George MIHĂESCU ■
Pentru fiul meu care va sosi în curând
tu ţi-ai gătit de mult casa:
aici vei pune pătuţul şi vei aşeza masa,
eu i-am adus de acum cărţi şi jucării
şi i-am găst prieteni printre copii.
În faţa casei a răsărit curând un parc.
Cei care au răsădit acolo pomi, au făcut alei
şi au pus flori,
aşteaptă poate ca tu să-l ridici de subţiori
şi să-i arăţi, surâzând, prin fereastră,
un crin, o garoafă sau o petunie-albastră.
Au dispărut ca prin farmec, de peste drum,
casele mici, înnegrite de fum,
şi, în fiecare noapte, cu lumini şi fantasme
casele noi par palate din basme
de cleştar, de marmură, în culori vii
aşa cum le plac la copii.
(Poezie publicată în ediţia din 12 iunie 1962 a ziarului DOBROGEA NOUĂ)
