ar fi trebuit să transmită că, în numele studenților admiși prin muncă, al celor care promovează cinstit și al profesorilor care își respectă profesia, Universitatea condamnă orice formă de corupție și fraudă academică. Instituția trebuia să declare public toleranță zero față de cumpărarea examenelor, falsificarea evaluărilor, furtul intelectual și orice relație neetică dintre cadre didactice și studenți, indiferent dacă aceasta presupune bani, favoruri, presiuni, intimidare sau exploatarea unei poziții de autoritate.
Un asemenea comunicat ar fi trebuit însoțit de măsuri: o anchetă administrativă, verificarea examenelor și cataloagelor, încurajarea protejarea studenților și angajaților care semnalează abateri și introducerea unor proceduri care să reducă dependența notei de decizia unei singure persoane. Universitatea ar trebui, de asemenea, să își revizuiască propriul Cod de etică, să prevadă sancțiuni clare și să publice, în limitele legii, concluziile controlului intern și măsurile luate.
Miza este mai mare decât imaginea unei instituții. Consecințele vor ajunge direct asupra pacientului.
Corupția din facultate și corupția din spital trebuie privite ca părți ale aceleiași probleme de integritate. Prima permite obținerea nemeritată a unei validări profesionale, iar cea de-a doua permite folosirea autorității astfel obținute pentru a extrage bani de la oameni vulnerabili. Ambele sunt intolerabile.
[/responsivevoice]
